Invazia Irakului din 2003

Informații generale

Perioadă	20 martie 2003–1 mai 2003
Loc	Irak

Beligeranți

Saddam Hussein

George W. Bush

Statele Unite ale Americii

Invazia Irakului din 2003 a avut loc între 20 martie și 1 mai 2003 și a dus la începerea Războiului din Irak, care a fost numit Operațiunea Eliberarea Irakului de către Statele Unite ale Americii (înainte de 19 martie ea se numea Operațiunea Enduring Freedom, continuare a Războiului din Afganistan).^[1] La invazie au luat parte trupe din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia și Polonia.

Participanți

Numărul participanților a fost:

SUA aproximativ 192 000 militari
Marea Britanie 45 000 militari
trupe în număr mai mic din alte țări.

S-a intenționat deschiderea și unui front în Nord, Turcia refuzând să-i fie folosit teritoriul în acest scop după ce SUA nu și-a dat acordul ca armata turcă să fie folosită împotriva insurgenților kurzi în Turcia. ^[2]^[3]^[4]^[5] Cele mai multe țări și-au trimis trupe în Irak doar după invazie. Aceste forțe au fost numite "Coaliția celor favorabili" (Coalition of the Willing).

Divizia 3. de Infanterie Americană
Divizia 1. de Infanterie Marină Americană
Divizia Americană Aeropurtată nr.101.
Brigada Aeropurtată Americană nr. 173.
Divizia Americană Aeropurtată nr. 82.
Forțe speciale
Divizia de Infanterie Britanică 1.

„Les États ne renonceront pas au droit de faire la guerre car l’ONU n’apporte pas aux États une garantie absolue de venir au secours des États attaqués; l’ONU ne peut que promettre que la situation sera examinée et qu’elle fera son maximum pour l’aider mais c’est tout...
Une gouvernance mondiale efficace doit combiner :

impliquation des grandes puissances

représentativité démocratique
Mais quand les US refusent la CPI, ils n’ont pas totalement tort: en effet, on demande à quelqu’un qui "se mêle les mains dans la merde" de pouvoir être mis en cause par un observateur qui lui ne se mouille pas!”

IRG (Institut de recherche et débat sur la gouvernance) (6 aprilie 2005). „Entretien avec Philippe MOREAU DEFARGES, chercheur à l'IFRI”. Arhivat din original la 20 octombrie 2007. Accesat în 3 ianuarie 2011. Parametru necunoscut |DataArhivei= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |URLarhivă= ignorat (posibil, |urlarhivă=?) (ajutor)

Merită menționat apoi și faptul că aceste puține războaie care au fost aprobate totuși de către O.N.U., au fost pregătite juridic și declanșate tocmai ca urmare a presiunilor americane (războiul din Coreea și primul război din Golf, din timpul primului președinte Bush).^[6]

Conflictul a fost de scurtă durată, și cu daune minime pentru armatele invadatoare, datorită inegalității între forțele implicate: consecință a unui deceniu de embargo, Irakul a dus lipsă de apărare antiaeriană, iar armata și economia sa se aflau în condiții proaste.

Perioada postbelică

După înlăturarea regimului bathist (socialist) irakian, S.U.A. și-au proclamat victoria.^[7]

Așa a început ocuparea Irakului de către coaliția internațională.

Note

^ https://fas.org/sgp/crs/natsec/RS21405.pdf
^ FlashPoints : Flash Points: A Guide to World Conflicts (în engleză), FlashPoints
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 23 ianuarie 2011. Accesat în 19 noiembrie 2016.
^ Will a U.S. war free the Kurds?, socialistworker.org
^ Analysis: Turkey nervous as war looms (în engleză), 12 ianuarie 2003
^ Vezi Rezoluția 1441 a ONU în baza căreia s-a desfășurat invazia Arhivat în 25 noiembrie 2015, la Wayback Machine., în special alineatul 13. (engleză, format pdf)
^ Vezi Rezoluția 1511 a ONU care legitimează staționarea trupelor de ocupație Arhivat în 19 aprilie 2015, la Wayback Machine. (engleză, format PDF).

Legături externe

Marea Britanie a fost „înșelată” de SUA în privința armamentului din Irak, susține Gordon Brown Arhivat în 5 noiembrie 2017, la Wayback Machine., 5 noiembrie 2017, agerpres.ro

[1] ttps://fas.org/sgp/crs/natsec/RS21405.pdf

[2] FlashPoints : Flash Points: A Guide to World Conflicts (în engleză), FlashPoints

[3] „copie arhivă”. Arhivat din original la 23 ianuarie 2011. Accesat în 19 noiembrie 2016.

[4] Will a U.S. war free the Kurds?, socialistworker.org

[5] Analysis: Turkey nervous as war looms (în engleză), 12 ianuarie 2003

[6] Vezi Rezoluția 1441 a ONU în baza căreia s-a desfășurat invazia Arhivat în 25 noiembrie 2015, la Wayback Machine., în special alineatul 13. (engleză, format pdf)

[7] Vezi Rezoluția 1511 a ONU care legitimează staționarea trupelor de ocupație Arhivat în 19 aprilie 2015, la Wayback Machine. (engleză, format PDF).

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]