Sari la conținut

Boema (operă)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la opera de Puccini din 1896. Pentru alte sensuri, vedeți Boema (dezambiguizare).
Boema (operă)

Afiș original din timpul premierei
Titlu originalLa bohème
Cicluloperă în patru acte
CompozitorulGiacomo Puccini
LibretulGiuseppe Giacosa
Luigi Illica
Data premierei1 februarie 1896
Locul premiereiTeatrul Regio”, Torino, Italia Italia
Limbaitaliană
Duratăcirca 1h 50 min.
Locul acțiuniiParis
Timpul acțiuniiprin 1830

Boema[1] (titlul original: în italiană La bohème) este o operă în patru acte cu muzica compusă de Giacomo Puccini, pe un libret de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, după romanul Scene din viața de boem (Scènes de la vie de bohème) de Henri Murger (1822–1861).

Premiera operei a avut loc la Torino, „Teatrul Regio”, la 1 februarie 1896, sub conducerea dirijorului Arturo Toscanini, aflat la începutul carierei sale.

  • Rodolfo, poet (tenor)
  • Marcello, pictor (bariton)
  • Schaunard, muzician (bariton)
  • Collin, filozof (bas)
  • Mimì, o midinetă (soprană)
  • Musetta, o cocotă (soprană)
  • Monsieur Benoît, proprietarul casei (bariton)
  • Alcindoro, însoțitorul Musettei (bas)
  • Parpignol, vânzătorul de jucării (tenor)
  • un sergent de vamă (bas)
  • vameși, studenți, croitorese, vânzători și vânzătoare, soldați, chelneri, copii, popor, (cor)
Într-o mansardă la Paris

Patru prieteni - poetul Rodolfo, pictorul Marcello, muzicianul Schaunard și filosoful Colline - își împart bucuriile și grijile cotidiene într-o mansardă pariziană. Este ajunul Crăciunului și buna dispoziție le este tulburată de apariția proprietarului, venit să ceară chiria. Cei patru reușesc să-l gonească și decid să-si petreacă restul serii la cafeneaua „Momus”. Nevoit să zăbovească acasă câteva minute, Rodolfo primește vizita inopinată a vecinei Mimi. Cei doi se plac, își mărturisesc iubirea și pleacă împreună spre cafenea.

În fața cafenelei „Momus” din Cartierul Latin,

Sărbătoarea Crăciunului este în toi la cafeneaua „Momus”. Mimi se integrează perfect în grupul de prieteni. Comportamentul gălăgios al Musettei, fosta iubită a lui Marcello și actuala amantă a bătrânului Alcindoro, tensionează puțin atmosfera. Musetta îl recucerește pe Marcello și totul reintră în normal.

La periferia Parisului, lângă Barrière d'Enfer

Mimi, nemulțumită de evoluția relației sale cu Rodolfo, se confesează lui Marcello, pentru ca mai apoi, ascunsă în apropiere, să afle adevărata cauză a atitudinii iubitului său. Grav bolnavă de plămâni, la un pas de moarte, Mimi ar trebui (în concepția lui Rodolfo) să-și găsească un protector bogat pentru a se salva. Trista despărțire a celor doi este întreruptă de inerentele dispute dintre Marcello și Musetta.

În mansardă

Rodolfo și Marcello încearcă să se dedice creației, dar gândul le zboară spre iubitele lor. Veselia produsă de apariția celorlalți doi amici, Colline și Schaunard, se va stinge odată cu venirea muribundei Mimi, adusă de Musetta. Cu toate eforturile afective și materiale ale prietenilor, Mimi își dă sfârșitul în locul unde a fost fericită odinioară, înconjurată de cei dragi.

  1. ^ Negrea, Nicolae. CARTEA SPECTATORULUI DE OPERĂ. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R.,. p. 272. 
  • Negrea, Nicolae. CARTEA SPECTATORULUI DE OPERĂ. București 1958: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R. p. 442. ;
  • Murger, Henri. Scene din viața de boem. București 1972: Editura Minerva, BPT. p. 390. ;
  • Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
  • Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
  • Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol.IV, București, 2002

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Boema la Wikimedia Commons