Sari la conținut

VfL Wolfsburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Wolfsburg
Informații generale
Nume completVerein für Leibesübungen
Wolfsburg-Fußball GmbH
PoreclăDie Wölfe (Lupii)
Data fondării12 septembrie 1945; acum 79 de ani (1945-09-12)
Culori 
StadionVolkswagen Arena, Wolfsburg
(30.000 de locuri)
CampionatBundesliga  Modificați la Wikidata
ProprietarGrupul Volkswagen  Modificați la Wikidata
PreședinteSpania Francisco Javier García Sanz
AntrenorRalph Hasenhüttl[*][[Ralph Hasenhüttl (Austrian association football manager and former player)|​]][1]  Modificați la Wikidata
Prezență online
www.vfl-wolfsburg.de
Palmares
NaționalBundesliga (1)
Cupa Germaniei (1)
Supercupa Germaniei (1)
Echipament
Acasă
Deplasare
Alternativ

Verein für Leibesübungen Wolfsburg e . V. , cunoscut sub numele de VfL ​​Wolfsburg sau Wolfsburg , este un club german de fotbal profesionist cu sediul în Wolfsburg, Saxonia Inferioară care evoluează în Bundesliga. Wolfsburg a câștigat Bundesliga o singură dată în istoria lor, în sezonul 2008-2009, și a câștigat DFB-Pokal în 2015.

O nouă echipă într-un oraș nou

[modificare | modificare sursă]

Orașul Wolfsburg a fost fondat în 1938 ca Stadt des KdF-Wagen, casa muncitorilor din industria auto care construiau mașina care devenea mai târziu celebră ca Volkswagen Broscuță. Primul club de fotbal afiliat cu Industria Auto a fost cunoscut sub numele de BSG Volkswagenwerk Stadt des KdF-Wagen, o echipă de muncitori. Această echipă a jucat în prima divizie Gauliga Osthannover în sezoanele 1943-1944 și 1944-1945.

La 12 septembrie 1945, în urma celui de al doilea război mondial, un nou club s-a format și a fost cunoscut pentru scurt timp ca VSK Wolfsburg. Această echipă a jucat în verde și alb, culori încă purtate de VfL ​​azi : antrenorul local Bernd Elberskirch avea zece tricouri verzi la dispoziția sa și lenjerii de pat albe donate de către public, care au fost cusute împreună de femeile locale ca pantaloni scurți.

La 15 decembrie 1945, clubul a trecut printr-o criză care a dus aproape de desființare, atunci când toți jucătorii săi plecau la 1. FC Wolfsburg. Singurul jucător rămas, Josef Meyer, a lucrat cu Willi Hilbert pentru a reconstrui echipa prin semnarea cu noi jucători. Noul grup a adoptat porecla VfL Wolfsburg , VfL venind de la Verein für Leibesübungen. Acestă frază poate fi tradusă ca „club pentru gimnastică” sau „club pentru exerciții”. În următorul an ei au câștigat titlul local Gifhorn. La sfârșitul lunii noiembrie 1946, clubul a jucat un amical împotriva Gelsenkirchen, centru de putere Schalke 04, pe stadionul deținut de Volkswagen, în curs de dezvoltare ca succesor a BSG ca parte de sponsorizări a companiei.

Perioada postbelică

[modificare | modificare sursă]

Clubul a făcut progrese lente , dar constante în următoarele sezoane . Ei au câștigat numeroase campionate la nivelul de amatori , dar nu au putut avansa din play-off-ul de promovare, fiind opriți de locul 2 din regiunea Oberliga Nord în 1954, fiind învinși cu 1-2 de Heider SV. Cu toate acestea , Wolfsburg a jucat cât mai sus posibil, retrogradarea lipsind în fiecare sezon, până în sezonul 1959 când a retrogradat. Când prima ligă de fotbal profesionist din Germania - Bundesliga - a fost formată în 1963, VfL juca în Regionalliga Nord (II) unde tocmai se mutase din Verbandsliga Niedersachsen (III), ajungând în Finala Campionatului german de amatori din același an, fiind învinși cu 0-1 de VfB Stuttgart Amat.

