bonitare
Aspect
Etimologie
Confer bonitate.
Pronunție
- AFI: /bo.ni'ta.re/
Substantiv
Declinarea substantivului bonitare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bonitare | bonitări |
Articulat | bonitarea | bonitările |
Genitiv-Dativ | bonitării | bonitărilor |
Vocativ | bonitare | bonitărilor |
- determinare a calității; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate.
- apreciere complexă a unui animal în vederea selecției.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online