Pasul Uz
| Pasul Uz maghiară Rugát-hágó | |
 Pasul Uz înainte de 1980. | |
| Altitudine | 1.085 m |
|---|---|
| Munți | Munții Ciucului |
| Coordonate | 46°16′28.27″N 26°0′42.22″E / 46.2745194°N 26.0117278°E |
| Țară |  România |
| Văi | Sânmartin Uz |
| Ascensiune începând din | Satul Sânmartin, Comuna Sânmartin, Harghita Satul Eghersc, Comuna Ciucsângeorgiu, Harghita |
| Drum de acces | DJ123 |
| Perioadă de închidere | Închis iarna |
  Pasul Uz (România) | |
Modifică date / text  | |
Pasul Uz (în maghiară Rugát-hágó) este o trecătoare din Carpații Orientali situată în Munții Ciucului la altitudinea de 1085 m[1], care face legătura dintre Depresiunea Dărmănești, respectiv orașul Dărmănești – aflate județul Bacău și, reședința comunei Sânmartin aflată în județul Harghita.[2]
Date geografice
[modificare | modificare sursă]Pasul este un punct de trecere între valea Trotușului (DN12A) aflată în Moldova și Depresiunea Ciucului (valea Oltului – DN12) aflată în Transilvania,[2] fiind calea cea mai scurtă cale de acces moldo-transilvană.[3] De asemenea, este și cea mai scurtă legătură între Târgu Ocna și Miercurea Ciuc.[4]
Trecătoarea este situată pe culmea dintre vârfurile Cicinda (1197 m) - aflat la nord și Botșarca și Gruiul Mare (1192 m) aflate la sud, între satele Eghersec aflat la est și Sânmartin aflat la vest.[1]
La aproximativ 30 de km de Sânmartin se află Defileul Uzului (sau Kiss-Tölgyesi-szoros,). Zona de defileu se află la jumătate de oră distanță de fosta graniță.[4]
Cea mai apropiată cale ferată este magistrala situată pe valea Oltului.[2]
În apropiere spre nord se află Pasul Ghimeș, iar spre sud Pasul Cașin.[2]
File de istorie
[modificare | modificare sursă]Este posibil ca o parte dintre trupele lui Mihai Viteazul din primăvara anului 1600 să fi trecut din Țara Bârsei și Scaunele secuiești în Principatul Moldovei, prin acest pas[3] (corpul principal de oaste trecând prin Pasul Oituz pentru a se angaja în luptă cu Ieremia Movilă).[5]
Ulterior, este de menționat că la începutul secolului al XIX-lea, drumul Cașinului Secuiesc urma valea râului Uz. Mai târziu în 1840, aici este semnalat un post de graniță. Satul Poiana Uzului din județul Bacău, ce s-a format ulterior, în anii 1971-1972 a fost dislocat, pentru a face loc viitorului lac de acumulare de la Poiana Uzului.[3]
La nivelul anului 1896 drumul avea puțin trafic rutier, fiind accesibil doar cu vehicule ușoare.[4] Valea era sălbatică, fiind mărginită de păduri întunecate de pin și munți stâncoși și abrupți, cu o vale din ce în ce mai îngustată și dificil de parcurs.[4] Tot aici se aflau și 14 gatere, care afectau pădurile prin exploatări.[4]
Obiective turistice de interes situate în apropiere
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Harta turistică a Munților Ciucului, Constantin Rusu și C. Stănescu, 1988, accesat 2013.09.21
- ^ a b c d Op. cit. Bibliografie: România – atlas rutier
- ^ a b c Ocolul Domnesc Trotuș (sec. XV-XIX), partea a III-a Arhivat în , la Wayback Machine., Gheorghe Burlacu, Rev. Carpica Nr. XXXI, 2002, p. 132, Muzeul Județean de Istorie „Iulian Antonescu” Bacău, Consiliul Județean Bacău, ISSN: 1013-4182, accesat 2014.04.22
- ^ a b c d e Vilmos Hankó, „Székelyföld”, Lampel Róbert (Wodianer F. és fiai), Budapest, 1896, p. 244
- ^ Despre corespondența secretă între Mihai Viteazul si Henric al IV-lea al Franței si legenda Capitanului Ioan (Ioan Căpitan) Arhivat în , la Wayback Machine., cjph.ro, accesat 2014.03.22
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Munții Ciucului. Colecția Munții noștri Nr. 50; Rusu C., Talabă I., Lupașcu Ghe.; Ed. pentru Turism, București, 1992 - împreună cu Harta
- România – atlas rutier, Ed. Cartographia Ltd., Budapesta, 2008, ISBN 978-963-352-646-0
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Valea Uzului – între agonie și extaz, amfostacolo.ro, accesat 2013.09.21
- Imagini de pe Valea Uzului Arhivat în , la Wayback Machine.
| ||||||||||||||||||||
.jpg)
