prepune

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin praepōnere, present active infinitive of praepōnō. By surface analysis, pre- +‎ pune.

Verb

a prepune (third-person singular present prepune, past participle prepus) 3rd conj.

1. (dated, regional) to place or set before

   Synonyms: antepune, a pune înainte

2. to suspect, suppose

   Synonyms: presupune, bănui, îndoi

Conjugation

    conjugation of prepune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a prepune
gerund			prepunând
past participle			prepus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	prepun	prepui	prepune	prepunem	prepuneți	prepun
	imperfect	prepuneam	prepuneai	prepunea	prepuneam	prepuneați	prepuneau
	simple perfect	prepusei	prepuseși	prepuse	prepuserăm	prepuserăți	prepuseră
	pluperfect	prepusesem	prepuseseși	prepusese	prepuseserăm	prepuseserăți	prepuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să prepun	să prepui	să prepună	să prepunem	să prepuneți	să prepună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		prepune			prepuneți
	negative		nu prepune			nu prepuneți

Related terms

• pune

Further reading

• prepune in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)