Alexandru Borza

Membru fondator al Academiei de Științe din România

Membru titular al Academiei Române

Alexandru Borza
Acad. Alexandru Borza
Date personale
Născut	21 mai 1887 Alba Iulia, Comitatul Alba de Jos Regatul Ungariei, Austro-Ungaria
Decedat	3 septembrie 1971, (84 de ani) Cluj, Județul Cluj Republica Socialistă România
Cetățenie	Austro-Ungaria  România
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	preot greco-catolic, protopop onorar al Clujului și botanist
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Educație	Seminarul Teologic Greco-Catolic din Blaj, Facultatea de Științe din Budapesta
Alma mater	Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta
Organizație	Universitatea Babeș-Bolyai Grădina Botanică din Cluj
Reprezentant	1. A fondat Grădina Botanică din Cluj 2. Membru fondator al Academiei de Științe din România 3. Președinte de onoare al Congresului Internațional de Botanică de la Paris
Lucrări remarcabile	„Flora și vegetația Văii Sebeșului”, „Dicționar etnobotanic”
Cunoscut pentru	Este considerat a fi întemietorul geobotanicii în România

Alexandru Borza (n. 21 mai 1887, Alba Iulia - d. 3 septembrie 1971, Cluj) a fost un preot greco-catolic, protopop onorar al Clujului și botanist, întemeietorul geobotanicii în România.

Tinerețea

S-a născut la Alba Iulia. Tatăl său, Ignat Borza, a fost subofițer în armata austro-ungară, în cadrul serviciului de intendență (aprovizionare). Părinții săi sunt originari din satul Berchiș (jud. Cluj), sat căruia - în cinstea familiei Borza - i s-a dat numele de Borzești. Ulterior, părinții s-au mutat definitiv la Turda.

Urmează Seminarul Teologic Greco-Catolic din Blaj și a Facultatea de Științe din Budapesta, obținând licența în 1911 și doctoratul în științe naturale în 1913.

Activitatea

Profesor

A fost pînă în 1919 profesor de științe naturale la liceul românesc (Liceul de Băieți) din Blaj, iar după aceea profesor de botanică la Universitatea din Cluj (1919-1947).

Om de știință

La Cluj a desfășurat, timp de aproape trei decenii, o activitate prodigioasă, întemeind publicații științifice, ctitorind (în 1923) și conducând Institutul Botanic, a fondat în anul 1920 Grădina Botanică din Cluj (care în prezent îi poartă numele) și Muzeul Botanic.

Este unul din cei care a participat la înființarea Parcul Național Retezat, primul parc național românesc.

Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.

Un Dicționar etnobotanic publicat de el cuprinde nu mai puțin de 11 000 de nume românești de plante, față de cele 5000 înregistrate anterior de botanistul Zaharia Panțu. A avut contribuții importante în determinarea unor specii de plante din România, fiind autorul unui mare inventar floristic, întocmit în perioada 1947-1949.

Alexandru Borza a organizat primul Congres al Naturaliștilor din România (1931) și a fost președinte al Comisiei Monumentelor Naturii (1938). De asemenea, a inițiat o lege pentru ocrotirea naturii, votată în 1930 de către Parlamentul României.

A fost membru al unui mare număr de societăți științifice române și străine.

A fost membru fondator al Academiei de Științe din România.

În 1958, a fost invitat de Academia de Științe a R. P. Chineze, unde a fost omagiat ca „cel mai vechi cercetător european în viață al florei chineze” (oamenii de știință chinezi cunoșteau lucrarea sa din 1914).

Activitatea politică

Alexandru Borza s-a aflat în rândul cărturarilor ardeleni care la 1 decembrie 1918 au participat la Alba Iulia la votarea unirii Transilvaniei cu România.

A fost în perioada interbelică președintele Asociației Generale a Românilor Uniți (AGRU) din Eparhia de Cluj-Gherla, arestat din acest motiv în anul 1948, după instaurarea regimului comunist în România și desființarea Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de către autoritățile comuniste. Episcopul Iuliu Hossu a reușit să-i încredințeze spre păstrare singurul album cu fotografiile realizate de Samoilă Mârza la Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Acest album a fost redat Episcopiei de Cluj-Gherla în anul 1990, de către Viorica Lascu, fiica profesorului Borza.

Om de mare cultură, s-a ocupat de asemenea de arheologie și istorie, studiindu-le cu pasiune. Patrimoniul cultural românesc îi datorează, între altele, identificarea unor manuscrise de mare importanță ale lui Gheorghe Șincai, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene.

Opere

• Alexandru Borza - Flora și vegetația Văii Sebeșului (Editura Academiei, București, 1959);
• Alexandru Borza, Nicolae Boscaiu - Introducere în studiul covorului vegetal (Editura Academiei, București, 1965);
• Alexandru Borza - Dicționar etnobotanic (Editura Academiei, București, 1968);
• Alexandru Borza - Amintirile turistice ale unui naturalist călător pe trei continente (Editura Sport-Turism, București, 1987).

Distincții și aprecieri

În 1954 a fost ales președinte de onoare al Congresului Internațional de Botanică de la Paris. Savant de renume european, în 1990 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Vezi și

• Grădina Botanică din Cluj

Legături externe

• Cine a fost Charles Darwin al României, 13 ianuarie 2011, Claudiu Padurean, România liberă
• Savanți uitați pe nedrept: naturalistul Alexandru Borza a făcut cunoscută școala botanică românească în toată lumea, 4 aprilie 2013, Dorin Timonea, Adevărul

Bibliografie

• I. Resmeriță, Alexandru Borza: biolog român, ctitor al Grădinii Botanice din Cluj, Editura Litera, București, 1976
• Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999, ISBN 973-27-06967

Galerie de imagini

• 
  Grădina Botanică "Alexandru Borza" Cluj-Napoca (poarta de acces)
• 
  Grădina Botanică "Alexandru Borza" (clădirea Institutului Botanic)
• 
  Statuia lui Alexandru Borza din Grădina Botanică "Alexandru Borza" Cluj-Napoca
• 
  Grădina Botanică "Alexandru Borza" Cluj-Napoca (panou comemorativ)
• 
  Școala de obște din Blaj, placă memorială
• 
  Prof. Alexandru Borza, placa memorială, Școala de Obște din Blaj
• 
  Alexandru Borza, membru al Consiliului Național Român din Blaj, 1918-1919