Sari la conținut

Marius Oprea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marius Oprea
Date personale
Născut (60 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Târgoviște, Dâmbovița, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
poet
istoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata

Marius Oprea (n. 22 mai 1964, Târgoviște) este un istoric, arheolog, poet și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

A studiat istoria la Universitatea din București. A fost membru al cenaclului Universitas condus de profesorul și criticul literar Mircea Martin. Este autorul unei teze de doctorat cu tema Rolul și evoluția Securității (1948-1964).

Intre anii 1999 și 2000 a fost consilier al președintelui Emil Constantinescu[3] apoi consilier de stat pe probleme de securitate în Guvernul Tăriceanu.[4]

În anul 2005 a fondat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, devenit în 2009 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, îndeplinind și funcția de președinte. Schimbarea acestuia din funcție, în anul 2010, a fost considerată de Herta Müller "încă o bătălie câştigată de structuri ale vechiului regim".[5]

„Marius Oprea a avut curajul, asumându-şi un risc deloc neglijabil pentru el şi familia lui, să descâlcească modul în care Securitatea, privatizându-se, şi-a întins tentaculele până în cele mai ascunse cotloane ale puterii.” Dennis Deletant[6]

Cărți publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Plimbare pe Ulița Tipografiei, Editura Fundației Culturale Române, 1996
  • Solo de tamburină (versuri), Editura Paralela 45, 1999
  • Banalitatea răuluiː O istorie a Securității în documenteː 1949 - 1989 , Editura Polirom, 2002 [7]
  • Securiștii partiduluiː Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică (coautori : Nicolae Videnie, Ioana Cirstocea, Andreea Nastase, Stejărel Olaru), Editura Polirom, 2002
  • Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov (coautor Stejărel Olaru), Editura Polirom, 2002
  • The day we won't forget. 15 November, Brașov (coautor Stejărel Olaru), 2002
  • Moștenitorii Securității, Editura Humanitas, 2004
  • Chipul morții: dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului, 2006
  • Adevărata călătorie a lui Zahei — Vasile Voiculescu și taina Rugului Aprins, Editura Humanitas, 2008 [8][9]
  • Bastionul cruzimii: o istorie a Securității (1948 - 1964), 2008
  • Șase feluri de a muri, Editura Polirom, 2009
  • Adevarata față a lui Traian Băsescu, Editura Jurnalul, 2012[10]
  • Mafia arabă în Româniaː de la Ceaușescu la Iliescu, Editura Corint, 2016
  • Turma păstorului mut, Editura Polirom, 2016
  • Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit, Editura Polirom, 2017
  1. ^ „Marius Oprea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ „Marius Oprea”. Humanitas. Accesat în . 
  4. ^ „BBCRomanian.com”. www.bbc.co.uk. Accesat în . 
  5. ^ „Herta Muller: Înlăturarea lui Marius Oprea de la șefia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului înseamnă o bătalie câștigată de structurile vechiului regim”. Cotidianul RO. . Accesat în . 
  6. ^ „În căutarea victimelor comunismului”. edituracorint.ro. Accesat în . 
  7. ^ Cultura, Formula AS - anul 2002, numărul 525, accesat la 22 ianuarie 2014
  8. ^ Olivier Clément… Arhivat în , la Wayback Machine., 3 iulie 2008, Marius Vasileanu, România liberă, accesat la 20 februarie 2014
  9. ^ V. Voiculescu si Rugul Aprins Arhivat în , la Wayback Machine., 26 iunie 2008, Marius Vasileanu, România liberă, accesat la 21 februarie 2014
  10. ^ Marius Oprea - Adevarata fata a lui Traian Basescu, Google Docs 
  • UNIVERSITAS - A fost odată un cenaclu..., coordonator Mircea Martin, Ed. M.N.L.R., 2008

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri