Băhnășeni, Bacău

Băhnășeni
—  Sat  —
Băhnășeni Băhnășeni (Județul Bacău) Poziția geografică
Coordonate: 46°34′21″N 26°34′54″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Bacău
Comună	Pârjol
SIRUTA
Altitudine	355 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	776 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	607431
Prezență online
GeoNames

Băhnășeni este un sat în comuna Pârjol din județul Bacău, Moldova, România.

Așezarea geografică.

Satul Băhnășeni ( bahnă , înseamnă –loc mlăștinos ), așezat pe apa Solonțului , cu axa principală orientată de la vest la est , între satul Sărata în amonte și satul Tărâța (Gura Solonțului) în aval , având pe axa secundară , la nord , Pârâul Barnei , iar spre sud Pârâul Coșarilor.

Teritoriul localității este frământat , predominând dealurile ( ce nu depășesc 800  m. altitudinea ) și văile foarte înguste ,solul este slab productiv.

În partea de nord a localității Băhnășeni , pe Dealul Aramei ,se află o pădure pe care locuitorii o numesc „ Pădurea cea Mare„ în care predomină: fagul , carpenul, paltinul, stejarul, etc. Satul se află în general pe partea de nord a pârâului Solonț , iar drumul care pleacă din Băhnășeni prin fața Bisericii pe Dealul Ariei , realizează legătura cu satul Leontinești , prin care trece șoseaua  Bacău-Moinești.

Pârâul Solonț ce curge de –a  lungul văii cu același nume , în general are nivelul apei scăzut ; în verile cu secetă îndelungată , poate seca , dar când plouă torențial , au loc pe versanții dealurilor scurgeri masive de apă și pârâul Solonț poartă spre Tazlăul Mare , cantități uriașe de apă  într-un interval mic de timp ( sub formă de viitură) distrugând totul în cale .

În fața satului pe versantul de sud , până pe dealul Sorbului , este izlazul ( loc de pășunat pentru vite) , cu restricții primăvara , pe care se organizează cirezi de vite cu văcari plătiți de săteni.

Date Istorice.

Acest sat , se pare că poartă numele unei persoane : Băhnaș sau  Bahnaș . Pe la începutul secolului al xvi –lea , satul se numea Pleșești, iar pârâul Solonț se numea Caraclău ( dar și Caltovea ).

„ La 10 martie 1502, Voievodul Ștefan cel Mare dădea cneaghinei  Magda , nepoata Atalesiei , satul Rădeni , ce este între Dragomirna de la Pârâul Sec și între Bogdana , unde a fost Miclăuș faur , în schimbul satului Pleșești pe Caraclău . Acest sat este unul și același cu satul Băhnășeni din ținutul Bacău, fiind pomenit și în alte documente la data de 20 aprilie 1627 și respectiv la 2 aprilie 1628. Conform  „ Tezaurului Toponimic al României „ ,Băhnășenii ar fi înghițit satul Pleșești . . La început satul a fost răzeșesc  ,apoi a devenit boieresc .În  Cronica Liuzilor pe la 1803, era a Banului Constantin Miclescu , același proprietar stăpânindu-l și  în anul 1816„.

A fost reședință  comunală între anii 1864-1876; 1887-1927 și 1931-1950, înglobând satele învecinate ; pe la 1927 avea peste 500de locuitori , iar în 2002 satul Băhnășeni (din comuna  Pârjol ), avea 894  de locuitori.

Pe parcursul celor trei  veacuri de existență , localitatea a cunoscut mai multe denumiri , variante ale unei  grafii diferite a toponimicului Băhnășeni, după cum urmează: Băhnicenii  , Bahnașenii, Bahmașemii, Băhnășenii și Cehnășenii.

În ce privește izvoarele  cartografice , localitatea apare pentru prima dată în anul 1790 în harta lui Otzellowitz.

Din punct de vedere  al culturii populare materiale și spirituale , localitatea Băhnășeni se încadrează în zona  etnografică  TROTUȘ.

Toponimele dealurilor din jur sunt: Aramei ,Sorbului, Ariei, Runcului; pâraile: Solonț, Barnei, Zugrăvel, Arman, Coșar, Băhnășoaia; fundături: Fundoaia, Fleșcoaia  și Zăvoare.

