Sari la conținut

însingura

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în- + singur.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.sin.gu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) însingura
Infinitiv a (se) însingura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) însingurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) însingureze
Participiu însingurat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (rar) a se izola de lume, de oameni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe