Celula Daniell

Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

Celula Daniell este o pilă electrică de curent continuu care a fost inventată în anul 1836 de către chimistul și meteorologul britanic John Frederic Daniell. Este constituită dintr-un vas de cupru ce conține o soluție de sulfat de cupru, în cadrul căreia a imersat un al doilea vas de ceramică nesmălțuită, umplut cu acid sulfuric și un electrod de zinc.

Celula galvanică Daniell a reprezentat o îmbunătățire considerabilă asupra tehnologiei primilor ani ai bateriei electrice dezvoltate de Alessandro Volta ca pilă voltaică.

Mecanism de funcționare

Explicarea funcționării a fost realizată de Nicolae Vasilescu-Karpen.^[1]

Celula sau pila Daniell este un element galvanic reversibil datorită reacțiilor electrochimice reversibile de la electrozi^[2].

Vezi și

Pilă Karpen

Referințe

^ Nicolae Vasilescu Karpen, Fenomene și teorii noi în electrochimie și chimie fizică, p. 4, Editura Academiei Române, 1957
^ Vasile Tutovan, Electricitate și magnetism, vol I, Editura Tehnică, 1984, p 228-229

Portal Energie

Acest articol din domeniul electronicii este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.

[1] Nicolae Vasilescu Karpen, Fenomene și teorii noi în electrochimie și chimie fizică, p. 4, Editura Academiei Române, 1957

[2] Vasile Tutovan, Electricitate și magnetism, vol I, Editura Tehnică, 1984, p 228-229

[1]

[2]