Configurația vetrei satului  nu a fost dintotdeauna cea care ne apare   astăzi. La început satul  s-a construit pe trei ochiuri de luncă, pe valea pârâului Solonț. La poalele unui  deal , situat pe partea dreaptă a pârâului Solonț, a fost amplasată Biserica , iar pe stânga Școala și majoritatea gospodăriilor  țărănești. Din dreptul Bisericii

satul se ramifică  spre Dealul Arie, de-a  lungul pârâului Coșarului, pe o distanță de 4km. ( sat desființat și comasat cu Băhnășeni în anul 1968 ).

Drumurile de legătură  ale satului cu așezările învecinate sunt puține. Un drum ce merge pe lângă vadul pârâului Solonț vine dinspre Tărâța și merge la Solonț . Un alt drum de legătură cu Pârjolul taie dealul din partea de răsărit a satului.

Suprafața actualei vetre a satului este de 3750 km. Băhnășenii se încadrează în tipul de sat dispus în formă de aliniament de-a lungul pârâului Solonț, având ramificații pe pârâul Coșarului și pârâul Barnei.

În perioada 1934-1950, când satul Băhnășeni era reședință de comună ,localul acesteia, funcționa într-o clădire amplasată lângă școala veche (  pe acest  amplasament se află astăzi școala nouă), cu 3-4 birouri și un singur telefon cu manivelă situat pe un perete în holul primăriei. De la acest telefon vorbea primarul și toți salariații. Rețeaua telefonică consta în două sârme suspendate pe stâlpi de lemn, ce trecea prin fața satului , asigurând legătura cu județul.

Demografia.

Datele statistice despre locuitorii satului , reflectă numărul foarte mic de locuitori , ce treceau prin momente grele , situație reflectată și în„ Condica Liuzilor„ pe anul 1803,astfel:

1.     Populația.

-        22vechi răzeși cu             -152 ha.

-        142 foști clăcași              - 491 ha.

-        6 însurăței                      - 30,78ha.

-        4 proprietari mari          - 148,50 ha.

Total             -822,28 ha.

Recensămintele populației se execută încă din secolul al XIX-lea , iar rezultatele au fost folosite la diferite analize și planuri economice .

După al Doilea Război Mondial , populația  activă a satului  Băhnășeni ,era formată din țărani săraci și mijlocași , situație care a dispărut definitiv până astăzi. După evenimentele din decembrie 1989, tineretul în mare parte a plecat la  studii , calificându-se în diferite profesii.

Trebuie să menționăm că structura socială a populației este omogenă , toți locuitorii sunt români de religie ortodoxă.

Învățământul

Din  cercetarea  materialelor arhivate , păstrate în fondul acestei unități de învățământ, reținem că localul școlii vechi , a fost construit în perioada 1922-1927. din  piatră și paiantă , pe fundație de bârne de stejar. Localul școlii avea două săli de clasă , o cancelarie și un hol fiind construită prin contribuția cetățenilor și 10.000 lei alocați de județ.   Cei mai  deosebiți învățători ai acestei școli au fost :  Gheorghe Căminescu, Spiridonescu, Panaite  și Zenovia Anghel , Maria Comănescu, AurelComănescu,Paul Mareș, Ion Răducă și alții.

Până la construirea localului  școlii, copii  învățau la școala din Cucuieți.  După cel de al Doilea Război Mondial, Școala a funcționat cu 5 clase , uneori 6 clase , iar din anul 1937 se învăța 7 clase. În perioada anilor 1940-1949 , în satul Băhnășeni  funcționau clasele  I-V, elevii care le terminau cu medii mari ,erau îndrumați spre Solonț sau Băsești ( cele mai  apropiate Școli cu 7 clase.

Structura organizatorică a învățământului școlar pentru satul Băhnășeni , pe anul 2013-2014,  face parte din învățământul în sistem centralizat pe comuna Pârjol.

