Diego Velázquez: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea curentă din 20 noiembrie 2024 19:29

Date personale
Diego Velázquez

Nume la naștere	Diego Rodríguez de Silva y Velázquez
Născut	6 iunie 1599^[2]^[3]^[4]^[5]^[6] Sevilla, Regatul Sevillei^⁠(d), Spania^[7]^[3]^[8]
Decedat	6 august 1660 (61 de ani)^[5]^[6]^[9]^[10]^[11] Madrid, Madrid^⁠(d), Spania^[7]^[3]^[8]
Înmormântat	Madrid^[7]
Părinți	João Rodrigues da Silva[]^[12] Jerónima Velázquez[]^[12]
Căsătorit cu	Juana Pacheco[*] (23 aprilie 1618–6 august 1660)^[12]
Copii	Francisca de Silva Velázquez y Pacheco[*]^[12]
Ocupație	pictor artist artist vizual[*]
Locul desfășurării activității	Sevilla (1611–1622)^[13] Madrid (1622–1660)^[13] Veneția^[13] Roma (1629–1630)^[13] Napoli (1630–1631)^[13] Roma (1636–1637)^[13] Italia (1649–1651)^[13]
Limbi vorbite	limba spaniolă^[14]^[15]^[4]
Activitate
Pregătire	Francisco Pacheco[*]
Profesor pentru	Tomás de Aguiar[*]
Mișcare artistică	baroc^[1]
Opere importante	Triumful lui Bachus, Las Meninas[], Apollo în fierăria lui Vulcan, Christ in the House of Martha and Mary[], La rendición de Breda[], The Waterseller of Seville[]
Premii	Ordinul de Santiago[*]
Modifică date / text

Diego Rodríguez de Silva y Velázquez (n. 6 iunie 1599, Sevilla, Regatul Sevillei^⁠(d), Spania – d. 6 august 1660, Madrid, Madrid^⁠(d), Spania) a fost unul dintre cei mai cunoscuți pictori spanioli din sec. XVII-lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei. În același timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni și al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârșitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniștilor să valorifice în pictura lor moștenirea lui Velázquez.

Viața și opera

Diego Velázquez vine pe lume în primăvara târzie a anului 1599, în orașul Sevilla din Andaluzia. Botezul său are loc la 6 iunie în biserica din cartierul popular "San Pedro". Era fiul lui Juan Rodriguez de Silva, dintr-o familie de nobili portughezi scăpătați, și al Jeronimei Velázquez. După obiceiul spaniol, Diego și-a adăugat numele mamei și a rămas cunoscut în istoria artei sub numele Velázquez. Din fragedă copilărie îl interesa desenul, la vârsta de 11 ani ajunge în atelierul lui Francisco Pacheco, care îi transmite cunoștințe complexe, legând teoria de practica artei. Velázquez obține brevetul de pictor la 14 martie 1617, ceea ce îi dă dreptul să deschidă un atelier propriu, să creeze sub numele său și să primească elevi. Are de abia 18 ani. În 1618 se căsătorește cu Juana, fiica maestrului său Pacheco, de la care primește o bogată zestre.

Carieră la Madrid

În 1622, Velázquez pleacă la Madrid, unde se remarcă cu pictarea portretului poetului Luis de Góngora y Argote. Ministrul Olivarez, originar din Andaluzia, îl cheamă pe tânărul Velázquez la curtea regală pentru a picta portretul capelanului Don Juan de Fonseca. Portretul, realizat foarte repede, este transmis la palatul regal "Alcazar". Impresionat de creația artistului, regele Filip al IV-lea îi cere să-i picteze portretul (astăzi pierdut), pe care Velázquez îl termină la 30 august 1623. Acest tablou marchează începutul unei legături pe viață între pictor și suveran.

La 6 octombrie 1623, tânărul Velázquez este numit "pintor de camera" (pictor de curte) și locuiește împreună cu familia la Madrid, în palatul Alcazar. Din august 1628 până în aprilie 1629, se află la Madrid pictorul flamand Peter Paul Rubens, care pictează portretele familiei regale. Împreună vizionează întreaga colecție din palatul "Escorial" și admiră operele lui Tiziano și discută despre pictura italiană. Aceste discuții trezesc în Velázquez dorința de a cunoaște Italia.

Prima călătorie în Italia

În 1629, regele îi permite pictorului să plece și Velázquez părăsește Madridul în luna iulie. Călătorește împreună cu generalul Spinola, recent numit comandant al trupelor spaniole din Italia. La sfârșitul lui august, Velázquez sosește la Genova, de acolo pleacă la Milano, apoi la Veneția și Roma. Artistul rămâne un an în Cetatea Eternă. Înainte de a se întoarce în Spania, Velázquez vizitează Napoli pentru a picta portretul surorii regelui spaniol, infanta Maria, căsătorită cu viitorul împărat Ferdinand al III-lea.

