praxis

română

Din neogreacă práxis.

Declinarea substantivului praxis
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	praxis	'
Articulat	praxisul	'
Genitiv-Dativ	praxisului	'
Vocativ	'	'

pricepere dobândită printr-o practică îndelungată.
document oficial care deservește un fapt; act.
lege nescrisă consfințită de tradiție, care este proprie unui popor sau unei colectivități de oameni; obicei.