Jarosław Iwaszkiewicz: Diferență între versiuni

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 5 ianuarie 2014 11:44

Date personale
Jarosław Iwaszkiewicz
Jarosław Iwaszkiewicz
Născut	20 februarie 1894 Kalnik, Regiunea Vinița, Ucraina
Decedat	2 martie 1980 (la 86 de ani) Varșovia, Polonia
Căsătorit cu	Anna Iwaszkiewicz[*]
Copii	Maria Iwaszkiewicz[*]
Cetățenie	Polonia
Religie	Biserica Romano-Catolică^[1]
Ocupație	poet, eseist, dramaturg, romancier, om politic
Limbi vorbite	limba poloneză^[2]^[3]
Pseudonim	Eleuter
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	modernism, realism socialist
Subiecte	istoria țării, realitatea socială
Specie literară	poezie, eseu, teatru, roman
Note
Premii	Drept între popoare^[1] Premiul Lenin internațional "pentru întărirea păcii între popoare" Order Budowniczych Polski Ludowej[] Medalia Aniversării de 10 Ani a Poloniei Populare[] Złoty Wawrzyn Akademicki[][[Złoty Wawrzyn Akademicki \|]] Ordinul Prietenia Popoarelor[] Ordinul Polonia Restituta în grad de comandor cu stea[] Work Flag Order, 1st class[] Złoty Krzyż Zasługi[] Ordinul Polonia Restituta în grad de mare cruce[] Za Zasługi dla Gdańska[*]
1970 - Premiul Lenin pentru Pace 1979 - Doctor honoris causa al Universității Jagiellonă din Cracovia
Modifică date / text

Jarosław Leon Iwaszkiewicz, pseudonim Eleuter (n. 20 februarie 1894 în Kalnik , m. 2 martie 1980 în Varșovia) – scriitor polonez (prozaist, poet și eseist), traducător și libertist, cofondator al grupului artistic Skamander, colaborator al revistei „Wiadomości Literackie” („Știrile literare”), redactor al revistei „Twórczość” („Opera”).

Soția sa a fost scriitoarea și traducătoarea Anna Iwaszkiewiczowa. Au avut doi copii: Maria (n. 1924) și Teresa (n. 1928). Unul dintre rudele îndepărtate ale poetului a fost compozitorul Karol Szymanowski.

Conținut

Viață și activitate

Născut ca Leon Iwaszkiewicz, numit Jarosław de către familia cea mai apropiată (în actele oficiale apare abia după 1945). Tatăl lui, Bolesław și unchiul Zygmunt au luptat în insurecția poloneză din ianuarie. La aniversarea de 100 de ani de la începutul ei i-a dedicat lor povestirea „Heydenreich” . A început școala în 1902 în Varșovia, iar în 1904 s-a mutat cu familia sa în Elizawetgrad (astazi Kirovohrad unde a făcut liceul. Din 1909 a locuit Kiev și învăța la liceul nr. 4. În acest loc, unde a cunoscut colegi talentați artistic (mai ales pe Mikołaj Niedźwiedzki, după cum se numea universitatea sa) și învățătorii au avut parte de primele încercări de creativitate, mai degrabă în domeniul de compunere a muzicii și de poezie. După bacalaureat a început să studieze la facultatea de drept a Universității din Kiev, însă n-a terminat-o. De asemenea a studiat la conservatorul de muzică din Kiev.

La sfârșitul liceului și la începutul studiilor a lucrat în calitate de meditator. La vremea respectiva călătorea destul de mult, vizitând curțile poloneze și rusești pe teritoriul Polonia și al Ucraina, care au fost inspirație pentru multe dintre operele sale. Foarte importantă din punct de vedere al operei sale a fost vizita în Byszewy lângă Łódź, unde a avut contact cu mediul de boierime de acolo. În 1918 a plecat în Varșovia din cauza haosului revoluționar care se răspândea în regiunea Kievului.

La începutul anilor '20 ai secolului XX a servit în al 221-lea regiment de infanterie din Ostrów Wielkopolski, compus în cele mai multe cazuri din voluntari (unul dintre colegii lui a fost Aleksander Wat). Din 1928 a stat cu soția sa în Podkowa Leśna, proprietatea Stawisko. Astazi se află acolo muzeu.

Între anii 1923-1925 a fost secretarul președintelui Camerei Deputaților Maciej Rataj. Din 1927 a lucrat în diplomație. A oficiat ca secretar al ambasadei Republicii Poloneze în Copenhaga (1932-1935) și Bruxelles (1935-1936).

