linge

română

Etimologie

Din latină lingere.

Pronunție

• AFI: /'lin.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului linge
Infinitiv	a linge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ling
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să lingă
Participiu	lins
Conjugare	III

1. (v.tranz.) (despre animale) a trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva.

   Pisicile se ling.

2. a atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea.
3. (fam.) a linguși cu slugărnicie.

Sinonime

• 1: (fig.) se pieptăna
• 3: flata, linguși, măguli

Cuvinte derivate

• lins
• prelinge
• prelingere
• prelins

Cuvinte apropiate

• lingură
• linguși

Cuvinte compuse

• linge-blide, linge-talgere, linge-talere

Expresii

• A-și linge degetele (sau buzele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.)

Traduceri

a trece cu limba peste ceva

albaneză: lëpin (shqip) bosniacă: lizati (bosanski) catalană: llepar (català) cehă: lízat (čeština) croată: lizati (hrvatski), liznuti (hrvatski) daneză: slikke (dansk) engleză: lick (English) esperanto: leki (Esperanto) estoniană: noolima (eesti) finlandeză: nuolla (suomi) franceză: lécher (français) germană: lecken (Deutsch) greacă: γλείφω (gleífo) (Ελληνικά) indoneziană: jilat (Bahasa Indonesia)

italiană: leccare (italiano) maghiară: nyal (magyar) norvegiană: slikke (norsk) neerlandeză: likken (Nederlands) papamiento: lek (Papiamentu) persană: لیسیدن (lisidan) (فارسی) poloneză: lizać (polski) portugheză: lamber (português) rusă: лизать (lizát') (русский) sârbă: лизати (lizati) (српски / srpski) spaniolă: lamer (español) suedeză: slicka (svenska) turcă: yalamak (Türkçe) ucraineană: лизати (lizati) (українська)

Referințe

• DEX online

---

franceză

(français)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /lɛ̃ʒ/

Substantiv

linge m.

1. pânză de in, olandă
2. lenjerie