Sari la conținut

Gabriel-Jules Thomas

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.
Gabriel-Jules Thomas
Date personale
Născut[4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[8][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[9] Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor
artist vizual[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma[10] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[11] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris
Academia Franceză din Roma[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris  Modificați la Wikidata
PremiiPrix de Rome ()
pensionnaire de la Villa Médicis[*][[pensionnaire de la Villa Médicis (competitive scholarship offered yearly to French-speaking artists for a 3-year endowment)|​]][2]
Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ ()[3]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruCharles Lemarquier[*][[Charles Lemarquier (sculptor francez)|​]], Eugène Marioton[*][[Eugène Marioton (sculptor francez)|​]], Gaston Broquet[*]​, Georges Récipon[*][[Georges Récipon (French painter and sculptor (1860-1920))|​]], Dimitrie Paciurea  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gabriel-Jules Thomas (n. , Paris, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un sculptor francez.

Biografie

Gabriel-Jules Thomas a câștigat Premiul Romei pentru sculptură în 1848 cu o statuie de ghips, Filoctet plecând la asediul Troiei. A fost membru al Academiei de Arte Frumoase din 1875 și a devenit profesor la École des Beaux-Arts din Paris. La 22 iunie 1896, a fost naș la căsătoria pictorului William Bouguereau cu a doua soție a acestuia, Elizabeth Jane Gardner.[12]

A fost numit cavaler al Legiunii de Onoare în 1867, avansat ofițer în 1883 și ridicat la demnitatea de comandor la 5 aprilie 1903.

A murit la 7 martie 1905 la domiciliul său din rue de Seine nr. 13 situat în Arondismentul 6 din Paris[13] și este înmormântat în cimitirul Montparnasse (diviziunea XII).[14]

Elevi

Monumentul lui Charles Garnier (1902) de la Opera Garnier din Paris. Statuile alegorice ale Gloriei și Desenului sunt realizate de Gabriel-Jules Thomas, iar bustul lui Garnier este opera lui Jean-Baptiste Carpeaux⁠(d).
  • René Chassaigne (decedat în 1903).
  • Paul-Gabriel Capellaro (1862-1956), primul Premiu al Romei în 1886.
  • Charles Desvergnes (1860-1928), primul Premiu al Romei în 1889.
  • Pierre-Félix Fix-Masseau (1869-1937), student în 1889.
  • Émile Gaudissard (1872-1956), înregistrat în 1891, admis la 6 iulie 1896.
  • Gaston Lachaise (1882-1935).
  • Francis La Monaca (1882-1937), student în 1901.
  • Émile Laporte (1858-1907), înainte de 1881.
  • Louis-Aimé Lejeune (1884-1969).
  • Jean Magrou (1869-1945), premiul II al Romei.
  • Jean Mich (1871-1932).
  • Paul Niclausse (1879-1958).
  • Jacques Louis Robert Villeneuve (1865-1933).
  • François-Louis Virieux (1877-1912).
  • Dimitrie Paciurea (1873-1932).

Relația cu Dimitrie Paciurea

În perioada studiilor sale de la Paris (1895-1899), Dimitrie Paciurea a frecventat cursurile Școlii naționale și speciale de Belle-Arte, unde l-a avut ca profesor pe Gabriel-Jules Thomas.[15]

La Cabinetul de Manuscrise al Academiei Române se păstrează un certificat din 20 decembrie 1899 prin care directorul instituției, Paul Dubois, atestă că deși sculptorul Paciurea nu a fost elev al Școlii propriu-zise, el a studiat în mod regulat timp de patru ani sub conducerea lui Gabriel Thomas, șeful atelierului de sculptură. Aprecierile scrise ale lui Thomas la adresa lui Paciurea sunt elogioase: „Sunt foarte satisfăcut de acest elev, este foarte muncitor, face mari eforturi și trebuie să reușească” (Paris, 23 decembrie 1896); „Sunt foarte satisfăcut de acest elev, este bine dotat, foarte muncitor și merită să fie foarte încurajat” (Paris, 2 iulie 1898).[16]

Influența dascălului francez asupra discipolului său nu a putut fi examinată suficient. După cum notează istoricul de artă Ion Frunzetti în monografia sa, „nu se știe cum sculpta acel Thomas, la care s-a dovedit un atât de asiduu și de silitor discipol ca să-i merite elogiile, pentru că e un nume care azi a dispărut din istoria artei”.[17]

Note

  1. ^ AGORHA, accesat în  
  2. ^ http://www.villamedici.it/fr/r%C3%A9sidences/pensionnaires-depuis-1666/t/thomas-gabriel-jules/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c Baza de date Léonore 
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Jules Thomas (în engleză), RKDartists 
  6. ^ a b Gabriel Jules Thomas (în franceză), Baza de date Léonore 
  7. ^ a b Gabriel Jules Thomas, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  8. ^ a b certificat de deces[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ RKDartists, accesat în  
  10. ^ RKDartists, accesat în  
  11. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  12. ^ „Informations sur Généanet”. 
  13. ^ Archives de Paris Format:6e, acte de décès nr. 496, année 1905 (vue 5/31)
  14. ^ Registre journalier d'inhumation de Paris Montparnasse de 1905, en date du 10 mars (page 20/31)
  15. ^ Adriana Șotropa, „PACIUREA, Dimitrie”, în Ioana Vlasiu (coord.), Dicționarul sculptorilor din România, Lit. H-Z, Vol. II, Editura Academiei Române, București, 2012, p. 188.
  16. ^ Adriana Șotropa, „Dimitrie Paciurea (1873-1932), entre tradition et modernité”, în Ligeia 2005/1 (nr 57-60), p. 253, n. 2 – accesat la 27 ianuarie 2024.
  17. ^ Ion Frunzetti, Paciurea – Studiu monografic, Editura Meridiane, București, 1971, p. 16.

Legături externe

Materiale media legate de Gabriel-Jules Thomas la Wikimedia Commons


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gabriel-Jules_Thomas&oldid=16237834