verb

română

Etimologie

Din fr. verbe, lat. verbum.

Pronunție

• AFI: /verb/

Substantiv

Declinarea substantivului verb
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	verb	verbe
Articulat	verbul	verbele
Genitiv-Dativ	verbului	verbelor
Vocativ	verbule	verbelor

1. parte de vorbire care exprimă o acţiune sau o stare şi care se caracterizează prin flexiune proprie.
2. (la sing. livr.) mod de exprimare prin cuvânt.

Traduceri

Traduceri

bulgară: глагол (български) m. catalană: verb (català) cehă: sloveso (čeština) engleză: verb (English) finlandeză: verbi (suomi) franceză: verbe (français) m. germană: Verb (Deutsch) n.

norvegiană: verb (norsk) neerlandeză: werkwoord (Nederlands) n. poloneză: czasownik (polski) m. portugheză: verbo (português) m. rusă: глагол (русский) m. slovenă: glagol (slovenščina) m. spaniolă: verbo (español) m. suedeză: verb (svenska)

---

catalană

(català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. verb.

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. verb.

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. verb.