Fedor von Bock

Fedor von Bock (n. 3 decembrie 1880 - d. 4 mai 1945) a fost un Generalfeldmarschall al Wehrmachtului care a comandat Grupul de Armate Centru în timpul atacului împotriva Uniunii Sovietice din 1941. Fedor von Bock era considerat un general care acţiona "conform regulamentelor", fiind unul dintre ofiţerii superiori neimplicaţi în politică, deşi nu a simpatizat cu cei care s-au opus lui Adolf Hitler.

S-a născut în Küstrin, Germania. A studiat la o academie militară şi a intrat în seriviciul militar activ în 1897. A participat la luptele primului război mondial, în 1918 având gradul de maior. A rămas în armată şi după război, fiind comandantul Grupului al 3-lea de armate.

A fost unul dintre puţinii ofiţeri care au rămas pe post după reorganizarea armatei germane făcute de Hitler în vederea declanşării invaziei Poloniei, care avea să declanşeze luptele celui celui de-al doilea război mondial. În acele timpuri, von Bock a fost numit la comanda Grupului de Armate Nord în timpul invadării Poloniei din 1939. După succesul său din blitzkriegul împotriva Franţei, Belgiei şi Olandei, von Bock a fost avansat la gradul de feldmareşal. A primit mai apoi comanda în cea mai importantă misiune a sa: comanda Grupului de Armate Centru care trebuia să cucerească Moscova şi să învingă Uniunea Sovietică. În 1941, von Bock a invadat regiunea Poloniei ocupată de sovietici, încălcând prevederile pactului de neagresiune germano-sovietic. Până la sfârşitul lui decembrie, au fost cucerite întreaga Polonie, RSS Ucrainiană, RSS Belarus şi cea mai mare parte a vestului Rusiei.

Până în cele din urmă, von Bock a avut neşansa să-i fie prinse armatele total nepregătite în cumplita iarnă rusească, armate ale căror unităţi avansate ajunseseră la numai 30 km de Moscova. Temperatura a scăzut până la -30oC, iar soldaţii germani nu erau echipaţi decât cu uniformele de toamnă. (Hitler nu aprobase trimiterea pe front a echipamentului de iarnă, pentru a-i asigura pe soldaţi că războiul avea să se încheie mai înainte de sosirea anotimpului rece). Motoarele tancurilor şi armele germane nu fuseseră proiectate să funcţioneze în condiţiile iernii ruseşti. Hitler i-a dat ordin lui von Bock să-şi menţină poziţiile cu orice preţ. Forţele sovietice, sub conducerea mareşalului Gheorghi Jukov, au trecut la contraofensivă, respingându-i pe germani până la 100 – 200 km de Moscova. Pierderile germanilor au fost mari, capitala sovietică nemaifiind ameninţată niciodată de-a lungul războiului.

Când von Bock a cerut permisiunea în decembrie 1941 să-şi retragă trupele extenuate, el a fost demis din postul de comandant al Grupului de Armate Centru şi a fost numit la comanda Grupului de Armate Centru în ianuarie 1942, după moartea feldmareşalului Walter von Reichenau. După numai cinci luni, Hitler la învinuit pe von Bock de eşecul "Operaţiunii Braunschweig" şi l-a trecut în rezervă definitiv.

După sinuciderea lui Hitler, von Bock şi-a oferit serviciile amiralului Karl Dönitz, noul conducător al Germaniei. În timp ce se afla în Hamburg, von Bock a fost ucis într-un bombardament aerian pe 4 mai 1945.

Deşi în cercul său de intimi von Bock s-a declarat împotriva atrocităţilor comise împotriva civililor sovietici, feldmareşalul nu a luat niciodată poziţie publică în această privinţă, deşi se cunoaşte un singur caz al unui rapost secundar în care a scris: "Meine Herren, ich stelle fest: Der Feldmarschall von Bock hat protestiert!" - "Domnule, declar: feldmareşalul von Bock a protestat"). Nepotul său Henning von Tresckow a încercat în zadar să-l atragă de partea rezistenţei împotriva regimului lui Hitler. Pe de altă parte, el nici nu i-a trădat pe conspiratori.

Unul dintre motivele trecerii sale în rezervă se spune că ar fi fost sprijinul arătat de feldmareşal Mişcării Ruse de Eliberare, organizaţie împotriva căreia Hitler avea o poziţie de nezdruncinat.