construcție

română

Etimologie

Din franceză construction < latină constructio.

Pronunție

• AFI: /kon'struk.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului construcție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	construcție	construcții
Articulat	construcția	construcțiile
Genitiv-Dativ	construcției	construcțiilor
Vocativ	construcție	construcțiilor

1. clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care servește la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; (spec.) casă, edificiu, clădire.
2. faptul de a construi.
3. alcătuire, compunere, structură.
4. (la pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect efectuarea de construcții; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea și executarea construcțiilor.
5. (lingv.) grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele în propoziții și propozițiile în fraze.

Cuvinte compuse

• construcții de mașini

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) în construcție = (aflat) în cursul procesului de construire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online