Iosif Chișinevschi
Iosif Chișinevschi | |
Politicianul Iosif Chișinevschi | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Jakob Roitman |
Născut | Bălți, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
Decedat | 1963 (57 de ani) București, România |
Căsătorit cu | Liuba Chișinevschi[1] |
Copii | Milea, Iuri, Andrei și Gheorghe |
Cetățenie | România |
Etnie | evreu rus |
Ocupație | politician jurnalist |
Limbi vorbite | limba română |
Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al României | |
În funcție 1954 – 3 octombrie 1955 | |
Secretar cu propaganda și cultura al CC al PCR | |
Membru al CC al PCR | |
Partid politic | Partidul Comunist din România |
Alma mater | Școala Internațională Lenin[*] |
Profesie | politician comunist |
Modifică date / text |
Iosif Chișinevschi sau Kișinevski (născut Jakob Roitman; n. , Bălți, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 1963, București, România) a fost un militant și demnitar comunist român, de origine evreu rus. Când s-a căsătorit, a luat numele soției sale Liuba Chișinevschi, ulterior președintă a Femeilor Române Antifasciste, membră în Prezidiul Marii Adunări Naționale, vicepreședintă a Comisiei Controlui de Partid și o apropiată a Anei Pauker.[1]
Iosif Chișinevschi a fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al României și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (acronim PCR).
Biografie
S-a născut într-o familie de evrei săraci din Bălți, pe atunci în Imperiul Rus, având la naștere numele de Jakob Roitman. Din cauza sărăciei s-a lăsat de școală, fiind autodidact.
A fost membru al PCR din 1928, intrând în mișcarea revoluționară din Basarabia. A fost arestat, apoi, după eliberare, s-a stabilit în 1930 în URSS. A urmat cursurile faimoasei școli leniniste și a participat la Congresul al V-lea al PCR, ținut în Rusia în decembrie 1931.[2] S-a întors ulterior în România, unde, la instrucțiunile Moscovei, a ajutat la organizarea departamentului Agitprop. În perioada interbelică, a fost unul dintre cei care au orientat Partidul Comunist Român spre Stalinism, fiind un devotat cominternist. Arestat în 1940, și-a petrecut anii războiului în închisoarea Caransebeș și în lagărul de la Târgu-Jiu, timp în care a fost unul dintre cei mai apropiați de Gheorghiu-Dej.[2]
În 1945 devine membru al CC al PCR, iar din 1948 intră în Biroul Politic. Un marcant oportunist, a participat din această funcție, în ciuda originii sale, la persecutarea evreilor sioniști. Între 1952-1955 a fost secretar cu propaganda și cultura al CC al PCR (PMR). În anul 1954 devine prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (până în 3 octombrie 1955). Împreună cu Miron Constantinescu, Chișinevschi a încercat scoaterea din funcția de prim-secretar al partidului al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dar dintre membrii Biroului Politic cei doi au reușit să câștige doar susținerea lui Constantin Pârvulescu, nu și a lui Alexandru Moghioroș, și au eșuat. Au fost excluși din conducerea partidului cu ocazia Plenarei din 28 iunie - 3 iulie 1957. În 1960 Iosif Chișinevschi nu a mai fost ales în CC al PCR.[3]
Raportul Tismăneanu
Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România îl descrie ca pe „un intrigant desăvârșit și oportunist, servil până la lingușire în relațiile cu superiorii”, iar pe de cealaltă parte „răzbunător și despotic față de subordonați”. Același raport afirmă despre el că „reprezenta stalinismul perfect” și că era „devotat necondiționat URSS”. Din 1944 și până în 1957 a fost ideolog și propagandist șef al PCR, iar ca secretar cu propaganda și cultura „vorbea românește cu greșeli de sintaxă și un puternic accent străin”. În această funcție a acționat ca protector al grupului de „aparatcici necultivați, închistați și agresivi” care preluaseră controlul asupra vieții spirituale din România.[4]
Note
- ^ a b ro Cine a fost Liuba Chisinevschi? Ascensiunea si caderea unei amazoane comuniste
- ^ a b „Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc - IICCMER - Biografiile nomenklaturii”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (), Raport final, Humanitas
Legături externe
- Apostolii lui Stalin. La început a controlat cuvântul: Iosif Chișinevschi, șeful propagandei, 22 noiembrie 2014, Radu Eremia, Laurențiu Ungureanu, Adevărul
- Cultural BZI
- Transilvania roșie - Google books
- Nașteri în 1905
- Nașteri pe 23 decembrie
- Decese în 1963
- Basarabeni
- Comuniști evrei români
- Comuniști evrei ruși
- Comuniști români condamnați
- Decese în București
- Evrei din Basarabia
- Membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român
- Membri ai Partidului Muncitoresc Român
- Oameni din Chișinău
- Politicieni români condamnați
- Propagandiști români
- Români cunoscuți sub pseudonimele folosite
- Viceprim-miniștri ai României
- Comuniști basarabeni
- Revoluționari moldoveni
- Oameni din ținutul Bălți
- Antisionism