Întoarcerea la Madrid

După întoarcerea din Italia în ianuarie 1631, pictorul își ocupă imediat postul la curtea regală. Răspunde la numeroase solicitări privind executarea unor portrete și a unor tablouri cu tematică religioasă. Bună parte a anului 1635 o dedică realizării tabloului intitulat "Predarea Bredei". Tabloul reprezintă momentul în care Justin Nassau, guvernatorul orașului olandez Breda, predă cheile orașului său generalului Ambrogio Spinola, comandant al oștilor spaniole victorioase. Scena, care avea menirea să prezinte idealul spaniol de noblețe cavalerească față de adversarul învins, este realizată veridic în lumina naturală a zilei, scoțând în evidență tonurile verzi și albastre specifice peisajului olandez. Tabloul este realizat pentru decorarea marelui salon al noului palat "Buen Retiro".

Atribuțiile lui Velázquez în calitate de pictor al curții se lărgesc în 1636, când primește titlul de "ayuda de guardarropa", având sarcina decorării apartamentelor regale. În 1643 este numit superintendent al colecției regale, având ca atribuție supravegherea lucrărilor de renovare a Alacazarului.

Este perioada în care Velázquez face parte din cercurile cele mai apropiate ale regelui. Din izvoare scrise știm că artistul a fost autorul câtorva nuduri, dar dintre acestea s-a păstrat doar "Venus la oglindă". În pictura spaniolă a secolelor al XVII-lea și al XVII-lea nudurile de femeie erau o raritate. Inchiziția nu permitea o asemenea temă în pictură. Creația lui Velázquez amintește de nudurile lui Tiziano (de ex.: "Venus din Urbino"), dar artistul spaniol creează o viziune personală a acestei teme. Trupul zvelt, dar totodată uimitor modelat al zeiței este văzut din spate. Reflexia chipului ei în oglinda de argint este neclară. Avem impresia că Venus nu-și admiră propria frumusețe, ci mai degrabă urmărește pe cel care o privește.

A doua călătorie în Italia

În 1649, Velázquez îi propune regelui să-l trimită în Italia cu misiunea de a achiziționa picturi și sculpturi pentru galeria nouă a palatului Alcazar. Pictorul sosește la Veneția unde cumpără tabloul "Venus și Adonis adormit" de Paolo Veronese, precum și numeroase lucrări ale lui Tintoretto. După aceea pleacă la Modena, Parma, Bologna, iar la sfârșitul lunii mai la Roma.

*Diego Velázquez*: portretul Papei Inocenţiu al X-lea, 1650 - Galleria Doria Pamphilj, Roma

Pictează portretul servitorului său, Juan de Pareja, căruia, după întoarcerea în Spania, îi redă libertatea. Tabloul stârnește admirație în cercurile pictorilor italieni, Velázquez este ales membru al "Academiei Sfântul Luca". În portretul Papei Inocențiu al X-lea, artistul prezintă o personalitate deosebit de puternică, cu o privire pătrunzătoare, plină de fermitate. Virtuozitatea tehnică se poate observa în modul în care a fost pictată pelerina roșie de mătase pe care lucesc reflexe aurii. Papa, foarte mulțumit de portret, dorește să-l recompenseze cu o sumă enormă de bani, Velázquez însă refuză cu mândrie, spunând că realizarea portretului papal este o obligație de serviciu a pictorului de curte al "Majestății Sale Catolice". În iunie 1651 se întoarce la Madrid.

Ultimii 10 ani ai vieții

Între anii 1651 și 1660, Velázquez își continuă cariera la curtea regală, timp în care creează noi capodopere. Tabloul său intitulat "Las Meninas" (cunoscut și ca: Doamne de onoare sau Familia lui Filip al IV-lea) este una dintre cele mai ilustre creații din istoria picturii universale. Pictorul se înfățișează aici și pe sine, cu penelul și paleta în mână. Tabloul fascinează prin zugrăvirea realistă și, în același timp, discretă a vieții de la curte, prin autenticitatea expresiei, surprinderea exactă a gesturilor și privirilor, înfățișarea magistrală a scenei.

În februarie 1652, Filip al IV-lea îl numește mare mareșal al Palatului (aposentador mayor de Palacio) iar în 1659 i se conferă crucea de "Cavaler al Ordinului Sfântul Iacob". În anul următor, pregătește cununia infantei Margareta-Tereza cu regele Franței, Ludovic al XIV-lea, cununie ce are loc la granița franco-spaniolă. După întoarcerea sa la Madrid, pictorul se îmbolnăvește. Regele își vizitează favoritul pe patul de suferință. După șapte zile de agonie, Diego Velázquez moare la 6 august 1660. Este înmormântat în biserica San Juan Bautista.

Citate

"Ca și Cartesius, care reduce ideea la rațiune, Velázquez reduce pictura la vizualitate" (José Ortega y Gasset)
" Velázquez este pictorul pictorilor" (Édouard Manet)

Note

^ Jonathan Brown, Velázquez and the Evolution of High Baroque Painting in Madrid (în engleză), JSTOR, accesat în 11 decembrie 2021
^ https://www.museabrugge.be/collection/work/id/2014_GRO1892_III, accesat în 24 mai 2024 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ ^a ^b ^c RKDartists, accesat în 13 martie 2024
^ ^a ^b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b ^c Find a Grave, accesat în 13 martie 2024
^ ^a ^b „Diego Velázquez”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 27 iulie 2022
^ Gran Enciclopèdia Catalana, accesat în 13 martie 2024
^ Store norske leksikon, accesat în 13 martie 2024
^ Diccionario biográfico español, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b ^c ^d WikiTree, accesat în 13 martie 2024
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g RKDartists, accesat în 2 martie 2018
^ SNAC, accesat în 13 martie 2024
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Diego Velázquez

Pictorul regelui Arhivat în 7 octombrie 2011, la Wayback Machine., 14 septembrie 2011, Revista Magazin
Nudul măcălarit de o femeie îmbracată Arhivat în 19 septembrie 2014, la Wayback Machine., 10 decembrie 2008, Revista Magazin
Bodegarul decorat de rege Arhivat în 11 iulie 2012, la Wayback Machine., 11 ianuarie 2007, Revista Magazin
Lucrarile de Diego Velázquez^{[nefuncțională]}

[28a97a2e4a5eb6efe6c23c019f101976-1] Jonathan Brown, Velázquez and the Evolution of High Baroque Painting in Madrid (în engleză), JSTOR, accesat în 11 decembrie 2021

[667c7e8f5715e3a0ebbf222b1adb2198-2] ttps://www.museabrugge.be/collection/work/id/2014_GRO1892_III, accesat în 24 mai 2024 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[4415352e862b3473a4584937388d4cda-3] RKDartists, accesat în 13 martie 2024

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-4] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[8fb672bbc39319027c7aa19aea2ede95-5] Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în 9 octombrie 2017

[6d2d13e0869a416f7b169a2ca7eea371-6] Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017

[5c42515c7974ea636eb10c86a6b76121-7] Find a Grave, accesat în 13 martie 2024

[8f6d9571045e36d95b3d3952788175b2-8] „Diego Velázquez”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 27 iulie 2022

[1c08bb5518594df0ccab243d46e76da7-9] Gran Enciclopèdia Catalana, accesat în 13 martie 2024

[8e55f9be60e3302ef701c6c98185077a-10] Store norske leksikon, accesat în 13 martie 2024

[4ac0187fb8d55132506027eda28327cf-11] Diccionario biográfico español, accesat în 9 octombrie 2017

[15d3ee3fe54380cf7d3b70cb440e331e-12] WikiTree, accesat în 13 martie 2024

[b64f97643c53f1e115eaf94d85647955-13] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g RKDartists, accesat în 2 martie 2018

