Sari la conținut

Sezonul de Formula 1 din 1959

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1959
Durată
10 mai - 12 decembrie
Nr. curse
9
Nr. piloți
88
Nr. echipe
36
Campionul la Piloți
Australia Jack Brabham (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit Cooper-Climax (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1959 a fost cel de-al 13-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a zecea ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a doua ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a nouă curse, începând cu Marele Premiu al Principatului Monaco pe 10 mai și terminându-se cu Marele Premiu al Statelor Unite pe 12 decembrie. În 1959 s-au desfășurat și alte cinci curse care nu au făcut parte din campionat. Jack Brabham a câștigat Campionatul Mondial al Piloților,[1] într-un sport încă zguduit de moartea mai multor piloți, inclusiv campionul en-titre Mike Hawthorn. Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 a fost acordată echipei Cooper-Climax.[1]

Retragerea lui Vanwall, despre care se crede că a fost rezultatul ratei ridicate de mortalitate din sezonul 1958, a lăsat Ferrari drept singura echipă câștigătoare de curse în campionat. În mod similar, retragerea lui Juan Manuel Fangio și Mike Hawthorn a însemnat că, pentru prima dată, în afară de sezonul inaugural, niciun campion mondial se afla pe grilă. Mașinile revoluționare cu motor central ale lui Cooper, propulsate de motorul compact Coventry Climax de 2,5 litri, au câștigat cinci curse cu Jack Brabham, Stirling Moss și Bruce McLaren. BRM și-a obținut și ea prima victorie în mâinile lui Jo Bonnier. Aston Martin a apărut cu o mașină care era învechită și cu greutate excesivă în fața revoluționarului T51 cu motorul central-spate, introdus de Cooper.

Tony Brooks de la Ferrari a dus lupta cu Cooper și, mergând în cursa finală, el, Moss sau Brabham puteau câștiga titlul. Moss s-a retras din cursă, Marele Premiu inaugural al Statelor Unite, dându-i lui Brabham conducerea. Brabham a rămas fără combustibil în ultimul tur, dar și-a împins mașina peste linie pentru a termina pe locul 4. Cu Brooks in imposibilitatea de a obține mai mult de locul 3, Brabham a devenit primul campion mondial australian, în timp ce Cooper a câștigat coroana constructorilor.

Marele Premiu al Germaniei a avut loc pentru a doua oară pe circuitul AVUS de foarte mare viteză, unde Jean Behra de la Ferrari a fost ucis în timpul unei curse de mașini sport, fără legătură, la volanul unui Porsche. Americanii Jerry Unser Jr. și Bob Cortner au decedat ca urmare a rănilor suferite în timpul testelor pentru Indianapolis 500.