A doua divizie și promovarea în Bundesliga

[modificare | modificare sursă]

Wolfsburg a rămas în a doua divizie zeci de ani, cea mai bună performanță a avut-o în 1970 când au terminat pe locul doi. Atunci clubul a intrat în runda play-off de promovare în Bundesliga, însă datorită evoluțiilor proaste le-a fost imposibil să promoveze. De la mijlocul anilor 1970 până la începutul anilor 1990 Die Wölfe a jucat în a treia divizie de amatori din Oberliga Nord . Primul loc obținut consecutiv în 1991 și 1992, a fost urmat de succesul din play-off-ul de promovare care a avansat clubul în 2. Bundesliga pentru sezonul 1992-1993.

VfL a continuat să se bucure de un oarecare succes prin anii 1990. Echipa a ajuns în finala Cupei Germaniei în 1995, când au fost învinși cu 0-3 de Borussia Mönchengladbach, dar apoi a continuat să joace cât mai bine terminând pe locul doi campionatul din 1997, reușind astfel să promoveze în Bundesliga.

Previziunile timpurii au fost că clubul va fi trimis imediat în jos , dar în schimb , Lupii s-au dezvoltat în partea de mijloc din Bundesliga. În sezonul 1998-1999 , Wolfsburg a deținut locul al cincilea în etapa 33, și au avut speranțe pentru a ajunge pe locul 4, ducând la participarea în Liga Campionilor UEFA. Pierderea cu 1-6 la Duisburg în ultima etapă a făcut ca echipa să termine pe locul 6 cu 55 de puncte, calificându-se astfel în Cupa UEFA. Ei s-au calificat pentru Cupa Intertoto în 2000, 2001, 2003, 2004 și 2005, bucurându-se de cel mai bun loc în 2003 când au pierdut finala cu echipa italiană Perugia. Au urmat două sezoane fără succes pentru club, acesta reușind să evite retrogradarea terminând pe locul 15 sezoanele 2005-2006 și 2006-2007.

Pentru sezonul 2007-2008, clubul la angajat pe fostul antrenor de la Bayern München, Felix Magath, cu care au reușit să termine un uimitor loc al cincilea la sfârșitul sezonului, cea mai mare performanță pentru club la momentul respectiv. Acest lucru le-a permis, de asemenea, Lupilor să joace în Cupa UEFA pentru a doua oară în istoria lor.

Wolfsburg împotriva Borussia Dortmund pe Volkswagen Arena în mai 2009.

În sezonul 2008-2009, fără Felix Magath, Wolfsburg a obținut cel mai mare succes al lor prin câștigarea primului lor titlu din Bundesliga după ce a învins Werder Bremen cu 5-1, pe 23 mai 2009. În cadrul acestei campanii , Wolfsburg a egalat cea mai lungă perioada câștigătoare într-un sezon de Bundesliga cu 10 victorii succesive după pauza de iarnă. De asemenea, ei au devenit singura echipă din Bundesliga care avut doi atacanți, care au marcat fiecare mai mult de 20 de goluri într-un singur sezon, cu brazilianul Grafite și bosniacul Edin Dzeko, marcând 28 respectiv 26 de goluri. Ca urmare a obținerii titlului, Wolfsburg s-a calificat în Liga Campionilor UEFA pentru prima dată în istoria lor.

În sezonul 2009-2010 , Wolfsburg l-a demis pe noul lor antrenor Armin Veh, după pauza de iarnă, ​​din cauza lipsei de succes, echipa deținâna locul 10 în ligă . În Liga Campionilor au terminat pe trei în grupa lor , în spatele celor de la Manchester United și CSKA Moscova, ratând șansa pentru un loc în optimile de finală a competiției. Ca urmare, s-au calificat pentru șaisprezecimile de finală din UEFA Europa League. Ei au învins echipa spaniolă Villarreal CF cu 6-3 la general, și pe campioni ruși Rubin Kazan cu 3-2. Cu toate acestea, în sferturile de finală, au fost învinși cu 3-1 de eventuali finaliști Fulham.

