Ecuație polinomială
În matematică, o ecuație polinomială, sau ecuație algebrică, este o ecuație de forma unde P este o funcție polinomială de orice ordin iar x este necunoscuta. Ecuațiile polinomiale cu coeficienți complecși au un număr de soluții complexe egal cu gradul polinomului P. Aceste soluții sunt chiar rădăcinile polinomului P atașat ecuației polinomiale.
Întrucât toate polinoamele de o variabilă sunt echivalente cu un polinom de forma următoare:
- ,
aceasta poate fi considerată și forma generală a unei ecuații polinomiale:
Găsirea soluțiilor unei ecuații polinomiale a dus la noțiunea de grup, Evariste Galois sesizând că fiecărei ecuații îi corespunde un grup de substituții (permutări) ale rădăcinilor sale [1].
Cazuri particulare
[modificare | modificare sursă]Ecuația de gradul întâi
[modificare | modificare sursă]Ecuația de gradul întâi este un caz particular și cel mai simplu de ecuație polinomială, în care polinomul P este un polinom de gradul întâi. O astfel de ecuație poate fi scrisă generic:
Soluția ecuației este unică, cu condiția ca a, coeficientul necunoscutei, să fie nenul, fiind dată de fracția:
Ecuația de gradul al doilea
[modificare | modificare sursă]Ecuația de gradul al doilea este un caz particular de ecuație polinomială, în care polinomul P este un polinom de gradul al doilea. O astfel de ecuație poate fi scrisă generic:
Ecuația are 2 soluții complexe conjugate, dacă discriminantul (Δ = b2 - 4ac) este negativ, respectiv reale, dacă acesta este pozitiv sau nul, notate cu .
- Ecuația se rezolvă cu ajutorul formulei cuadratice,
Ecuația de gradul al treilea
[modificare | modificare sursă]Ecuația de gradul al treilea este, ca și celelalte cazuri de mai sus, un caz particular de ecuație polinomială, în care polinomul P este un polinom de gradul al treilea. O astfel de ecuație poate fi scrisă generic:
Natura rădăcinilor unei ecuații cubice
[modificare | modificare sursă]Fiecare ecuație cubică (sau de gradul trei) cu coeficienți reali are cel puțin o soluție reală nepereche și alte două care formează o pereche. Acestea pot fi ambele reale sau ambele complexe. Astfel, în funcție de valoarea discriminantului ecuației (Δ), care este un număr rezultat ca o combinație ai celor patru coeficienți ai ecuației, pot exista trei cazuri distincte.
Următoarele trei cazuri sunt cele mai importante de urmărit:
- Dacă Δ > 0, atunci ecuația are trei rădăcini reale distincte;
- Pentru Δ < 0, ecuația are o rădăcină reală și o pereche de numere complex conjugate ca celelalte două soluții
- Atunci când Δ = 0, cel puțin două din cele trei rădăcini coincid. S-ar putea ca ecuația să aibă o dublă rădăcină reală și o a treia reală dar distinctă sau ca toate cele trei rădăcini reale să fie confundate.
Ecuația de gradul al patrulea
[modificare | modificare sursă]Ecuația de gradul al patrulea, sau bipătrată, este, ca și celelalte cazuri de mai sus, un caz particular de ecuație polinomială, în care polinomul P este un polinom de gradul al patrulea. O astfel de ecuație poate fi scrisă generic:
pentru orice coeficient a nenul, pentru că atunci polinomul/funcția/ecuația de grad patru nu ar exista.
Ecuații de ordin superior
[modificare | modificare sursă]Charles Hermite a obținut o soluție pentru ecuația de gradul cinci cu funcție eliptică.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Hazewinkel, Michiel, ed. (), „Algebraic equation”, Encyclopaedia of Mathematics, Kluwer Academic Publishers, ISBN 978-1556080104
- ^ Nicolae N. Mihăileanu, Istoria matematicii, volumul II, p. 215