Filip al II-lea al Franței
| Filip al II-lea Augustus | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Paris, Regatul Franței |
| Decedat | (57 de ani)[1] Mantes-Gassicourt, Seine-et-Oise, Franța |
| Înmormântat | Catedrala din Saint-Denis |
| Părinți | Ludovic al VII-lea al Franței[2] Adela de Champagne[2] |
| Frați și surori | Margareta a Franței Agnès de France[*] Adèle de France[*] Alix de Franța Marie de France[*] |
| Căsătorit cu | Isabelle de Hainaut (–)[2] Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței (–) Agnes de Merania (–)[2] |
| Copii | Ludovic al VIII-lea al Franței[2] Maria de Franța[2] Filip I de Boulogne Pierre Charlot[*] |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | suveran[*] |
| Limbi vorbite | Franceza veche limba latină |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce king of France |
| Familie nobiliară | Dinastia Capețienilor |
| Rege al Franței | |
| Domnie | 1 noiembrie 1179 – 18 septembrie 1180 18 septembrie 1180 – 14 iulie 1223 |
| Încoronare | 1 noiembrie 1179 |
| Predecesor | Ludovic VII |
| Succesor | Ludovic VIII |
Modifică date / text  | |
Filip al II-lea al Franței (în franceză Philippe Auguste; n. , Paris, Regatul Franței – d. , Mantes-Gassicourt, Seine-et-Oise, Franța) a fost regele Franței între 1180 și 1223.
Membru al Dinastiei Capețienilor, a fost fiul lui Ludovic al VII-lea, regele Franței, și a celei de-a treia soții a sa, Adela de Champagne.
Filip a avut cele mai mari succese dintre regii Franței medievale, extinzându-și regatul și sporind influența monarhiei. A rupt Imperiul Angevin și a învins coaliția adversarilor săi (Sfântul Imperiu Roman, Anglia, Flandra), în Bătălia de la Bouvines din 1214. A reorganizat guvernarea, a adus stabilitate financiară, fiind simpatizat de populație din cauza cedării puterii nobililor către clasa medie.
Încoronarea și Căsătoria
[modificare | modificare sursă]Având sănătatea șubredă, tatăl său - Ludovic al VII-lea s-a îngrijit ca Arhiepiscopul Guillaume de Blois (Guillaume cu Mâinile Albe) să-l încoroneze și să-l ungă pe prințul moștenitor, Filip, la Reims, ca Rege al Franței în data de 1 noiembrie 1179. Filip s-a căsătorit pe 28 aprilie 1180 cu Elisabeta de Hainaut, care i-a adus ca zestre Comitatul Artois. Tatăl său a murit pe 20 septembrie.
Consolidarea posesiunilor regale
[modificare | modificare sursă]Posesiunile regale s-au extins repede în timpul lui Filip I și a lui Ludovic al VI-lea, sub Ludovic al VII-lea s-au diminuat ușor. Astfel în aprilie 1182 Regele Filip al II-lea a expulzat toți evreii de pe posesiunile lor și le-a confiscat bunurile. Cel mai mare fiu al său, Ludovic (viitorul Ludovic al VIII-lea), s-a născut pe 5 septembrie 1187 și a moștenit Comitatul Artois în 1190, când Elisabeta, mama sa, a murit.
Conflictele de vasalitate
[modificare | modificare sursă]În 1181 Filip al II-lea a început un război împotriva contelui Flandrei, Filip de Alsacia. Războiul a fost câștigat, Filip reușind să contracareze ambițiile contelui, rupându-i alianțele cu Henric I, duce de Brabant și cu Filip de Heinsberg, arhiepiscop de Köln. În 1185 tratatul de la Boves confirma regelui posesia asupra Vermandois, Artois și Amiénois. În 1184 Ștefan I de Sancerre și mercenarii săi din Brabant au atacat și au distrus provincia Orléanais, însă Regele Filip i-a învins.
Războiul cu Henric al II-lea
[modificare | modificare sursă]De asemenea, Filip al II-lea a început război cu Henric al II-lea al Angliei, care era și conte de Anjou și duce de Aquitania în Franța. Au urmat doi ani de lupte (1186–1188), dar situația a rămas neschimbată. La început, Filip s-a aliat cu fiii mezini ai regelui englez, Richard și Ioan, care declanșaseră o rebeliune împotriva propriului tată. Oricum, noutățile despre căderea Ierusalimului în mâinile lui Saladin, care au fost urmate de moartea subită a regelui Henric, au distras atenția de la războiul anglo-francez. Între 1189 și 1192, Franța lui Filip, Anglia și Imperiul romano-german au întreprins Cruciada a treia contra sultanului Saladin
Filip al II-lea a fost prieten apropiat cu toți fiii lui Henric și s-a folosit de ei ca să formeze rebeliunea împotriva tatălui lor, apoi i-a întors împotriva mezinilor, Richard și Ioan, după ascensiunilor fiecăruia la tronul Angliei. Cu Henric cel Tânăr, regele Angliei, și cu Geoffrey al II-lea, ducele de Bretania, a păstrat prietenia până la moartea acestora. Într-adevăr, la funeraliile lui Geoffrey, era atât de copleșit de durere încât a trebuit să fie imobilizat, pentru a-l opri să se arunce în groapa prietenului său.
Războiul cu Ioan al Angliei
[modificare | modificare sursă]În mai 1200 Filip al II-lea a semnat Tratatul de la Goulet cu succesorul lui Richard I al Angliei, Ioan - rege al Angliei și duce al Normandiei (supranumit Ioan Fără de Țară).
| Predecesor: Ludovic al VII-lea |
Regele Franței 1180 - 1223 |
Succesor: Ludovic al VIII-lea |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
- ^ a b Philippe II Auguste Capet, Roi de France, The Peerage, accesat în
- ^ a b c d e f Kindred Britain