Sari la conținut

Alexandru Borza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Borza

Alexandru Borza
Date personale
Născut21 mai 1887
Alba Iulia, Comitatul Alba de Jos
Regatul Ungariei, Austro-Ungaria
Decedat3 septembrie 1971, (84 de ani)
Cluj, Județul Cluj
Republica Socialistă România
PărințiIgnat Borza, Valeria Borza (născută Rațiu)
Căsătorit cuVeturia Borza (născută Negruțiu)
Cetățenie Austro-Ungaria
 România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor universitar, botanist, preot greco-catolic, protopop onorar al Clujului
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieSeminarul Central Teologic din Budapesta (1904-1908), Facultatea de Științe Naturale si Geografie, Universitatea din Budapesta (1908-1911), doctor "summa cum laude" în Botanică, Universitatea din Budapesta (1913). Studii postdoctorale la Breslau (1913-1914) cu Ferdinand Pax.
Alma materUniversitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai
Grădina Botanică din Cluj  Modificați la Wikidata
Reprezentant1. A fondat Grădina Botanică din Cluj
2. Membru fondator al Academiei de Științe din România
3. Președinte de onoare al Congresului Internațional de Botanică de la Paris
Lucrări remarcabileFlora și vegetația Văii Sebeșului”, „Dicționar etnobotanic
Cunoscut pentruEste considerat a fi întemietorul geobotanicii în România
Partid politicPartidul Național-Tărănesc
Membru fondator al Academiei de Științe din România
Membru post-mortem al Academiei Române

| module =

Delegat titular la
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

Alexandru Borza (n. 21 mai 1887, Alba Iulia - d. 3 septembrie 1971, Cluj) a fost botanist, întemeietorul Grǎdinii Botanice din Cluj si al geobotanicii din România, membru (post-mortem) al Academiei Române precum și preot român unit (greco-catolic), protopop onorar al Clujului.

Tinerețea

S-a născut la Alba Iulia. Tatăl său, Ignat Borza, a fost subofițer în armata austro-ungară, în cadrul serviciului de intendență (aprovizionare). Ignat Borza s-a nǎscut satul Berchiș (jud. Cluj), sat căruia autoritățile române i-au dat numele - în cinstea sa - de „Borzești”. Ulterior, părinții s-au mutat definitiv la Turda.

Urmează Seminarul Central Catolic din Budapesta (1904-1908) și apoi, din 1908, Facultatea de Științe din Budapesta, obținând licența în 1911 și doctoratul în științe naturale ("summa cum laude") în 1913.

Activitatea

Profesor

A fost pînă în 1919 profesor de științe naturale la Liceul de Băieți din Blaj, iar după aceea profesor de botanică la Universitatea din Cluj (1919-1947).

Om de știință

La Cluj a desfășurat, timp de aproape trei decenii, o activitate prodigioasă, întemeind publicații științifice, ctitorind (în 1923) și conducând Institutul Botanic, a fondat în anul 1920 Grădina Botanică din Cluj (care îi poartă numele începând din anul 1991) și Muzeul Botanic.

Tot la inițiativa sa a fost înființat Parcul Național Retezat, primul parc național românesc, avându-l alături pe Emil Racoviță

Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.

Un Dicționar etnobotanic publicat de el cuprinde nu mai puțin de 11 000 de nume românești de plante, față de cele 5000 înregistrate anterior de botanistul Zaharia Panțu. A avut contribuții importante în determinarea unor specii de plante din România, fiind autorul unui mare inventar floristic, întocmit în perioada 1947-1949.

Alexandru Borza a organizat primul Congres al Naturaliștilor din România (1931) și a fost președinte al Comisiei Monumentelor Naturii (1938). De asemenea, a inițiat o lege pentru ocrotirea naturii, votată în 1930 de către Parlamentul României.

A fost membru al unui mare număr de societăți științifice române și străine.

A fost membru fondator al Academiei de Științe din România.[1]

În 1958, a fost invitat de Academia de Științe a R. P. Chineze, unde a fost omagiat ca „cel mai vechi cercetător european în viață al florei chineze” (oamenii de știință chinezi cunoșteau lucrarea sa din 1914).

Activitatea politică

Alexandru Borza s-a aflat în rândul cărturarilor ardeleni care la 1 decembrie 1918 au participat la Alba Iulia la votarea unirii Transilvaniei cu România.

A fost în perioada interbelică președintele Asociației Generale a Românilor Uniți (AGRU) din Eparhia de Cluj-Gherla. Episcopul Iuliu Hossu a reușit să-i încredințeze spre păstrare singurul album cu fotografiile realizate de Samoilă Mârza la Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Acest album a fost redat Episcopiei de Cluj-Gherla în anul 1990, de către Viorica Lascu, fiica profesorului Borza.[2]

Om de mare cultură, s-a ocupat de asemenea de arheologie și istorie, studiindu-le cu pasiune. Patrimoniul cultural românesc îi datorează, între altele, identificarea unor manuscrise de mare importanță ale lui Gheorghe Șincai, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene.

Opere

  • Alexandru Borza - Flora și vegetația Văii Sebeșului (Editura Academiei, București, 1959);
  • Alexandru Borza, Nicolae Boscaiu - Introducere în studiul covorului vegetal (Editura Academiei, București, 1965);
  • Alexandru Borza - Dicționar etnobotanic (Editura Academiei, București, 1968);
  • Alexandru Borza - Amintirile turistice ale unui naturalist călător pe trei continente (Editura Sport-Turism, București, 1987).

Distincții și aprecieri

În 1954 a fost ales președinte de onoare al Congresului Internațional de Botanică de la Paris. Savant de renume european, în 1990 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Vezi și

Referințe

Legături externe

Bibliografie

  • I. Resmeriță, Alexandru Borza: biolog român, ctitor al Grădinii Botanice din Cluj, Editura Litera, București, 1976
  • Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999, ISBN 973-27-06967

Galerie de imagini