În timpul celui de-Al doilea Război Mondial a fost activ în structurile Statului Secret Polonez în departamentele de cultură și artă . A colaborat cu profesorul Lorentz la salvarea monumentelor de cultură. Toată perioada ocupației și mai ales după prăbușirea revoltei din Varșovia, vila din Stawisko a fost adapost pentru mulți polonezi și evrei amenințați de arestări.

Între anii 1945-1946, 1947-1949 și 1959-1980 a ocupat funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor Polonezi. Din martie 1947 până în decembrie 1948 publica revista „Nowiny Literackie” („Noutățile literare”), al cărei scop a fost continuarea tradiției „Știrilor Literare”. După război a avut mai multe mandate de deputat fără partid în Camera Deputaților din Polonia și președinte al Comitetului Polonez al Apărătorilor Păcii. Din 1958 a mai fost membru Prezidiului Frontului Unității Națiunii.

A fost înmormântat pe 5 martie 1980 (după dorința lui, în uniformă de miner) la cimitirul din Brwinów, lângă Varșovia.

Muzeul vieții și al operei lui Jarosław Iwaszkiewicz (Muzeul Annei și lui Jarosław Iwaszkiewicz) a fost deschis în vila din Stawisko după moartea scriitorului.

Jarosław Iwaszkiewicz a fost bisexual. Motivele homosexuale au fost menționate de către el în poeziile sale, precum și în proză.

Opera

A debutat în 1915 cu poemul Lilith în revista „Pióro” („Stiloul”) din Kiev. Prima carte a lui a fost Oktostychy (Octostihuri), publicată în 1919.

Poezii

Oktostychy (Octostihuri) – 1919
Dionizje (Dionisii) – 1922
Księga dnia i księga nocy. Poezje (Cartea zilei și cartea nopții. Poezii) – 1929
Powrót do Europy(Întoarcere în Europa) – 1931
Lato (Vară) – 1933
Inne życie (Altă viață) – 1938
Wiersze wybrane (Poezii alese) – 1946
Warkocz jesieni i inne wiersze (Codița toamnei și alte poezii) – 1954
Jutro żniwa (Mâine recoltă) – 1963
Mapa pogody( Harta vremei) – 1977
Muzyka wieczorem(Muzică seara) – 1980

Romane, nuvele și povestiri

Zenobia Palmura (roman poetic) – 1920
Legendy i Demeter (Legende și Demetra) – 1921
Ucieczka do Bagdadu (Evadare în Baghdad, roman) – 1923
Księżyc wschodzi (Răsare luna, roman) – 1925
Pejzaże sentymentalne (Peisaje sentimentale, povestiri și feuilletoane) – 1926
Zmowa mężczyzn^[4] (Conspirația bărbațiilor, roman) – 1930
Panny z Wilka (Domnișoarele din Wilk, povestiri) – 1932
Czerwone tarcze (Scuturile roșii, roman) – 1934
Młyn nad Utratą (Moara de pe Utrata, povestiri) – 1936
Dwa opowiadania (Două povestiri) – 1938
Stara cegielnia. Młyn nad Lutynią (Cărămidăria veche. Moara de pe Lutynia, povestiri) – 1946
Nowa miłość i inne opowiadania (Iubirea nouă și alte povestiri) – 1946
Nowele włoskie (Nuvelele italiene) – 1947
Opowiadania. 1918–1953, t. I–II (Povestiri. 1918-1953, v. I-II) – 1954
Tatarak i inne opowiadania (Obligeană și alte povestiri) – 1960
Kochankowie z Marony^[5] (Iubitorii de la Marona, roman) – 1961
Sława i chwała^[6] (Slavă și fală, roman), v. I – 1956; v. II – 1958; v. III – 1962
Heydenreich. Cienie (Heydemreich. Umbre, povestiri) – 1964
Ogrody (Grădini) – 1974

Piese de teatru

Kochankowie z Werony. Tragedia romantyczna w trzech aktach (Iubitorii din Verona. Tragedie romantică în trei acte) – 1929
Lato w Nohant. Komedia w trzech aktach^[7] (Vară în Nohant. Comedie în trei acte) – 1937
Maskarada. Melodramat w czterech aktach (Mascaradă. Melodramă în patru acte) – 1939
Odbudowa Błędomierza. Sztuka w trzech aktach (Reconstrucția lui Błędomierz. Piesă în trei acte) – 1951
Dzieła. Dramaty (Opere. Drame) – 1958