Piloții și echipele înscrise în campionat

[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1959 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1959.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Aston Martin DBR4 Regatul Unit David Brown Corporation Aston Martin Aston Martin RB6 2,5 L6 DBR4 A Regatul Unit Roy Salvadori 3, 5, 7–8
Statele Unite ale Americii Carroll Shelby 3, 5, 7–8
Porsche 718 RSK Germania de Vest Dr Ing F. Porsche KG Behra-Porsche Porsche 547/3 1,5 F4 RSK D Italia Maria Teresa de Filippis 1
Porsche 718 RSK
718/2
Germania de Vest Wolfgang von Trips 1, 6
BRM P25 Regatul Unit Owen Racing Organisation BRM BRM P25 2,5 L4 P25 D Statele Unite ale Americii Harry Schell 1, 3–8
Suedia Jo Bonnier 1, 3–8
Regatul Unit Ron Flockhart 1, 4–5, 7–8
Connaught Type C Regatul Unit Connaught Cars-Paul Emery Connaught Alta GP 2,5 L4 Type C D Statele Unite ale Americii Bob Said 9
Cooper T51 Regatul Unit Cooper Car Company Cooper Climax FPF 2,5 L4 T51 D Australia Jack Brabham 1, 3–9
Noua Zeelandă Bruce McLaren 1, 4–9
Statele Unite ale Americii Masten Gregory 1, 3–7
Italia Giorgio Scarlatti 8
Ferrari 246 F1 Italia Scuderia Ferrari Ferrari Ferrari 155 2,4 V6
Ferrari D156 1,5 V6
246 F1
156
D Franța Jean Behra 1, 3–4
Statele Unite ale Americii Phil Hill 1, 3–4, 6–9
Regatul Unit Tony Brooks
Regatul Unit Cliff Allison 1, 3, 6, 8–9
Belgia Olivier Gendebien 4, 8
Statele Unite ale Americii Dan Gurney 4, 6–8
Germania de Vest Wolfgang von Trips 9
Regatul Unit David Fry Fry Climax FPF 1,5 L4 F2 D Regatul Unit Mike Parkes 5
JBW 59 Regatul Unit J.B. Naylor JBW Maserati 250S 2,5 L4 59 D Regatul Unit Brian Naylor 5
Kurtis Kraft Midget Statele Unite ale Americii Leader Cards Inc. Kurtis Kraft Offenhauser 1,7 L4 Midget F Statele Unite ale Americii Rodger Ward 9
Lotus 16 Regatul Unit Team Lotus Lotus Climax FPF 2,5 L4 16 D Regatul Unit Graham Hill 1, 3–8
Statele Unite ale Americii Pete Lovely 1
Regatul Unit Innes Ireland 3–4, 6–9
Regatul Unit Alan Stacey 5, 9
Maserati 250F Italia Scuderia Ugolini Maserati[a] Maserati 250F1 2,5 L6 250F D Italia Giorgio Scarlatti 1, 4
Țările de Jos Carel Godin de Beaufort 4
Monaco Monte Carlo Auto Sport Monaco André Testut 1
Italia Scuderia Centro Sud Uruguay Asdrúbal Fontes Bayardo 4
Brazilia Fritz d'Orey 4–5
Elveția Ottorino Volonterio Italia Giulio Cabianca 8
Statele Unite ale Americii Phil Cade Statele Unite ale Americii Phil Cade 9
Tec-Mec F415 Statele Unite ale Americii Camoradi USA Tec-Mec Maserati 250F1 2,5 L6 F415 D Brazilia Fritz d'Orey 9
Vanwall VW 59 Regatul Unit Vandervell Products Vanwall Vanwall 254 2,5 L4 VW 59 D Regatul Unit Tony Brooks 5

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Belgia Equipe Nationale Belge Cooper Climax FPF 1,5 L4 T51 D Belgia Lucien Bianchi 1
Belgia Alain de Changy 1
Franța Jean Lucienbonnet Cooper Climax FPF 1,5 L4 T45 D Franța Jean Lucienbonnet 1
Regatul Unit R.R.C. Walker Racing Team Cooper Climax FPF 2,5 L4 T51 D Regatul Unit Stirling Moss 1, 3, 6–9
Franța Maurice Trintignant 1, 3–9
Regatul Unit British Racing Partnership BRM BRM P25 2,5 L4 P25 D Regatul Unit Stirling Moss 4–5
Germania de Vest Hans Herrmann 6
Cooper Climax FPF 1,5 L4 T51 Regatul Unit Ivor Bueb 1
Borgward 1500 RS 1,5 L4 5
Regatul Unit Chris Bristow 5
Regatul Unit High Efficiency Motors Cooper Maserati 250S 2,5 L4 T45 D Regatul Unit Roy Salvadori 1, 4, 9
Regatul Unit Jack Fairman 8
Climax FPF 2,5 L4 5
Regatul Unit John Fisher Lotus Climax FPF 1,5 L4 16 D Regatul Unit Bruce Halford 1
Țările de Jos Ecurie Maarsbergen Porsche Porsche 547/3 1,5 F4 718 RSK D Țările de Jos Carel Godin de Beaufort 3
Italia Scuderia Centro Sud Cooper Maserati 250S 2,5 L4 T51 D Regatul Unit Ian Burgess 4–6, 8
Regatul Unit Colin Davis 4, 8
Germania de Vest Hans Herrmann 5
Portugalia Mario Araujo de Cabral 7
Regatul Unit Ace Garage – Rotherham Cooper Climax FPF 1,5 L4 T51 D Regatul Unit Trevor Taylor 5
Regatul Unit Alan Brown Equipe Cooper Climax FPF 1,5 L4 T45 D Regatul Unit Mike Taylor 5
Regatul Unit Peter Ashdown 5
Regatul Unit Gilby Engineering Cooper Climax FPF 1,5 L4 T43 D Regatul Unit Keith Greene 5
Regatul Unit United Racing Stable Cooper Climax FPF 1,5 L4 T51 D Regatul Unit Bill Moss 5
Regatul Unit R.H.H. Parnell Cooper Climax FPF 1,5 L4 T51
T45
D Regatul Unit Henry Taylor 5
Regatul Unit Tim Parnell 5
Regatul Unit Dennis Taylor Lotus Climax FPF 1,5 L4 12 D Regatul Unit Dennis Taylor 5
Regatul Unit Dorchester Service Station Lotus Climax FPF 1,5 L4 16 D Regatul Unit David Piper 5
Franța Jean Behra Behra-Porsche Porsche 547/3 1,5 F4 RSK D Franța Jean Behra 6
Italia OSCA Automobili Cooper OSCA 2,0 L4 T43 D Argentina Alejandro de Tomaso 9
Regatul Unit Taylor-Crawley Racing Team Cooper Climax FPF 2,5 L4 T45 D Statele Unite ale Americii George Constantine 9
Statele Unite ale Americii Blanchard Automobile Co. Porsche Porsche 547/3 1,5 F4 718 RSK G Statele Unite ale Americii Harry Blanchard 9
Franța Ecurie Bleue Cooper Climax FPF 2,5 L4 T51 D Statele Unite ale Americii Harry Schell 9
  • Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Următoarele opt Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1959.

