Topor
unealtă de mână
Toporul este o unealtă de mână formată dintr-un corp de oțel cu tăiș și cu un orificiu la partea opusă,[1] în care se fixează o coadă de lemn scurtă, folosit pentru tăiat crengi sau pentru despicat lemne și ca unealtă a pompierilor pentru acțiunile necesare pentru stingerea incendiilor.
Date generale
modificareIstoria toporului începe în Epoca de piatră, când au fost cioplite și șlefuite primele topoare. Cele mai timpurii exemple de topoare au fost cele cu capete de piatră care aveau mâner din lemn.
În Epoca Bronzului, topoarele s-au confecționat din bronz.
Până în Evul Mediu, topoarele au fost folosite și ca arme de luptă.
Note
modificare- ^ Breban, Vasile, Dicționar al limbii române contemporane, București, 1980, p. 622;
Bibliografie
modificare- Dicționar Enciclopedic Român, IV Q – Z, București, 1966: Academia Republicii Populare Române, Editura Politică , 962 pag.
- Breban, Vasile, Dicționar al limbii române contemporane, București, 1980: Editura științifică și enciclopedică, 682 pag.;
- Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.
Vezi și
modificareLegături externe
modificareMateriale media legate de Topor la Wikimedia Commons