Ubii

Ubii
Modifică date / text

Ubii erau triburi germanice din Antichitatea greco-romană.

Topografie în jurul CCAA, drumuri romane, Limes și ubii - proximitatea tongrilor și trevirilor - dincolo de Rin, în Germania: sigambrii.

Trăiau pe malul drept al Rinului. Iulius Caesar a făcut o alianță cu ei în 55 î.Hr.. În 19 î.Hr., au fost deplasați de romani pe malul stâng, sub autoritatea lui Marcus Vipsanius Agrippa. Zece ani mai târziu, Agrippa a fondat pe teritoriul lor Colonia Claudia Ara Agrippinensium (actualul oraș Köln), care a devenit capitala lor.^[1]

Ubii au fost informatori ai lui Iulius Caesar în timpul războiului galic.^[2] Au fost aliați leali ai romanilor și i-au ajutat pe aceștia la reprimarea revoltei batavilor în 70. Au fost foarte sensibili la cultura romană și și-au schimbat apoi numele în agrippenses, în onoarea lui Agrippa. Au susținut trupele romane în războiul contra marcomanilor în Pannonia, în 166-167. În 306, laetii franci salieni au luptat cu ubienii contra alemanilor. Identitatea lor s-a pierdut apoi cu francii în nordul Galiei.

Note

^ W. Eck, La romanisation de la Germanie, Errance, Paris, 2007, p. 10. Datarea acestei deplasări în 39/38, în timpul primei șederi a lui Agrippa, este făcută imposibilă prin descoperirea recentă a unor monede bătute de ubieni după mutarea lor.
^ Ex: Caesar, informat de cercetași ubii că suevii se retrăseseră în pădurile lor, dar temânduse că le-ar lipsi merindea (căci s-a văzut mai sus că agricultura era foarte neglijată la vechii germani), a hotărât să nu se angajeze mai departe. (Războiul Galic, Cartea VI, 29)

Bibliografie

Izvoare primare

Caius Iulius Caesar, De Bello Gallico, libri IV et VI.
Dio Cassius, Istoria romana, liber XXXIX.
Tacit, Annales, libri I, XII-XIII.
Tacit, Germania.
Strabon, Geografia, IV (Gallia); VII, 1 (Germania);

Izvoare secundare

Todd, Malcolm (2004), The early Germans (în engleză) (ed. 2), Malden: Blackwell Publishing, ISBN 978-1-4051-1714-2
Mallory, James Patrick (1997), À la recherche des Indo-Européens, Paris: Seuil, ISBN 978-2-02-014390-5
Balard, Michel (1988), Des Barbares à la Renaissance, Paris: Hachette, ISBN 978-2-010-06274-2

Vezi și

[1] W. Eck, La romanisation de la Germanie, Errance, Paris, 2007, p. 10. Datarea acestei deplasări în 39/38, în timpul primei șederi a lui Agrippa, este făcută imposibilă prin descoperirea recentă a unor monede bătute de ubieni după mutarea lor.

[2] Ex: Caesar, informat de cercetași ubii că suevii se retrăseseră în pădurile lor, dar temânduse că le-ar lipsi merindea (căci s-a văzut mai sus că agricultura era foarte neglijată la vechii germani), a hotărât să nu se angajeze mai departe. (Războiul Galic, Cartea VI, 29)

[1]

[2]