Oxid de mercur (II)
| Oxid de mercur (II) | |
 | |
| Denumiri | |
|---|---|
| Alte denumiri | oxid mercuric, montroydit |
| Identificare | |
| Număr CAS | 21908-53-2 |
| PubChem CID | 9837314 30856, 9837314 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | HgO |
| Aspect | solid de culoare roșie-portocalie |
| Masă molară | 216,59 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 11.14 g/cm3 |
| Starea de agregare | solid |
| Punct de topire | 500°C |
| Solubilitate | insolubil |
  | |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Oxidul de mercur (II), cunoscut și sub denumirea de oxid mercuric, este un compus binar al mercurului cu oxigenul și are formula chimică HgO. Acesta este solid în condiții normale de temperatură și presiune, având o culoare roșie spre portocalie.
Istorie
modificareÎn 1774, Joseph Priestley a descoperit se eliberează oxigen în timpul descompunerii oxidului mercuric.
Acesta se poate descompune termic conform următoarei ecuații:
2HgO → 2Hg + O₂
Sinteză
modificare
Forma roșiatică a compusului poate fi fabricată prin încălzirea mercurului în oxigen la aproximativ 350 °Celsiu, sau prin piroliza azotatului de mercur (II) (Hg(NO3)2) [2] Forma galbenă poate fi obținută prin precipitarea ionilor de Hg2+ cu alcali. [2] Diferența de culoare este datorată mărimii particulelor, dar amândouă formele au aceeași structură. [2]
Referințe
modificare- ^ „Oxid de mercur”, MERCURIC OXIDE (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b c Greenwood, N. N.; Earnshaw, A. (1997). Chemistry of the Elements (2nd ed.). Butterworth-Heinemann. ISBN 0080379419.
