locui

română

Etimologie

Din loc.

Pronunție

• AFI: /lo'kuj/

Verb

Conjugarea verbului locui
Infinitiv	a locui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	locuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să locuiască
Participiu	locuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a-şi avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuinţa undeva; a sta, a şedea undeva, a domicilia.

   Mama a locuit o vreme la Bacău.

2. (v.tranz.) (înv.) a aşeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza.

Sinonime

• 1: domicilia, fi, sta, şedea, (pop.) hălădui, sălăşlui, (înv. şi reg.) băciui, (reg.) sălăşi, (înv.) sălăşui
• 2: popula

Cuvinte derivate

• dezlocui
• dezlocuire
• loc
• locuibil
• locuinţă
• locuire
• locuit
• locuitor
• nelocuibil

Cuvinte apropiate

• disloca
• dislocare
• local
• locaţie, locaţiune

Traduceri

a domicilia

afrikaans: woon (Afrikaans) arabă: سَكَنَ (العربية) armeană: բնակվել (հայերեն) bielorusă: жыць (беларуская) bulgară: живея (български) catalană: habitar (català), residir (català) cehă: bydlet (čeština) croată: stanovati (hrvatski) daneză: bo (dansk) ebraică: לגור (lagur) (עברית) engleză: reside (English), dwell (English) esperanto: loĝi (Esperanto) estoniană: elama (eesti) finlandeză: asua (suomi), oleskella (suomi), asustaa (suomi) franceză: habiter (français), demeurer (français), résider (français) galiciană: habitar (galego) germană: wohnen (Deutsch), verbleiben (Deutsch)

greacă: κατοικώ (katoikó) (Ελληνικά) islandeză: búa (íslenska) italiană: abitare (italiano), dimorare (italiano) japoneză: 住む (sumu) (日本語), 居住する (kyojyū-suru) (日本語) latină: habitare (Latina) maghiară: lakik (magyar) norvegiană: bu (norsk) neerlandeză: wonen (Nederlands), resideren (Nederlands) papamiento: biba (Papiamentu) poloneză: mieszkać (polski) portugheză: habitar (português), morar (português) rusă: жить (русский) spaniolă: habitar (español), morar (español) suedeză: bo (svenska), residera (svenska) turcă: oturmak (Türkçe) ucraineană: жити (українська)

Referinţe

• DEX online