Librete

Król Roger (Regele Roger)^[8] – 1926

Amintirii

Książka o Sycylii (Carte despre Sicilia) – 1956
Książka moich wspomnień (Cartea amintirilor mele) – 1957
Gniazdo łabędzi. Szkice z Danii (Cuibul lebedelor. Schițe din Danemarca) – 1962
Portrety na marginesach (Portrete pe margini) – 2004

Corespondență

Jarosław Iwaszkiewicz, Teresa Jeleńska, Konstanty Jeleński^[9], Corespondență – 2008

Iwaszkiewicz în muzică

1979: Czesław Niemen^[10], Nim przyjdzie wiosna^[11] – textul piesei „Nim przyjdzie wiosna” (Înainte să vină primăvară)
1997: Grzegorz Turnau^[12], Tutaj jestem^[13] – textul piesei „Takiej drugiej nocy” (Cea a doua noapte)

Bibliografie

Współcześni polscy pisarze i badacze literatury. Słownik biobibliograficzny, T. 3 (Scriitorii polonezi contemporani și cercetătorii de literatură. Dicționar biobibliografic, vol. 3), pod red. J. Czachowskiej, A. Szałagan. Warszawa: WSiP, 1994, s. 318. ISBN 83-02-05636-7.
Jarosław Iwaszkiewicz, Książka moich wspomnień (Cartea amintirilor mele) (Wydawnictwo Literackie^[14] 1957)
Burek Wincenty, Jarosław Iwaszkiewicz, Sandomierz nas połączył. Korespondencja z lat 1945-1963(Sandomierz ne-a legat. Corespondență dintre anii 1945-1963), oprac. Marta, Krzysztof i Tomasz Burkowie (Warszawa 1995)
Stanisław Burkot, Kontemplacja i pasja życia – Jarosław Iwaszkiewicz(Contemplația și pasiunea vieții – Jarosław Iwaszkiewicz), [în:] Prozaicy dwudziestolecia międzywojennego. Sylwetki(Prozaici din perioada interbelică. Siluete), red. B. Faron (Warszawa 1974)
Andrzej Zawada, Jarosław Iwaszkiewicz (biografia; Wiedza Powszechna 1994)
Kalendarium życia i twórczości (Calendarul vieții și al operelor)

Legături externe

Biografia (Biografie) http://culture.pl/pl/tworca/jaroslaw-iwaszkiewicz
Muzeum Anny i Jarosława Iwaszkiewiczów w Stawisku (Muzeul Annei și al lui Jarosław Iwaszkiewicz din Stawisko) http://www.stawisko.pl/
Esej o Iwaszkiewiczu i jego żonie Annie Iwaszkiewicz na tle homoseksualizmu pisarza (Eseu despre Iwaszkiewicz și soția sa Anna Iwaszkiewicz în context al homosexualității a lui)

Iwaszkiewicz a tradus din Paul Valéry și Stefan George.

Note de referință

.

[5041c7f7a5609caec77d99e7b056dc83-1] The Righteous Among the Nations Database

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-2] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-3] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[4] ttps://pl.wikipedia.org/wiki/Zmowa_m%C4%99%C5%BCczyzn

[5] ttps://pl.wikipedia.org/wiki/Kochankowie_z_Marony_%28powie%C5%9B%C4%87%29

[6] ttps://pl.wikipedia.org/wiki/S%C5%82awa_i_chwa%C5%82a_%28powie%C5%9B%C4%87%29

