Alexander Schmorell
| Alexander Schmorell | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Orenburg, Republica Rusă[3] |
| Decedat | (25 de ani)[1][2] München, Germania Nazistă[4] |
| Înmormântat | Friedhof am Perlacher Forst[*] |
| Cauza decesului | decapitare |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Republica de la Weimar.svg){kind=small} Germania Nazistă |
| Religie | Biserica Ortodoxă |
| Ocupație | luptător în rezistență[*] medic |
| Limbi vorbite | limba germană limba rusă |
| Venerație | |
| Sărbătoare | 13 iulie |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Alexander Schmorell (n. 16 septembrie 1917, Orenburg, Rusia - d. 13 iulie 1943, München) a fost unul din membrii grupului de rezistență antinazistă Trandafirul Alb.
Alexander Schmorell s-a născut dintr-un tată neamț și o mamă rusoaică. A rămas orfan de mamă încă de mic, de aceea l-a urmat pe tatăl său – medic german – care s-a mutat la München în 1921. Astfel se explică bilingvismul lui Alexander: era cetățean german și vorbea germana, dar cunoștea la fel de bine limba rusă, pe care o cultiva ca un omagiu adus memoriei mamei sale. Alexander Schmorell a fost de religie creștin ortodox.[5]
Serviciul militar
La terminarea liceului – așa cum era legea în Germania nazistă – a fost înrolat în organizarea de muncă civilă și apoi în armată.
În 1938 a luat parte la ocuparea Austriei și apoi a Cehoslovaciei. A încercat să evite jurământul prescris de Adolf Hitler pe timpul serviciului militar[6] și a cultivat permanent o vie atitudine de opoziției împotriva nazismului.
Trandafirul Alb
Cum nu găsea alt mod de a se realiza în contextul politicii naziste, s-a izolat în studiile sale despre cultura rusă, în poezie și în sculptură. Numai în urma presiunilor tatălui său a acceptat să studieze medicina.
Pe la finele anului 1940, prezentat de Jürgen Wittenstein, l-a cunoscut pe Hans Scholl, cu care a legat o admirabilă prietenie bazată pe conversații culturale despre teologie, filosofie și literatură.
Astfel s-a constituit un grup de prieteni cu interese culturale comune și cu aversiunea față de regimul nazist.
Împreună cu prietenii săi este trimis pe frontul rusesc – pentru serviciul sanitar[7] – unde va redescoperi rădăcinile sale și se va lega și mai mult de acel pământ matern, pe care îl considera încă „al său”. Încă de la începutul activității Trandafirului Alb la München, Schmorell a fost unul din membrii cei mai activi, participând la toate activitățile și inițiativele grupului.
Arestarea și execuția
După arestarea fraților Hans și Sophie Scholl, Gestapo-ul a răspândit un anunț care cuprindea semnalmentele sale și promisiunea a 1000 de mărci pentru cel care va oferi informații despre el. Schmorell – vânat de naziști – a reușit pentru câtva timp să se ascundă.
Pe 24 februarie 1943, în timpul unui bombardament aerian, a fost recunoscut în refugiul antiaerian unde se adăpostise și a fost denunțat de Alois Pitzinger (al cărui portret Alexander îl făcuse câtva timp înainte). Imediat a fost arestat.
A fost judecat pe 19 aprilie 1943, împreună cu Willi Graf și cu Profesorul Kurt Huber; condamnat ca și ei la moarte prin decapitare cu ghilotina. Sentința a fost pusă în aplicare pe 13 iulie 1943 în închisoarea din München.
Canonizare
Alexander Schmorell a fost canonizat în anul 2012. [8]
Vezi și
Note
- ^ a b Alexander Schmorell, Ökumenisches Heiligenlexikon
- ^ a b „Alexander Schmorell”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Alexander Schmorell”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Alexander Schmorell”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Sachs, 2003, Chapter 26, p. 3.
- ^ Sachs, 2003, Chapter 60, p. 9.
- ^ Sachs, 2003, Chapter 12, p. 7.
- ^ A Canonization in Munich: Saint Alexander Schmorell – Jim and Nancy Forest, jimandnancyforest.com
Referințe
- Ruth Hanna Sachs, White Rose History, Volume I (Academic Version): Coming Together (31 ianuarie 1933 - 30 aprilie 1942), Joyce Light, D. E. Heap (Editori), Exclamation! Publishers, 2003, ISBN 0971054193, 649 pagini
Legături externe
- Despre Alexander Schmorell la enciclopedia OrthodoxWiki
- Alexander Schmorell, un martir german Arhivat în , la Wayback Machine., 25 februarie 2012, Pr. Drd. Alexandru Nan, Ziarul Lumina