1. Monaco 2. Statele Unite ale Americii 3. Țările de Jos 4. Franța
Marele Premiu al Principatului Monaco
10 mai
Indianapolis 500
30 mai
Marele Premiu al Țărilor de Jos
31 mai
Marele Premiu al Franței
5 iulie

Monaco (S)

Indianapolis (P)

Zandvoort (P)

Reims-Gueux (S)
5. Regatul Unit 6. Germania de Vest 7. Portugalia 8. Italia
Marele Premiu al Marii Britanii
18 iulie
Marele Premiu al Germaniei
2 august
Marele Premiu al Portugaliei
23 august
Marele Premiu al Italiei
13 septembrie

Aintree (S)

AVUS (S)

Monsanto (S)

Monza (P)
9. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Statelor Unite
12 decembrie

Sebring (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Au fost programate trei Mari Premii în 1959 care au fost ulterior anulate:

Rezultate și clasamente

[modificare | modificare sursă]

Marile Premii

[modificare | modificare sursă]
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Pneu
1 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Regatul Unit Stirling Moss Australia Jack Brabham Australia Jack Brabham Regatul Unit Cooper-Climax D
2 Statele Unite ale Americii Indianapolis 500[b] Statele Unite ale Americii Johnny Thomson Statele Unite ale Americii Johnny Thomson Statele Unite ale Americii Rodger Ward Statele Unite ale Americii Watson-Offenhauser F
3 Țările de Jos Marele Premiu al Țărilor de Jos Suedia Jo Bonnier Regatul Unit Stirling Moss Suedia Jo Bonnier Regatul Unit BRM D
4 Franța Marele Premiu al Franței Regatul Unit Tony Brooks Regatul Unit Stirling Moss Regatul Unit Tony Brooks Italia Ferrari D
5 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Australia Jack Brabham Regatul Unit Stirling Moss
Noua Zeelandă Bruce McLaren
Australia Jack Brabham Regatul Unit Cooper-Climax D
6 Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei Regatul Unit Tony Brooks Regatul Unit Tony Brooks Regatul Unit Tony Brooks Italia Ferrari D
7 Portugalia Marele Premiu al Portugaliei Regatul Unit Stirling Moss Regatul Unit Stirling Moss Regatul Unit Stirling Moss Regatul Unit Cooper-Climax D
8 Italia Marele Premiu al Italiei Regatul Unit Stirling Moss Statele Unite ale Americii Phil Hill Regatul Unit Stirling Moss Regatul Unit Cooper-Climax D
9 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Regatul Unit Stirling Moss Franța Maurice Trintignant Noua Zeelandă Bruce McLaren Regatul Unit Cooper-Climax D