Biserica și viața  spirituală

-Parohie Ortodoxă –categoria 2 rural -242  familii;

- Hramul –Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil ;

- Data ridicării – 1848 ;

- Pictată de Jean Dumitrescu  - 1944;

- Renovarea picturii:

- 1978-pictor Nicolae Pleșuvu ;

- 2000 – pictor Dumitru Macovei;

- Reparații capitale ale Bisericii – 2000-2005.

-În anul 2014 , Preot Paroh-Sardenie Bogdan.

Biserica din satul Băhnășeni se află pe malul drept al  pârâului Solonț , la 5km. de șoseaua  Bacău – Moinești. Acest sfânt lăcaș a fost construit în anul 1848 ( cu ajutorul material și bănesc a 37 de locuitori )  pe moșia boierului Dumitru Strat, Sfințită în anul 1891, iar în anul 1898 primește o donație din partea boierului Vasile Lazăr. Restaurată în 1900, pictura este renovată în 1944, de către pictorul Nicolae Pleșuvu., a fost redeschisă la 25 martie 1945.

În anul 1964 s-a consolidat fundația cu beton armat și s-au legat pereții de jur împrejur cu 2 șine de fier,întrucât clădirea era fisurată.

În perioada 1998- 2005,cu sprijinul Consiliului Parohial condus de Epitropul Ardeleanu Nicolae, s-a efectuat reparația capitală a Bisericii  , s-a realizat cele 100 de trepte , clopotnița și Casa Praznicală.

Pictura interioară a fost realizată de pictorul Dumitru Macovei din Moinești, cea din firidele exterioare de pictorul Marcu M. din Zărnești-Neamț  iar instalația electrică și porțile metalice de la intrarea în curtea Bisericii de către familia Ionel Purcaru                                        

Economia

În istoria satului Băhnășeni , se menționează că aici a existat o mică platformă industrială . După reforma administrativă a domnitorului Alexandru Ion Cuza, din 1864, au fost organizate comunele  Băhnășeni  și Băsești din Plasa Tazlăul  de Sus .  Pe teritoriul comunei Băhnășeni funcționa în anul 1905, societatea Italo- Română , care folosea ca forță de lucru 25 de români și 6 străini.  Produsul principal era petrolul.  Această societate avea  sediul la Moinești și era considerată ca   Industrie Mare .  Industria Mică fiind reprezentată de  câteva mori de foc și de apă , ateliere

meșteșugărești , cazane de țuică , etc.      Ocupația  de bază a locuitorilor a fost agricultura , creșterea animalelor,  dar și diferite meșteșuguri  precum: olăritul, prelucrarea lemnului, cărăușia . Viața agrară nu poate fi completă fără a ține seama de zootehnie Animalele asigurau oamenilor o bună parte din hrană, îmbrăcăminte și forța de tracțiune în producția agricolă  și nu numai.

În „  Condica Liuzilor„  pe  anul 1803, se menționează că oamenii  aveau loc puțin , ocupându-se  și cu  cărăușia.

Din Catagrafia pe anul 1820, rezultă că oamenii se ocupau și cu olăritul , pe lângă  dogărit.

Studiul „ Olăritul meșteșug de tradiție în Județul Bacău ,„ este o lucrare amplă , rod a trei  decenii de cercetări întreprinse de cei doi autori: - Teodosie Rotaru și Dorinel Ichim .  El cuprinde monografii închinate localităților în care meșteșugul se mai practica. : Oituz, Frumoasa(Balcani) și Lilieci- Hemeiuși , dar și celor în care olăritul a supraviețuit până în pragul mileniului trei : Schitul Frumoasa (Balcani) ,  Băhnășeni(Pârjol) , Solonț, Cucueți(Solonț) și Răchitoasa.   

După 1990, câțiva meșteri care cunoșteau meșteșugul din tinerețe , ajunși la pensie , au reluat această frumoasă tradiție , văzând în ea posibilitatea de a rotunji venitul.

În ultimul deceniu al secolului XX, în sat lucrau cinci olari:

Petru Călin, Ion Călin, Ion Iliescu,Nicolae  Zugrăvel și  Dragomir 

Timaru. Astăzi ,olăritul a rămas o amintire pentru localnicii mai învârstă , cei tineri nu își pot imagina așa ceva.