[7] ttps://pl.wikipedia.org/wiki/Lato_w_Nohant_%28komedia%29

[8] ttps://pl.wikipedia.org/wiki/Kr%C3%B3l_Roger_%28opera%29

[9] ttps://pl.wikipedia.org/wiki/Konstanty_Jele%C5%84ski

[10] ttps://pl.wikipedia.org/wiki/Czes%C5%82aw_Niemen

[11] ttps://pl.wikipedia.org/w/index.php?title=Nim_przyjdzie_wiosna

[12] ttps://pl.wikipedia.org/wiki/Grzegorz_Turnau

[13] ttps://pl.wikipedia.org/wiki/Tutaj_jestem

[14] ttps://pl.wikipedia.org/wiki/Wydawnictwo_Literackie

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

@@ Linia 38: / Linia 38: @@
 ==Viață și activitate==
-Născut ca Leon Iwaszkiewicz, numit Jarosław de către familia cea mai apropiată (în actele oficiale apare abia după 1945). Tatăl lui, Bolesław și unchiul Zygmunt au luptat în insurecția poloneză din ianuarie <ref>http://ro.wikipedia.org/wiki/Insurec%C8%9Bia_polonez%C4%83_din_Ianuarie</ref>. La aniversarea de 100 de ani de la începutul ei i-a dedicat lor povestirea „Heydenreich” . A început școala în [[1902]] în [[Varșovia]], iar în [[1904]] s-a mutat cu familia sa în Elizawetgrad (astazi [[Kirovohrad]] unde a făcut liceul. Din 1909 a locuit Kiev și învăța la liceul nr. 4. În acest loc, unde a cunoscut colegi talentați artistic (mai ales pe [[Mikołaj Niedźwiedzki]], după cum se numea universitatea sa) și învățătorii au avut parte de primele încercări de creativitate, mai degrabă în domeniul de compunere a muzicii și de poezie. După bacalaureat a început să studieze la facultatea de drept a Universității din Kiev, însă n-a terminat-o. De asemenea a studiat la conservatorul de muzică din Kiev.
+Născut ca Leon Iwaszkiewicz, numit Jarosław de către familia cea mai apropiată (în actele oficiale apare abia după 1945). Tatăl lui, Bolesław și unchiul Zygmunt au luptat în insurecția poloneză din ianuarie. La aniversarea de 100 de ani de la începutul ei i-a dedicat lor povestirea „Heydenreich” . A început școala în [[1902]] în [[Varșovia]], iar în [[1904]] s-a mutat cu familia sa în Elizawetgrad (astazi [[Kirovohrad]] unde a făcut liceul. Din 1909 a locuit Kiev și învăța la liceul nr. 4. În acest loc, unde a cunoscut colegi talentați artistic (mai ales pe [[Mikołaj Niedźwiedzki]], după cum se numea universitatea sa) și învățătorii au avut parte de primele încercări de creativitate, mai degrabă în domeniul de compunere a muzicii și de poezie. După bacalaureat a început să studieze la facultatea de drept a Universității din Kiev, însă n-a terminat-o. De asemenea a studiat la conservatorul de muzică din Kiev.
 La sfârșitul liceului și la începutul studiilor a lucrat în calitate de meditator. La vremea respectiva călătorea destul de mult, vizitând curțile poloneze și rusești pe teritoriul [[Poloniei|Polonia]] și al [[Ucrainei|Ucraina]], care au fost inspirație pentru multe dintre operele sale. Foarte importantă din punct de vedere al operei sale a fost vizita în [[Byszewy]] lângă [[Łódź]], unde a avut contact cu mediul de boierime de acolo. În [[1918]] a plecat în [[Varșovia]] din cauza haosului revoluționar care se răspândea în regiunea Kievului.
@@ Linia 46: / Linia 46: @@
 Între anii [[1923]]-[[1925]] a fost secretarul președintelui Camerei Deputaților [[Maciej Rataj]]. Din [[1927]] a lucrat în diplomație. A oficiat ca secretar al ambasadei Republicii Poloneze în [[Copenhaga]] ([[1932]]-[[1935]]) și [[Bruxelles]] ([[1935]]-[[1936]]).
-În timpul celui de-[[Al doilea Război Mondial]] a fost activ în structurile Statului Secret Polonez în departamentele de cultură și artă . A colaborat cu profesorul Lorentz la salvarea monumentelor de cultură. Toată perioada ocupației și mai ales după prăbușirea revoltei din Varșovia <ref>http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolta_din_Var%C8%99ovia</ref> vila din Stawisko a fost adapost pentru mulți polonezi și evrei amenințați de arestări.
+În timpul celui de-[[Al doilea Război Mondial]] a fost activ în structurile Statului Secret Polonez în departamentele de cultură și artă . A colaborat cu profesorul Lorentz la salvarea monumentelor de cultură. Toată perioada ocupației și mai ales după prăbușirea revoltei din Varșovia, vila din Stawisko a fost adapost pentru mulți polonezi și evrei amenințați de arestări.
 Între anii [[1945]]-[[1946]], [[1947]]-[[1949]] și [[1959]]-[[1980]] a ocupat funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor Polonezi. Din martie [[1947]] până în decembrie [[1948]] publica revista „Nowiny Literackie” („Noutățile literare”), al cărei scop a fost continuarea tradiției „Știrilor Literare”. După război a avut mai multe mandate de deputat fără partid în Camera Deputaților din Polonia și președinte al Comitetului Polonez al Apărătorilor Păcii. Din [[1958]] a mai fost membru Prezidiului Frontului Unității Națiunii.