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul se va împărți egal la fiecare pilot). Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot MCO
Monaco
500
Statele Unite ale Americii
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
PRT
Portugalia
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Australia Jack Brabham 1R 2 3 1P Ab Ab 3 (4)[c] 31 (34)
2 Regatul Unit Tony Brooks 2 Ab 1P Ab 1P
R
9 Ab 3 27
3 Regatul Unit Stirling Moss AbP AbR DSCR 2R Ab 1P
R
1P AbP 25,5
4 Statele Unite ale Americii Phil Hill 4 6 2 3 Ab 2R Ab 20
5 Franța Maurice Trintignant 3 8 11 5 4 4 9 2R 19
6 Noua Zeelandă Bruce McLaren 5 5 3R Ab Ab Ab 1 16,5
7 Statele Unite ale Americii Dan Gurney Ab 2 3 4 13
8 Suedia Jo Bonnier Ab 1P Ab Ab 5 Ab 8 10
9 Statele Unite ale Americii Masten Gregory Ab 3 Ab 7 Ab 2 10
10 Statele Unite ale Americii Rodger Ward 1 Ab 8
11 Statele Unite ale Americii Jim Rathmann 2 6
12 Statele Unite ale Americii Johnny Thomson 3P
R
5
13 Statele Unite ale Americii Harry Schell Ab Ab 7 4 7 5 7 Ab 5
14 Regatul Unit Innes Ireland 4 Ab Ab Ab Ab 5 5
15 Belgia Olivier Gendebien 4 6 3
16 Statele Unite ale Americii Tony Bettenhausen 4 3
17 Regatul Unit Cliff Allison Ab 9 Ab 5 Ab 2
18 Franța Jean Behra Ab 5 Ab NS 2
19 Statele Unite ale Americii Paul Goldsmith 5 2
Regatul Unit Roy Salvadori 6 Ab Ab 6 6 Ab Ab 0
Regatul Unit Ron Flockhart Ab 6 Ab 7 13 0
Regatul Unit Ian Burgess Ab Ab 6 14 0
Germania de Vest Wolfgang von Trips Ab NS 6 0
Statele Unite ale Americii Johnny Boyd 6 0
Regatul Unit Graham Hill Ab 7 Ab 9 Ab Ab Ab 0
Statele Unite ale Americii Duane Carter 7 0
Statele Unite ale Americii Harry Blanchard 7 0
Statele Unite ale Americii Carroll Shelby Ab Ab 8 10 0
Italia Giorgio Scarlatti NSC 8 12 0
Regatul Unit Alan Stacey 8 Ab 0
Statele Unite ale Americii Eddie Johnson 8 0
Țările de Jos Carel Godin de Beaufort 10 9 0
Statele Unite ale Americii Paul Russo 9 0
Brazilia Fritz d'Orey 10 Ab Ab 0
Statele Unite ale Americii A. J. Foyt 10 0
Regatul Unit Chris Bristow 10 0
Portugalia Mario de Araujo Cabral 10 0
Regatul Unit Colin Davis Ab 11 0
Statele Unite ale Americii Gene Hartley 11 0
Regatul Unit Henry Taylor 11 0
Statele Unite ale Americii Bob Veith 12 0
Regatul Unit Peter Ashdown 12 0
Statele Unite ale Americii Al Herman 13 0
Regatul Unit Ivor Bueb NSC 13 0
Statele Unite ale Americii Jimmy Daywalt 14 0
Statele Unite ale Americii Chuck Arnold 15 0
Italia Giulio Cabianca 15 0
Statele Unite ale Americii Jim McWithey 16 0
Germania de Vest Hans Herrmann Ab Ab 0
Regatul Unit Jack Fairman Ab Ab 0
Regatul Unit Bruce Halford Ab 0
Statele Unite ale Americii Eddie Sachs Ab 0
Statele Unite ale Americii Al Keller Ab 0
Statele Unite ale Americii Pat Flaherty Ab 0
Statele Unite ale Americii Dick Rathmann Ab 0
Statele Unite ale Americii Bill Cheesbourg Ab 0
Statele Unite ale Americii Don Freeland Ab 0
Statele Unite ale Americii Ray Crawford Ab 0
Statele Unite ale Americii Don Branson Ab 0
Statele Unite ale Americii Bob Christie Ab 0
Statele Unite ale Americii Bobby Grim Ab 0
Statele Unite ale Americii Jack Turner Ab 0
Statele Unite ale Americii Chuck Weyant Ab 0
Statele Unite ale Americii Jud Larson Ab 0
Statele Unite ale Americii Mike Magill Ab 0
Statele Unite ale Americii Red Amick Ab 0
Statele Unite ale Americii Len Sutton Ab 0
Statele Unite ale Americii Jimmy Bryan Ab 0
Regatul Unit Brian Naylor Ab 0
Regatul Unit David Piper Ab 0
Regatul Unit Mike Taylor Ab 0
Argentina Alejandro de Tomaso Ab 0
Statele Unite ale Americii George Constantine Ab 0
Statele Unite ale Americii Bob Said Ab 0
Belgia Alain de Changy NSC 0
Belgia Lucien Bianchi NSC 0
Italia Maria Teresa de Filippis NSC 0
Statele Unite ale Americii Pete Lovely NSC 0
Franța Jean Lucienbonnet NSC 0
Monaco André Testut NSC 0
Regatul Unit Bill Moss NSC 0
Regatul Unit Keith Greene NSC 0
Regatul Unit Mike Parkes NSC 0
Regatul Unit Trevor Taylor NSC 0
Regatul Unit Dennis Taylor NSC 0
Regatul Unit Tim Parnell NSC 0
Uruguay Asdrúbal Fontes Bayardo NS 0
Statele Unite ale Americii Phil Cade NS 0
Poz. Constructor MCO
Monaco
500
Statele Unite ale Americii
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
PRT
Portugalia
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1 A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă (excluzând Indianapolis 500), dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor MCO
Monaco
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
PRT
Portugalia
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Regatul Unit Cooper-Climax 1 (2) (3) 1 (4) 1 1[d] 1 40 (53)
2 Italia Ferrari 2 (5) 1 1 3 2 (3) 32 (38)
3 Regatul Unit BRM Ab 1 6 2 5 5 7 18
4 Regatul Unit Lotus-Climax Ab 4 Ab 8 Ab Ab Ab 5 5
Regatul Unit Cooper-Maserati 6 Ab Ab 6 10 11 Ab 0
Regatul Unit Aston Martin Ab 6 6 10 0
Germania de Vest Porsche Ab 10 NS 7 0
Italia Maserati NSC 8 Ab 15 NS 0
Regatul Unit Cooper-Borgward 10 0
Regatul Unit JBW-Maserati Ab 0
Regatul Unit Vanwall Ab 0
Statele Unite ale Americii Kurtis Kraft-Offenhauser Ab 0
Regatul Unit Cooper-OSCA Ab 0
Italia Tec-Mec-Maserati Ab 0
Regatul Unit Connaught-Alta Ab 0
Franța Behra-Porsche-Porsche NSC NS 0
Regatul Unit Fry-Climax NSC 0
Poz. Constructor MCO
Monaco
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
PRT
Portugalia
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte

Curse non-campionat

[modificare | modificare sursă]

Alte cinci curse care nu au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților sau Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 au fost organizate pentru mașinile de Formula 1 în timpul sezonului.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Regatul Unit Trofeul Glover VII Goodwood 30 martie Regatul Unit Stirling Moss Regatul Unit Cooper-Climax
Regatul Unit BARC Aintree 200 XIV Aintree 18 aprilie Franța Jean Behra Italia Ferrari
Regatul Unit Trofeul Internațional BRDC XI Silverstone 2 mai Australia Jack Brabham Regatul Unit Cooper-Climax
Regatul Unit Cupa Internațională de Aur VI Oulton Park 26 septembrie Regatul Unit Stirling Moss Regatul Unit Cooper-Climax
Regatul Unit Trofeul Silver City IV Snetterton 10 octombrie Regatul Unit Ron Flockhart Regatul Unit BRM
  1. ^ Maserati a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
  2. ^ Indianapolis 500 nu a fost un Mare Premiu propriu-zis. De asemenea, cursa s-a desfășurat pentru mașinile de USAC, și nu a contat pentru Cupa Internațională a Constructorilor de F1.
  3. ^ Jack Brabham și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Statelor Unite.
  4. ^ Cooper-Climax și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.
  1. ^ a b c World Championship of Drivers and International Cup for F1 Manufacturers, 1974 FIA Yearbook, Grey section, pages 118 to 121
  2. ^ „Grand Prix Cancelled”. Autosport. Accesat în .