Sari la conținut

Zeta Ursae Majoris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Mizar)
Mizar
Denumire Bayer Zeta Ursae Majoris
Denumire Flamsteed 79
Date de observație
Constelație Ursa Mare
Magnitudine aparentă 2.04[1]
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv)
Clasificare spectrală A1 V
Tipul de variabilă
Declinație +54° 55′ 31.2671″[2]
Ascensie dreaptă 13h 23m 55.54048s[2]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă
Rază
Luminozitate
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
ζ Ursae Majoris, ζ UMa, Zeta UMa, 79 Ursae Majoris, BD+55 1598, CCDM J13240+5456, HIP 65378, WDS J13239+5456
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Zeta Ursae Majoris (ζ UMa /ζ Ursae Majoris, Zêta Ursae Majoris) este o stea din constelația Ursa Mare și este cea de a doua stea pornind de la capătul oiștii Carului Mare. Numele său tradițional, Mizar sau Mirza, provin din arabă ميزر mi'zar, care semnifică „curea”. Ea are o magnitudine aparentă de +2,27 și este de tipul spectral A1 V.

Mizar A / B în partea de jos a imaginii, iar Alcor în partea de sus.

Cu o vedere bună, se poate zări, cu ochiul liber, un companion mai slab ca luminozitate, chiar la Est, denumit Alcor sau 80 Ursae Majoris. Alcor are o magnitudine de +3,99 și un tip spectral A5 V. Cele două stele sunt adesea denumite „calul și călărețul”, iar capacitatea de a o vedea pe a doua constituie un test tradițional de acuitate vizuală. Cele două stele se află la o distanță de peste un sfert de an-lumină și, deși mișcările proprii ale acestor stele arată că se deplasează împreună, nu se știe dacă ele formează un veritabil sistem binar, și nu o binară optică așa cum se crede în momentul actual.

Alți componenți au fost descoperiți după apariția telescopului și spectroscopului; fiind o frumoasă țintă vizuală ușor separabilă, Mizar a fost prima binară telescopică descoperită - foarte probabil de către Benedetto Castelli care i-a cerut lui Galileo, în 1617, să o observe. Galileo a întocmit un raport detaliat despre steaua dublă. Mai târziu, spre 1650, Riccioli a scris că Mizar părea dublă. Steaua secundară, Mizar B, posedă o magnitudine de +4,0 și un tip spectral A7, și este situată la 380 u.a. de steaua primară; ele au nevoie de mii de ani pentru a orbita una în jurul celeilalte. Apoi Mizar A a fost prima binară spectroscopică descoperită, de către Pickering, în 1889. Cele două componente sunt amândouă de vreo 35 de ori mai luminoase decât Soarele, și se rotesc, una în jurul celeilalte, în circa 20 de zile. Mai târziu s-a descoperit că și Mizar B este o binară spectroscopică. În 1996 componentele sistemului binar Mizar A au fost vizualizate cu foarte înaltă rezoluție la Navy Precision Optical Interferometer[3] prin sinteză de deschidere. Ansamblul sistemului de cinci stele este situat la circa 78 de ani-lumină de Terra. Toate componentele sunt membre ale Curentului de stele din Ursa Mare, un grup de stele foarte dispersate care au o origine comună, cum o demonstrează mișcarea lor proprie. Celelalte stele ale asterismului Carul Mare, exceptate fiind Dubhe și Alkaid, aparțin și ele acestui grup.

  1. ^ Mermilliod, J.-C (). „Compilation of Eggen's UBV data, transformed to UBV (unpublished)”. Catalogue of Eggen's UBV data. Bibcode:1986EgUBV........0M. 
  2. ^ a b van Leeuwen, F. (noiembrie 2007). „Validation of the new Hipparcos reduction”. Astronomy and Astrophysics. 474 (2): 653–664. arXiv:0708.1752Accesibil gratuit. Bibcode:2007A&A...474..653V. doi:10.1051/0004-6361:20078357. 
  3. ^ J. A. Benson, D. J. Hutter, N. M. Elias II, P. F. Bowers, K. J. Johnston, A. R. Hajian, J. T. Armstrong, D. Mozurkewich, T. A. Pauls, L. J. Rickard, C. A. Hummel, N. M. White, D. Black, C. S. Denison (09/1997). „Multichannel optical aperture synthesis imaging of zeta1 URSAE majoris with the Navy prototype optical interferometer”. Astronomical Journal. pp. 1221–1226. doi:10.1086/118554. ISSN 1538-3881. Benson1997.  Parametru necunoscut |éditeur= ignorat (posibil, |editor=?) (ajutor); Parametru necunoscut |résumé= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |consulté le= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |vol= ignorat (posibil, |volume=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor);

Legături externe

[modificare | modificare sursă]