zid

română

Etimologie

Din slavă (veche) zidŭ.

Pronunție

• AFI: /zid/

Substantiv

Declinarea substantivului zid
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zid	ziduri
Articulat	zidul	zidurile
Genitiv-Dativ	zidului	zidurilor
Vocativ	zidule	zidurilor

1. element de construcție vertical sau puțin înclinat, cu grosime (relativ) mică în raport cu celelalte dimensiuni, executat din cărămizi, din blocuri de piatră etc., așezate ordonat unele peste altele (și legate printr-un liant), sau din beton, destinat să limiteze, să separe sau să izoleze un spațiu ori să susțină alte elemente de construcție, alcătuind un perete, o îngrădire, o fortificație etc.

Cuvinte derivate

• zidar
• zidui
• zidărie
• înzidi

Cuvinte compuse

• zid sonic

Locuțiuni

• (loc.adv.) Între (cele patru) ziduri = în interiorul unei clădiri.

Expresii

• A face zid împrejurul cuiva = a înconjura pe cineva din toate părțile pentru a-l apăra; a se solidariza cu cineva, a se uni în jurul cuiva în susținerea unei cauze

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online