Sari la conținut

Priboj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(dif) ← Versiunea anterioară | afișează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Priboj
—  așezare umană și katastarska opština Srbije[*][[katastarska opština Srbije |​]][1]  —

Stemă
Stemă
Map
Priboj (Serbia)
Poziția geografică în Serbia
Coordonate: 43°34′54″N 19°31′38″E ({{PAGENAME}}) / 43.58163°N 19.52734°E

Țară Serbia
DistrictDistrictul Zlatibor
Comună[*]Comuna Priboj

Suprafață
 - Total553 km²
Altitudine882 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total27.133 locuitori

Cod poștal31330
Prefix telefonic013

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Priboj
Poziția localității Priboj
Poziția localității Priboj

Priboj (în sârbă Прибој, cu alfabetul latin: Priboj) este un oraș situat în comuna Priboj din districtul Zlatibor al Serbiei, pe valea râului Lim. Potrivit recensământului din 2002 are o populație de 19.564 locuitori. A fost fondat în Evul Mediu în apropierea cetății Jagat, care se afla la poalele muntelui Bić.

Orașul Priboj este situat în extremitatea vestică a Serbiei centrale, lângă granița cu Muntenegru și Republika Srpska, în regiunea munților Stari Vlah, care fac parte din Alpii Dinarici. El este înconjurat din toate părțile de munți: munții Zlatibor la nord și nord-est, micul masiv Murtenica la est, munții Tara și începutul munților Zlatar la sud-est, muntele Pobijenik (1.423 m) la sud-vest și muntele Varda (din Bosnia și Herțegovina) la nord-vest.[2] Fiind aplasat pe valea râului Lim, afluent Drinei, la 5 km de confluența sa cu râul Uvac, orașul se află în partea cea mai joasă a comunei Priboj, la o altitudine de 395 m.[2] În amonte de oraș, la sud de satul Banja, a fost construit pe râul Lim un baraj de acumulare numit lacul Potpeć (în sârbocroată Potpećko jezero), cu o lungime de 20 km și o suprafață de 3,605 km2.[3]

Nu departe de Priboj, în cătunul Jarmovac, au fost descoperite vestigii ale unor ateliere de confecționare a obiectelor din cupru care datează din vremurile preistorice, una dintre puținele instalații metalurgice de acest fel descoperite la sud de Sava și Dunăre.[4] La rândul lor, izvoarele cu apă termală din Pribojska Banja erau cunoscute încă din vremea stăpânirii romane.[5]

În zona actualului oraș au fost construite în perioada medievală mai multe fortărețe: Oštrik (lângă satul Čelice), Jagat (pe muntele Bić deasupra orașului Priboj), Ravanjski grad (la Crnetići), Ostro (la Kukurovići) și Sjeverin.[4] Mănăstirea Banja a fost întemeiată în secolul al XII-lea pe vremea țarilor din dinastia Nemanjić, în aceeași perioadă cu Mănăstirea Mileševa.[5] Orașul Priboj, construit la poalele cetății Jagat, este menționat pentru prima dată în 1448, într-un hrisov al regelui Frederic al III-lea, fiind înscris apoi în actele recensământului din 1463 ca făcând parte din nahija Dobrun și apoi, în 1485, ca sediu al aceleiași nahija.[6][7] El a fost descris mai târziu de călătorul sloven Benedikt Kuripešić în 1530 și apoi de călătorul otoman Evliya Çelebi în 1662.[8]

Poziția sa de graniță a determinat o dezvoltare economică rapidă a orașului, dar a făcut să fie distrus în momentul cuceririi otomane, sub stăpânirea austriecilor (în secolul al XVIII-lea), în timpul primei răscoale a sârbilor împotriva turcilor, în perioada Războaielor Balcanice, precum și în timpul Primului și al celui de-al Doilea Război Mondial. Până în 1912 a făcut parte din Turcia, iar în timpul Primului Război Balcanic a fost eliberat și anexat Regatului Serbiei.[9] Orașul a suferit mari distrugeri în cursul celor două războaie mondiale. Poziția sa de graniță a făcut ca populația sa să scadă mult în timpul Războiului Civil din fosta Iugoslavie.

În anul 2002 locuiau în Priboj 19.564 de persoane, din care 15.093 erau adulți, cu o vârstă medie de 36,4 ani (36 de ani la bărbați și 36,7 ani la femei). Existau în oraș 6.199 de familii, cu o medie de 3,16 persoane pe familie. Populația orașului era majoritar sârbă.

An recensământ Nr. locuitori[10]
1948 1.549
1953 1.902
1961 5.490
1971 13.034
1981 18.295
1991 21.949
2002 19.564[11]
Naționalitate Locuitori[12]
Sârbi 13.386
Bosniaci 4.538
Muntenegreni 372
Iugoslavi 90
Croați 30
Maghiari 15
Macedoneni 12
Albanezi 11
Sloveni 7
Bunievți 4
Ruși 3
Ucraineni 2
Nedeclarați 38



Componența etnică a orașului Priboj

     Sârbi (68,42%)

     Bosniaci (27,78%)

     Muntenegreni (1,9%)

     Alți (1,9%)

În 1953 a fost înființată fabrica de automobile din Priboj (în sârbă Фабрика Аутомобила Прибој), care este una dintre cele mai mari fabrici de automobile din Serbia modernă. Ea produce în principal autocamioane.[13]

  1. ^ , Republicki geodetski zavod[*][[Republicki geodetski zavod (government agency in Serbia; member of EuroGeographics)|​]] http://www.rgz.gov.rs/upload/web/Spisak%20KO-20150521.zip  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b sr en Serbia and Montenegro road map ISBN: 963 00 8053 2
  3. ^ sr „Planina Zlatar”. http://www.zlatar.org.rs. Site-ul oficial al Munților Zlatar. Accesat în .  Legătură externa în |site= (ajutor)[nefuncțională]
  4. ^ a b sr PDF „Priboj iz kulturno istorijske bastine” (PDF). http://www.novavizija.org. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .  Legătură externa în |site= (ajutor)
  5. ^ a b „Pribojska Banja”, Pribojskabanja.rs/banja_village.php, accesat în  
  6. ^ „Prezentacija Priboja by Total”, Tesla.rcub.bg.ac.rs/~bodgy/, accesat în  
  7. ^ Kosta Kostić, Naši novi gradovi na jugu, Belgrad, 1922.
  8. ^ Goran Reković (), „Ima da nas nema”, Dnevni list Danas, accesat în  
  9. ^ Прибој: Када протерасмо Турке? («Вечерње новости», 1 octombrie 2012)
  10. ^ Књига 9, Становништво, упоредни преглед броја становника 1948, 1953, 1961, 1971, 1981, 1991, 2002, подаци по насељима, Републички завод за статистику Arhivat în , la Wayback Machine., Београд, мај 2004, ISBN 86-84433-14-9
  11. ^ С учётом иностранцев, имеющих двойное гражданство, насчитывается 21 999 человек
  12. ^ Књига 1, Становништво, национална или етничка припадност, подаци по насељима, Републички завод за статистику Arhivat în , la Wayback Machine., Београд, фебруар 2003, ISBN 86-84433-00-9
  13. ^ en „Introduction”. http://www.fap.co.rs. Site-ul companiei FAP. Accesat în .  Legătură externa în |site= (ajutor)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]