Partea întunecatǎ a societǎţii

INTRODUCERE

De-a lungul istoriei singurul lucru, care a rămas constant a fost schimbarea, care a generat evoluția, ceea ce poate fi observat din numeroase izvoare istorice. În mare parte știința a fost aceea care a provocat schimbarea și și-a pus amprenta asupra omenirii dezvoltându-se extrem de mult în ultima perioadă. Știința a reușit să schimbe mult societatea, în special legăturile dintre oameni, parcă am uitat cu toții acea perioadă când zilele erau mai lungi, când comunicarea se realiza prin gesturi, emoții, sentimente, nu doar prin cuvinte și emoticoane, când petreceam ore în șir cu cei dragi sau făcând lucruri reale cu persoane reale. Astăzi toate acestea s-au transformat în ore petrecute pe scaunul din fața calculatorului sau în pat cu telefonul în mână conectat la lumea virtuală, o lume plină de iluzii. Cu siguranță fiecare om într-un moment al vieții s-a întrebat ce ar trebui să facă și cum poate deveni fericit. Există posibilitatea de a afla răspuns la întrebare, însă mulți au încercat și nu l-au găsit, iar în prezent datorită circumstanțelor actuale majoritatea renunță din start la a mai încerca. Singurul mod, în care am putea vreodată ajunge la un răspuns, este prin experiențe și cercetare care generează observații spontane neintenționate. De multe ori când obiectivul nostru este așa dificil ne vine să ne dăm bătuți dinainte de a începe, dar acest lucru este greșit, nu poți să știi dacă îți place ceva cu adevărat dacă nu ai încercat niciodată acel ceva. De exemplu îți dorești să devii cea mai bună persoană, care poți să fii, dar undeva în adâncul tău știi că nu poți să realizezi acest lucru fiindcă e mult prea dificil, necesită mult efort și ar trebui să te dezveți de enorm de multe lucruri. Dar asta nu înseamnă că trebuie să te dai bătut, silindu-te oricum vei deveni mai bun .

Dacă cineva te-ar întreba ce îți dorești, probabil că în fruntea listei s-ar afla fericirea și libertatea. Acestea și le dorește orice om. Fiecare pas pe care îl facem, fiecare decizie, fiecare achiziție are în spatele ei ideea că odată ce le facem, vom obține acel sentiment la care tânjim atât de mult, fericirea... Și credem cu desăvârșire că o vom atinge în momentul în care ne îndeplinim obiectivele personale. Avem impresia pe parcursul vieții că odată ce terminăm liceul, absolvim facultatea, obținem un serviciu bine plătit, ne cǎsǎtorim, etc. vom fi fericiți. Însă euforia de după realizarea acestora se spulberă în scurt timp. De fapt am putea spune că fericirea constă în modul în care cǎlǎtorești spre aceste destinații mari ale vieții. Fericirea nu va veni niciodată din exterior, ea este o reflecție a ceea ce simți în interior. Deci, fericirea este și a fost mereu în fața ochilor tăi , trebuie doar să îi deschizi și să vezi lucrurile cu adevărat importante. Fericirea nu este un loc în care odată ajuns, te stabilești și de acum ești fericit. Este un sentiment, care nu are măsură, nu există mai fericit sau foarte fericit, ori ești ori nu ești fericit… Componenta de bază a fericirii ești TU. Trebuie să te accepți pe ține pentru ceea ce ești și să încetezi să fii ceva ceea ce nu te reprezintă doar de dragul de a fi acceptat de societate. În cazul în care nu ești ceea ce îți dorești TU atunci începe și fă schimbări la tine pentru a deveni ceea ce îți dorești.

Prima schimbare pe care ar trebui să o faci este să înveți să te bucuri de fiecare moment al zilei, și să apreciezi fiecare lucru mărunt pe care îl faci, de la simpla cafea de dimineață până la întâlnirile familiale sau cu prietenii. Viața este un dar, nu un blestem sau cel puțin așa ar trebui să o tratăm.

