Troscot: Diferență între versiuni
m →Note: {{Reflist}} --> {{Listănote}} |
GEO (discuție | contribuții) categorie |
||
| Linia 42: | Linia 42: | ||
{{Plante medicinale}} |
{{Plante medicinale}} |
||
[[Categorie:Plante invazive]] |
|||
[[Categorie:Plante medicinale]] |
[[Categorie:Plante medicinale]] |
||
[[Categorie:Polygonaceae]] |
[[Categorie:Polygonaceae]] |
||
Versiunea de la 10 martie 2014 23:17
| Troscot | |
|---|---|
| |
| Troscot | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Magnoliophyta |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Ordin: | Caryophyllales |
| Familie: | Polygonaceae |
| Specie: | Polygonum |
| Nume binomial | |
| Polygonum aviculare L | |
Modifică text  |
|
Troscotul (Polygonum aviculare) este o plantă erbacee anuală, din familia Polygonaceae, cunuscută sub mai multe denumiri populare: hericică, iarba găinilor, târșoacă, troscovă, troscoțel.[1]
Descriere
Plantă erbacee cu tulpina de obicei întinsă pe pământ sau ascendentă, cu frunze mici, eliptice și flori hermafrodite de culoare alb-roz sau verzui. Rădăcina este pivotantă iar fructul o achenea. Este răspândită în toate zonele țării, în locuri cultivate sau necultivate, la marginea drumurilor, a șanțurilor și în locuri virane. Înflorește din mai și până în septembrie. [2]
În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene, prin smulgerea plantei și îndepărtarea rădăcinilor și a părților inferioare, lemnificate. [3]
Componenți principali
Flavonoide (aviculoarozida), rezine, ceruri, vitamina C, grăsimi, zaharuri, mucilagii, ulei volatil, tanin și substanțe minerale bogate în acid salicilic liber și combinat.[1]
Proprietăți
- - astringent
- - antidiareic
- - diuretic
- - hipotensiv și mineralizant
Indicații
Intern tonifiant și astringent în combaterea diareei; remineralizant la anemici și convalescenți; în reumatism, gută, boli de plămâni, ca adjuvant.
Extern ajută la cicatrizarea rănilor, în boli contra reumatismului și în vindecarea hemoroizilor.[1]
Note
