viteză
Aspect
Etimologie
Din franceză vitesse.
Pronunție
- AFI: /viˈte.zə/
Substantiv
Declinarea substantivului viteză | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | viteză | viteze |
Articulat | viteza | vitezele |
Genitiv-Dativ | vitezei | vitezelor |
Vocativ | viteză | vitezelor |
- rapiditate în deplasare; iuțeală, repeziciune.
- raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgerea acestui spațiu; raportul dintre variația unei mărimi și timpul în care se produce această variație.
- (spec.) ritmul în care se produce sau se repetă un proces chimic, fiziologic, electric etc., raportat la o unitate de timp.
- fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația motorului unui vehicul și turația arborelui care transmite mișcarea la roțile propulsoare ale vehiculului.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare.
Expresii
- Dă-i viteză = pornește în grabă! mergi repede!
- (fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-și părăsească obișnuita comoditate și să acționeze, să lucreze cu promptitudine, repede
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online