Probabil că există anumite gânduri în capul tău care îți spun că ceea ce faci în prezent este normal, mai ales uitându-te în jur la ceilalți care fac în general aceleași lucruri. Este foarte greu să conștientizezi că ai o problemă până când nu ești în situația în care rezolvarea ei este necesară. Prima etapă în rezolvarea oricărei probleme, este conștientizarea acesteia. Trebuie să analizezi situația ca să vezi ce nu e în regulă și să identifici cauza. Trebuie să realizezi că tu ar trebui să fii singura persoană responsabilă pentru acțiunile tale și trebuie să tratezi situația ca atare. Doar că există o problemă, de care puțini sunt conștienți, faptul că societatea are diferite forme prin care te influențează și te ține închis într-o lume în care e greu să vezi și să înțelegi altceva decât ce ți se oferă. Îți pune la dispoziție mai multe drumuri pe care să mergi, dar toate duc în același loc, departe de adevăr și realitate. Trebuie să devii conștient de locul pe care-l ai în propria cultură și societate, că nu ești singurul lucru care poate fi luat în considerare, că tot ce te înconjoară este parte din tine și că ai o responsabilitate pentru cei din jurul tău. Iar pentru a fi conștient de rolul tău este necesară o analiză și înțelegere a locului. Viața reală nu poate fi înțeleasă rațional până în momentul în care nu e văzută clar: oameni închiși în celule privați de libertatea reală. Pentru a fi cu adevărat liber este deopotrivă foarte greu dar în același timp și ușor. Libertatea poate fi considerată o boală a societății, chiar în momentul în care vezi direct și dureros propria ta sclavie, faptul că suntem ținuți în celule și controlați ca niște animale într-o fermă. Momentul în care conștientizăm acest lucru și am dori să ieșim intervine teama de atacul concetățenilor. Ca să vezi partea întunecată a societății trebuie să pǎrǎsești cușca.

Probabil că ceea ce vei citi în continuare te va ajuta să înțelegi lumea în care trăim și poate te ajută să poți ieși din cușcă sau măcar să vezi dincolo de ea. Fii convins că e mai bine să trăiești un adevăr decât o minciună, cu toate că adevărul tinde să fie trist de cele mai multe ori, mai ales în ziua de astăzi.

PSIHOLOGIA FIINȚEI UMANE

Principala componentă în dezvoltarea omului reprezintă creierul, având rolul de a culege, analiza, structura, depozita și accesa informațiile provenite din mediul extern, mediul în care trăim. Tot ce provine din acesta influențează creierul în cel mai mic detaliu începând de la abilitățile mentale până la comportament, punându-și amprenta într-un mod pozitiv sau negativ.

Comportamentul uman a fost un subiect de studiu încă din cele mai vechi timpuri, însă cercetarea lui sistematică a început în a două jumătate a secolului XX odată cu dezvoltarea științelor socio-umane. Studierea lui se bazează pe activitățile observabile ale unui organism. Pe parcursul timpului au fost elaborate diferite metodologii obiective ale comportamentului uman, s-au descoperit relații funcționale constante între stimul și receptor, s-au descoperit patternuri comportamentale, etc. Ca și in cazul comportamentului uman, unul dintre motivele acestei insuficiențe se datorează schimbării continue a societății de-a lungul trecerii timpului. Comportamentul este foarte strâns legat de societate, care se află într-o continuă schimbare datorată evoluției științifice și a dorinței de satisfacere a nevoilor umane. În ultimul timp aceasta se axează pe schimbarea mediului înconjurător pentru a oferi un confort fizic cât mai mare ce scoate în evidența trăsături de caracter precum lenea, comoditatea. Odată cu creșterea confortului fizic, s-a mărit și disconfortul psihic. Un bun exemplu ar fi mașina. Aceasta este o modalitate de deplasare pe distanțe mari sau mici, eficientă și confortabilă, care necesită un efort fizic aproape inexistent, însă creează un stres psihic în momentul în care suntem în trafic, când căutăm un loc de parcare, când se defectează, etc.

La ora actuală societatea este aceea care determină diferite patternuri creând implicit niște medii pentru desfășurarea lor (mediul corporatist); în trecut adaptabilitatea la mediu a omului era aceea care crea patternuri.

Omul își desfășoară viața de zi cu zi într-un mediu natural și complex în care este bombardat cu diferiți stimuli și informații. Din această multitudine de informații, creierul reușește să prelucreze în mod conștient doar o mică parte, pentru binele nostru ar trebui să învățăm ca să filtrăm informațiile în așa fel încât să reușim să preluăm doar acelea care ne sunt necesare pentru diferite situații pe care le întâlnim. Acest lucru poate fi realizat prin ATENȚIE. Ea este un proces psihofiziologic care presupune concentrarea psihică și adaptarea comportamentului senzorio-motor pentru obținerea unui rezultat in cazul unei sarcini întâlnite. Declanșarea ei se realizează printr-un stimul al percepției sau într-un mod voluntar prin reglarea memoriei, gândirii, imaginației, etc.

O persoană atentă răspunde în mod selectiv la stimuli, sesizează, detectează și filtrează informațiile relevante pentru o anumită situație, ignorându-le pe celelalte.

Un alt proces psihic elementar este senzația. Senzațiile se caracterizează prin oglindirea însușirilor diferite ale obiectelor și fenomenelor lumii externe sau a stărilor interne ale organismului în momentul în care stimulii acționează asupra receptorilor. Dacă survine o privare de anumite senzații sau senzații noi, oamenii sunt cuprinși de o foame informaționala, aceasta conducând la o intensificare a activității psihice a creierului (apar iluzii, halucinații).

Procesul de evoluție biologică a condus la dezvoltarea organelor de simț, a adaptării continue bazată pe selecția naturală. În momentul acțiunii agenților externi senzațiile oferă organismului informații într-un mod cât mai detaliat și cât mai exact despre proprietățile obiectelor și fenomenelor importante pentru existența și funcționarea normală a omului.

Organele de simț pot fi considerate ca aparate senzoriale pentru că obțin informațiile necesare omului pentru a realiza o cât mai bună orientare în timp și spațiu.

Senzațiile sunt orientate și unificate în imagini integrale cu ajutorul percepției oferind omului orientare senzorială nemijlocită în mediul înconjurător.

Percepția poate fi definită ca oglindirea în conștiința ființei umane a fenomenelor și obiectelor care acționează direct asupra receptorilor. Percepțiile fac parte din procesul cunoașterii și sunt într-o strânsă legătură cu gândirea, memoria și imaginația. Acestea sunt condiționate de atenție iar motivația le stimulează și orientează selectiv.

Diferența dintre senzații și percepții este faptul ca senzațiile oglindesc însușiri ale lucrurilor, iar percepția creează o reflecție în întregime a obiectului, un ansamblu al însușirilor deținute de un obiect sau fenomen. Deși ar părea că percepția ar fi o sumă de însușiri generate de senzații, în realitate ea constituie o formă calitativ distinctă a cunoașterii senzoriale asupra mediului înconjurător.

Viața psihică nu se rezumă doar la experiența imediată, fluxul reprezentărilor și trăirilor psihice fiind alcătuite din unități de timp, care se scurg repede pentru a trece în trecut astfel asigurând conștiința unității eului și continuitatea vieții psihice.

Memoria este unul dintre procesele psihice, prin care experiențele cognitive, afective și volitive sunt memorate, păstrate și actualizate. Caracterul activ al memoriei este dat de faptul că ceea ce memorăm este într-o strânsă legătură cu condițiile activității pe care o