La 11 mai 2010, poziția antrenorului permanent a fost ocupată de fostul director englez Steve McClaren. După ce a condus FC Twente spre primul lor titlu din Olanda, a fost recompensat, devenind primul antrenor englez ce primește șansa să antreneze o echipă din Bundesliga. La 7 februarie 2011, a fost anunțat că McClaren a fost demis și că Pierre Littbarski îi v-a lua locul. Wolfsburg a pierdut însă pentru a patra oară în cinci meciuri cu el și în cele din urmă au ajuns în poziția de retrogradare.

La 18 martie 2011, Wolfsburg a confirmat că Felix Magath se v-a întoarce ca antrenor principal și director sportiv, la aproape doi ani de când ia condus la titlu în Bundesliga și la doar două zile după ce a fost concediat din funcția sa de la Schalke 04. El a semnat un contract pe doi ani cu clubul. Magath a condus clubul în siguranță, dar, deși clubul a investit masiv, acesta nu a putut duce echipa decât pe locul 8 în sezonul 2011-2012.

După doar cinci puncte în opt meciuri (fără goluri și puncte în ultimele patru jocuri), în sezonul 2012-2013, Magath a părăsit clubul de comun acord la 25 octombrie 2012. La 22 decembrie 2012 Dieter Hecking a fost numit antrenor după ce a părăsit echipa 1. FC Nürnberg. Deși a dus echipa doar pe locul 11 în sezonul respectiv, Hecking și-a păstrat funcția de antrenor.

În sezonul 2013-2014, Wolfsburg a terminat campionatul pe locul 5 și s-a calificat în grupele din UEFA Europa League.

Volkswagen Arena

Wolfsburg joacă meciurile de acasă pe Volkswagen Arena, un stadion cu o capacitate totală de 30.000 de spectatori. Înainte de finalizarea construcției în anul 2002, Wolfsburg a jucat jocurile de acasă pe stadionul de 20.500 de locurilor VfL​​-Stadium. În prezent, stadionul este folosit mai ales pentru jocurile de acasă de VfL ​​Wolfsburg, și este locul unde au câștigat primul lor titlu din Bundesliga în sezonul 2008-2009.

Competiții naționale

[modificare | modificare sursă]

Competiții regionale

[modificare | modificare sursă]
  • Deutsche Amateurmeisterschaft:
    • Finaliști (1): 1963
  • Amateuroberliga Niedersachsen-Ost (II):
    • Campioni (3): 1952, 1954, 1963
  • Regionalliga Nord (II):
    • Vice-campioni (1): 1970
  • Oberliga Nord (III):
    • Campioni (2): 1991, 1992
    • Vice-campioni (3): 1976, 1978, 1988

Competiții de juniori

[modificare | modificare sursă]

Lotul actual de jucători

[modificare | modificare sursă]

Prima echipă

[modificare | modificare sursă]

Actualizare: 13 august 2024

Nr. Poziție Jucător
1 Polonia P Kamil Grabara
2 Germania F Kilian Fischer
3 Belgia F Sebastiaan Bornauw
4 Franța F Maxence Lacroix
5 Elveția F Cédric Zesiger
6 Belgia M Aster Vranckx
8 Franța F Nicolas Cozza
9 Algeria A Mohamed Amoura
10 Germania A Lukas Nmecha
11 Portugalia A Tiago Tomás
12 Austria P Pavao Pervan
13 Brazilia F Rogério
14 Polonia A Bartosz Białek
16 Polonia A Jakub Kamiński
17 Germania A Kevin Behrens
Nr. Poziție Jucător
19 Croația M Lovro Majer
20 Germania F Ridle Baku
21 Danemarca F Joakim Mæhle
22 Franța F Mathys Angely
23 Danemarca A Jonas Wind
24 Germania M Bence Dárdai
25 Germania F Moritz Jenz
27 Germania M Maximilian Arnold (căpitan)
29 Germania P Marius Müller
30 Germania P Niklas Klinger
31 Germania M Yannick Gerhardt
32 Suedia M Mattias Svanberg
39 Austria A Patrick Wimmer
40 Statele Unite ale Americii M Kevin Paredes

