anatemă

Vezi și : anatema, anátema

română

Etimologie

Din neogreacă αναθεμα (anáthema).

Pronunție

• AFI: /a.na'te.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului anatemă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	anatemă	anateme
Articulat	anatema	anatemele
Genitiv-Dativ	anatemei	anatemelor
Vocativ	anatemă	anatemelor

1. osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie.

Cuvinte derivate

• anatemiza

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amânate
• emanata
• amaneta

Referințe

• DEX '98 via DEX online