Antiroman: Diferență între versiuni
Miehs (discuție | contribuții) completare informaţii (corectat automat) |
Miehs (discuție | contribuții) legătură internă |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
'''Antiroman''' se numește un tip de [[Roman (literatură)|roman]] [[Avangardă|avangardist]], care se opune romanului tradițional prin ignorarea intrigii, a dialogului și a laturii umane. |
'''Antiroman''' se numește un tip de [[Roman (literatură)|roman]] [[Avangardă|avangardist]], care se opune romanului tradițional prin ignorarea intrigii, a dialogului și a laturii umane. |
||
El este o operă literară în proza, polemică și radicală, care tinde să prezinte realitatea fără a se supune convențiilor romanului. Înglobează forme experimentale caracteristice [[modernism]]ului și se distinge prin lipsa subiectului evident, episoade fără legătură între ele, minima dezvoltare a |
El este o operă literară în proza, polemică și radicală, care tinde să prezinte realitatea fără a se supune convențiilor romanului. Înglobează forme experimentale caracteristice [[modernism]]ului și se distinge prin lipsa subiectului evident, episoade fără legătură între ele, minima dezvoltare a [[personaj]]elor, descrierea obiectelor care abundă, sufocând spațiul romanesc. Nu se urmărește verosimilul, ci suprimarea lui prin amestec de planuri, colaje, schimbări de registru, digresiuni, citate, introducerea unor pasaje nonficționale, a stereotipiilor de limbaj, etc. <ref>Georgeta Costache, Adrian Costache; ''Dicționar de concepte operaționale pentru gimnaziu'' Editura Art, 2005</ref> |
||
Urmărind să depășească nivelul de așteptări al cititorului și să-i înfrângă rutinele, autorii de antiroman au omis, în mod deliberat, intervenția personalității, a gusturilor și valorilor autoriale. Termenul a fost introdus de [[Jean-Paul Sartre]], în anul 1948, dar antiromanul a apărut încă din secolul XVII, odată cu operele lui [[Laurence Sterne]]. |
Urmărind să depășească nivelul de așteptări al cititorului și să-i înfrângă rutinele, autorii de antiroman au omis, în mod deliberat, intervenția personalității, a gusturilor și valorilor autoriale. Termenul a fost introdus de [[Jean-Paul Sartre]], în anul 1948, dar antiromanul a apărut încă din secolul XVII, odată cu operele lui [[Laurence Sterne]]. |
Versiunea de la 12 mai 2011 22:19
Antiroman se numește un tip de roman avangardist, care se opune romanului tradițional prin ignorarea intrigii, a dialogului și a laturii umane.
El este o operă literară în proza, polemică și radicală, care tinde să prezinte realitatea fără a se supune convențiilor romanului. Înglobează forme experimentale caracteristice modernismului și se distinge prin lipsa subiectului evident, episoade fără legătură între ele, minima dezvoltare a personajelor, descrierea obiectelor care abundă, sufocând spațiul romanesc. Nu se urmărește verosimilul, ci suprimarea lui prin amestec de planuri, colaje, schimbări de registru, digresiuni, citate, introducerea unor pasaje nonficționale, a stereotipiilor de limbaj, etc. [1]
Urmărind să depășească nivelul de așteptări al cititorului și să-i înfrângă rutinele, autorii de antiroman au omis, în mod deliberat, intervenția personalității, a gusturilor și valorilor autoriale. Termenul a fost introdus de Jean-Paul Sartre, în anul 1948, dar antiromanul a apărut încă din secolul XVII, odată cu operele lui Laurence Sterne.
Antiromanul definește „noul roman francez", reprezentat de: Nathalie Sarraute, Alain Robbe-Grillet, Michel Butor etc. (care atrage atenția criticii după 1950), considerat o negație a romanului tradițional.[2]
Note
- ^ Georgeta Costache, Adrian Costache; Dicționar de concepte operaționale pentru gimnaziu Editura Art, 2005
- ^ Vasile Marian; Noțiuni de teoria literaturii - Ed. a 3-a, București, Editura Fundației România de Mâine, 2005 ISBN 973-725-473-2