Împrumutați

[modificare | modificare sursă]
Nr. Poziție Jucător
Germania P Philipp Schulze (la SC Verl până pe 30 iunie 2025)
Germania M Kofi Amoako (la VfL Osnabrück până pe 30 iunie 2025)
Croația M Bartol Franjić (la Shakhtar Donetsk până pe 30 iunie 2025)
Nr. Poziție Jucător
Cehia A Václav Černý (la Rangers până pe 30 iunie 2025)
Germania A Dženan Pejčinović (la Fortuna Düsseldorf până pe 30 iunie 2025)

VfL Wolfsburg II

[modificare | modificare sursă]

Antrenor: Germania Thomas Brdaric

Nr. Poziție Jucător
3 Germania F Dan-Patrick Poggenberg
4 Germania F Julian Klamt
5 Germania M Robin Knoche
6 Germania M Philip Hauck
7 Germania M Nico Granatowski
8 Germania M Sebastian Schindzielorz Căpitan
9 Germania A Luka Tankulic
10 Germania A Danko Boskovic
11 Statele Unite ale Americii A Amro Tarek
12 Germania M Giovanni Millemaci
13 Germania A Shkemb Miftari
14 Germania A Petrus Amin
15 Germania F Rico Schlimpert
Nr. Poziție Jucător
16 Turcia A Andac Güleryüz
17 Serbia M Dragan Erkic
18 Germania F Jonas Sonnenberg
19 Germania F Hendrik Hansen
20 Germania P Patrick Drewes
22 Germania F Nils Winter
23 Germania F Kevin Schulze
24 Germania F Rhami-Jasin Ghandour
26 Germania P Arvid Schenk
27 Germania M David Chamorro
28 Germania F Tobias Henneböle
30 Germania F Bjarne Thoelke

Jucători notabili

[modificare | modificare sursă]

Actualizare: martie 2010

  • Germania Thomas Brdaric
  • Germania Stefan Effenberg
  • Germania Christian Gentner
  • Germania Klaus Gerwien
  • Germania Willi Giesemann
  • Germania Mike Hanke
  • Germania Roy Präger
  • Germania Tobias Rau
  • Germania Stefan Schnoor
  • Germania Zoltán Sebescen
  • Germania Albert Streit
  • Germania Martin Wagner
  • Argentina Andrés D'Alessandro
  • Argentina Diego Klimowicz
  • Argentina Juan Carlos Menseguez

  • Argentina Facundo Hernán Quiroga
  • Austria Dietmar Kühbauer
  • Belgia Peter Van Der Heyden
  • Belgia Junior Malanda
  • Bosnia și Herțegovina Edin Džeko
  • Bosnia și Herțegovina Zvjezdan Misimović
  • Brazilia Grafite
  • Brazilia Josué
  • Brazilia Marcelinho
  • Brazilia Robson Ponte
  • Bulgaria Marian Hristov
  • Bulgaria Petar Mihtarski
  • Bulgaria Martin Petrov
  • Republica Democrată Congo Jean-Kasongo Banza
  • Croația Mario Mandžukić

  • Danemarca Jesper Christiansen
  • Danemarca Thomas Kahlenberg
  • Danemarca Simon Kjær
  • Danemarca Peter Madsen
  • Danemarca Thomas Rytter
  • Danemarca Claus Thomsen
  • Franța Steve Marlet
  • Georgia Levan Tskitishvili
  • Ghana Charles Akonnor
  • Ghana Isaac Boakye
  • Ghana Germania Hans Sarpei
  • Guineea Germania Pablo Thiam
  • Iran Ashkan Dejagah
  • Iran Mahmood Ebrahimzadeh
  • Italia Andrea Barzagli

  • Japonia Makoto Hasebe
  • Țările de Jos Kevin Hofland
  • Nigeria Jonathan Akpoborie
  • Nigeria Obafemi Martins
  • Polonia Andrzej Juskowiak
  • Polonia Waldemar Kryger
  • Polonia Jacek Krzynówek
  • Polonia Krzysztof Nowak
  • România Dorinel Munteanu
  • Scoția Brian O'Neil
  • Slovacia Miroslav Karhan
  • Statele Unite ale Americii Chad Deering
  • Statele Unite ale Americii Mike Lapper
  • Statele Unite ale Americii Brian McBride
  • Statele Unite ale Americii Claudio Reyna

Legături externe

[modificare | modificare sursă]