Sari la conținut

pacoste

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă (veche) pakostĩ.

Pronunție

  • AFI: /ˈpa.kos.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
pacoste
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pacoste pacoste
Articulat pacostea pacostele
Genitiv-Dativ pacostei pacostelor
Vocativ pacoste pacostelor
  1. ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă.
  2. ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe.


Traduceri

Referințe