sticlă

română

Variante

• steclă

Etimologie

Din slavă (veche) *stьklo < limba gotică 𐍃𐍄𐌹𐌺𐌻𐍃 (stikls).

Pronunție

• AFI: /ˈsti.klə/

Substantiv

Declinarea substantivului sticlă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sticlă	sticle
Articulat	sticla	sticlele
Genitiv-Dativ	sticlei	sticlelor
Vocativ	sticlă	sticlelor

1. substanță solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură și de electricitate, formată dintr-un amestec de silicați și obținută prin topire.
2. material asemănător cu sticla.
3. obiect sau piesă componentă a unui obiect, făcute din sticlă.
4. (la sg.; depr.) monoclu.
5. (spec.) vas înalt (de formă cilindrică), cu gât îngust, făcut din sticlă; care servește la păstrarea lichidelor; cantitatea de lichid conținută de acest vas.
6. placă subțire de sticlă cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uși, cu care se acoperă tablourile etc.; geam.

Cuvinte derivate

• sticlar
• sticli
• sticlișoară
• sticlos
• sticluliță
• sticluță
• sticlărie
• sticlărit
• stiplex

Cuvinte compuse

• sticlă de cuarț
• sticlă optică
• sticlă vulcanică
• sticlă de lampă
• sticlă de ochelari

Traduceri

substanță solidă

engleză: glass (English) finlandeză: lasi (suomi) franceză: verre (français)

maghiară: üveg (magyar) germană: Glas (Deutsch) spaniolă: vidrio (español)

vas cu gât îngust

engleză: bottle (English) finlandeză: pullo (suomi) franceză: bouteille (français)

maghiară: palack (magyar) germană: Flasche (Deutsch) spaniolă: botella (español)

Anagrame

• clișat
• stâlci

Referințe

• DEX '98 via DEX online