Eucalipt

Eucalipt
	Eucalyptus
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
Încrengătură:	Magnoliophyta
Clasă:	Magnoliopsida
Ordin:	Myrtales
Familie:	Myrtaceae
Gen:	Eucalyptus; L'Hér.
Specii
	Listă specii
	Modifică text

Eucaliptul (Eucalyptus) este un gen de plante din familia Myrtaceae, care se prezintă sub formă de arbori sau arbuști cu frunza verde tot timpul anului. Denumirea eucaliptului se datorează formei de potir a fructului care poartă semințele ascunse (greacă ευκάλυπτος: ευ - frumos; κάλυπτος - ascuns). Eucaliptul a fost descoperit în anul 1788 de botanistul francez L'Heritier, el a fost primul care a descoprit specia „Eucalyptus obliqua”.

Răspândire

Eucaliptul crește în Australia și Tasmania ca și regiunea de est din Indonezia. Cele mai multe specii de eucalipt sunt arbori sau arbuști care cresc repede și au un lemn de esență tare, cu frunze verzi lobate tot anul. Astfel Eucalyptus vernicosa crește ca arbust sau arbori în estul Tasmaniei, pe când „Eucalyptus regnans” atinge 100 de m înălțime, iar trunchiul poate atinge un diametru de 20 de m (măsurat în Tasmania).

Specii

Există peste 700 de specii de eucalipt:

Eucalyptus amygdalina
Eucalyptus australiana
Eucalyptus diversicolor
Eucalyptus ficifolia
Eucaliptul albastru (Eucalyptus globulus)
Eucalyptus maculata
Eucaliptul de zăpadă (Eucalyptus pauciflora)
Eucaliptul uriaș (Eucalyptus regnans)
Eucalyptus rostrata
Eucalyptus viminalis

Utilizare

Eucaliptul datorită calității lemnului și creșterii rapide este frecvent cultivat în plantaje. Această cultivare a lui produce o reducere intensă a umidității pământului până în stratele profunde. În comparație cu alte plante eucaliptul este mai agresiv, eliminând din arealul său ceilalți arbori, chiar incendiile de pădure le poate supraviețui prin rădăcinile adânci și semințele care rezistă la foc. El este primul care începe să se extindă după un incendiu. Eucaliptul, ca să facă economie de apă, lasă din timp în timp să cadă neașteptat unele ramuri, ceea ce a dus la producerea unor accidente mortale. Pe lângă folosirea lemnului de eucalipt mai sunt folosite și uleiurile eterice, din care cauză frunzele de eucalipt sunt toxice nefiind consumate de animale cu excepția lui koala, care consumă numai frunzele unui anumit eucalipt.

Galerie

Eucalyptus sideroxylon
Eucalyptus bridgesiana
Eucalyptus gunnii
Eucalyptus cinerea x pulverulenta - National Botanical Gardens Canberra
Eucalyptus
Eucalyptus grandis în Argentina
E. pauciflora
Eucalyptus rubida
Corymbia maculata în New South Wales
Eucalyptus chapmaniana (în Londra
Eucalyptus regnans în Sherbrooke Forest, Victoria
Dr. Dean Nicolle & Eucalyptus deanei, Blue Mountains National Park, Australia

Bibliografie

Bennett, B.M. The El Dorado of Forestry: The Eucalyptus in India, South Africa, and Thailand, 1850–2000 55, Supplement 18 (2010): 27-50.
Blakely, W.F., A Key to the Eucalypts: with descriptions of 522 species and 150 varieties. Third Edition, 1965, Forest and Timber Bureau, Canberra.
Boland, D.J. (2006). Forest Trees of Australia. Collingwood, Victoria: CSIRO Publishing. 5th edition. ISBN 0-643-06969-0
Brooker, M.I.H. (2006). Field Guide to Eucalyptus. Melbourne: Bloomings. Third edition. ISBN 1-876473-52-5 vol. 1. South-eastern Australia.
Kelly, Stan, text by G. M. Chippendale and R. D. Johnston, Eucalypts: Volume I. Nelson, Melbourne 1969, 1982, etc.
L'Heritier de Brutelles, C. L. (1789). Sertum Anglicum. Paris: Didot.
Richard K. P. Pankhurst (1968). Economic History of Ethiopia. Addis Ababa: Haile Selassie I University.