Sari la conținut

Jean Fayard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(dif) ← Versiunea anterioară | afișează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Jean Fayard
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[3] Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[3] Modificați la Wikidata
PărințiJoseph-Arthème Fayard[*][[Joseph-Arthème Fayard (editor francez)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriYvonne Fayard[*][[Yvonne Fayard (French table tennis player)|​]]  Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieeditor[*]
scenarist
jurnalist
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4][5] Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeMal d'amour[*][[Mal d'amour |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt  Modificați la Wikidata

Jean Fayard (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un scriitor și jurnalist francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1931. A fost și directorul editurii Fayard.

Jean Fayard este nepotul fondatorului editurii Fayard și fratele mai mare al lui Yvonne Fayard.

În decembrie 1931, a câștigat Premiul Goncourt pentru romanul său Mal d'amour publicat de editura Fayard. Editat de propriul său tată, Joseph-Arthème Fayard, o personalitate influentă în lumea presei, acest premiu a stârnit o controversă: favoritul, Zbor de noapte scris de Antoine de Saint-Exupéry, a trebuit să se mulțumească cu premiul Fémina.[6]

La moartea tatălui său în 1936, Jean Fayard a preluat conducerea editurii familiei. În acel an a decis să vândă Je suis partout, un săptămânal fondat de tatăl său în 1930, redactorilor săi (inclusiv lui Charles Lesca).

În iulie 1940, a fost prezent la Londra și a participat la dezvoltarea primei publicații aparținând Franței libere, revista Quatorze Juillet, dar la sfârșitul lunii, s-a întors în Franța[7] și a lucrat din nou la editura sa, care a publicat revista Candide.[8] Soția sa Laure Fayard a murit în 1980, la vârsta de 76 de ani.

  • 1924: Deux ans à Oxford ?, F. Paillart
  • 1925: Dans l'ordre sensuel, À l'Enseigne de la Porte Étroite
  • 1925: Dans le monde où l'on s'abuse, Fayard
  • 1925: Journal d'un colonel, Éditions de la nouvelle revue française
  • 1926: Trois quarts de monde, Fayard
  • 1928: Oxford et Margaret, Fayard
  • 1928: Madeleine et Madeleine, Gallimard
  • 1928: Bruxelles, Émile-Paul frères
  • 1931: Mal d'amour, Fayard — Premiul Goncourt
  • 1932: Dialogue sur l'argent
  • 1933: Liebesleid, R. Piper
  • 1937: La Féerie de la rue, Grasset
  • 1941: Mes maitresses, Fayard
  • 1941: La Chasse aux rêves
  • 1945: Roman, Fayard
  • 1945: L'Allemagne sous le Croix de Lorraine
  • 1961: Le Cinéma à travers le monde
  • 1974: La Guerre intérieure, Stock
  • 1977: Je m'éloigne
  1. ^ a b Jean Fayard, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Pascal Fouché (direction), Chronologie de l'édition française de 1900 à nos jours, moteur de recherche [« Jean Fayard »].
  7. ^ PDF „Quatorze juillet” (PDF).  par Jean-Louis Crémieux-Brilhac.
  8. ^ Format:Lien archive sur le site des éditions Fayard.