[fc3a5467cee499fb618efae38d896e32-14] SNAC, accesat în 13 martie 2024

[6b19263d59074f7b7db14743787703a3-15] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[1]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
+{{Infocaseta Artist}}
-[[Fișier:Diego Velázquez Autorretrato 45 x 38 cm - Colección Real Academia de Bellas Artes de San Carlos - Museo de Bellas Artes de Valencia.jpg|thumb|left|200px|''Diego Velázquez'' - Autoportret (1650) - Museo de Bellas Artes, Valencia]]
+'''Diego Rodríguez de Silva y Velázquez''' ({{date biografice}}) a fost unul dintre cei mai cunoscuți pictori spanioli din [[secolul XVII|sec. XVII-lea]]. Reprezentant al stilului [[baroc]], s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al [[Spania|Spaniei]]. În același timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni și al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârșitul [[secolul XIX|secolului al XIX-lea]], majoritatea [[Impresionism|impresioniștilor]] să valorifice în pictura lor moștenirea lui Velázquez.
-'''Diego Rodríguez de Silva y Velázquez''' (n. [[1599]], [[Sevilla]] - d. [[6 august]] [[1660]], [[Madrid]]), unul din cei mai cunoscuți pictori spanioli din [[secolul XVII|sec. XVII-lea]]. Reprezentant al stilului [[baroc]], s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al [[Spania|Spaniei]]. În același timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni și al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârșitul [[secolul XIX|secolului al XIX-lea]], majoritatea [[Impresionism|impresioniștilor]] să valorifice în pictura lor moștenirea lui Velázquez.
 == Viața și opera ==
-Diego Velázquez vine pe lume în primăvara târzie a anului [[1599]], în orașul [[Sevilla]] din [[Andaluzia]]. Botezul său are loc la [[6 iunie]] în biserica din cartierul popular "San Pedro". Era fiul lui Juan Rodriguez de Silva, dintr-o familie de nobili [[Portugalia|portughezi]] scăpătați, și al Jeronimei Velázquez. După obiceiul spaniol, Diego și-a adăugat numele mamei și a rămas cunoscut în istoria artei sub numele ''Velázquez''. Din fragedă copilărie îl interesa desenul, la vârsta de 11 ani ajunge în atelierul lui [[Francisco Pacheco]], care îi transmite cunoștințe complexe, legând teoria de practica artei. Velázquez obține brevetul de pictor la [[14 martie]] [[1617]], ceea ce îi dă dreptul să deschidă un atelier propriu, să creeze sub numele său și să primească elevi. Are deabia 18 ani. În [[1618]] se căsătorește cu Juana, fiica maestrului său Pacheco, de la care primește o bogată zestre.
+Diego Velázquez vine pe lume în primăvara târzie a anului [[1599]], în orașul [[Sevilla]] din [[Andaluzia]]. Botezul său are loc la [[6 iunie]] în biserica din cartierul popular "San Pedro". Era fiul lui Juan Rodriguez de Silva, dintr-o familie de nobili [[Portugalia|portughezi]] scăpătați, și al Jeronimei Velázquez. După obiceiul spaniol, Diego și-a adăugat numele mamei și a rămas cunoscut în istoria artei sub numele ''Velázquez''. Din fragedă copilărie îl interesa desenul, la vârsta de 11 ani ajunge în atelierul lui [[Francisco Pacheco]], care îi transmite cunoștințe complexe, legând teoria de practica artei. Velázquez obține brevetul de pictor la [[14 martie]] [[1617]], ceea ce îi dă dreptul să deschidă un atelier propriu, să creeze sub numele său și să primească elevi. Are de abia 18 ani. În [[1618]] se căsătorește cu Juana, fiica maestrului său Pacheco, de la care primește o bogată zestre.
 === Carieră la [[Madrid]] ===
-[[Fișier:Diego Velázquez 015.jpg|thumb|left|200px|''Diego Velázquez'': Triumful lui Bacchus (''Los Borrachos''), 1628 - Museo Prado, Madrid]]
+[[Fișier:Velázquez - El Triunfo de Baco o Los Borrachos (Museo del Prado, 1628-29).jpg|thumb|left|200px|''Diego Velázquez'': Triumful lui Bacchus (''Los Borrachos''), 1628 - Museo Prado, Madrid]]
 În [[1622]], Velázquez pleacă la [[Madrid]], unde se remarcă cu pictarea portretului poetului [[Luis de Góngora y Argote]]. Ministrul Olivarez, originar din [[Andaluzia]], îl cheamă pe tânărul Velázquez la curtea regală pentru a picta portretul capelanului Don Juan de Fonseca. Portretul, realizat foarte repede, este transmis la palatul regal ''[["Alcazar"]]''. Impresionat de creația artistului, regele Filip al IV-lea îi cere să-i picteze portretul (astăzi pierdut), pe care Velázquez îl termină la [[30 august]] [[1623]]. Acest tablou marchează începutul unei legături pe viață între pictor și suveran.
-[[Fișier:Velazquez08.jpg|thumb|200px|''Diego Velázquez'': Portret alegoric al regelui Filip al IV-lea, 1644/46 - Galleria degli Uffizi, Florenţa]]
+[[Fișier:Felipe 4 velasquez after rubens.jpg|thumb|200px|''Diego Velázquez'': Portret alegoric al regelui Filip al IV-lea, 1644/46 - [[Galeria Uffizi|Galleria degli Uffizi]], [[Florența]]]]
 La [[6 octombrie]] [[1623]], tânărul Velázquez este numit ''"pintor de camera"'' (pictor de curte) și locuiește împreună cu familia la [[Madrid]], în palatul ''Alcazar''. Din august [[1628]] până în aprilie [[1629]], se află la [[Madrid]] pictorul [[flamanzi|flamand]] [[Peter Paul Rubens]], care pictează portretele familiei regale. Împreună vizionează întreaga colecție din palatul ''[[El Escorial|"Escorial"]]'' și admiră operele lui [[Tiziano Vecello|Tiziano]] și discută despre pictura italiană. Aceste discuții trezesc în Velázquez dorința de a cunoaște [[Italia]].
@@ Linia 17: / Linia 16: @@
 === Întoarcerea la [[Madrid]] ===
-[[Fișier:De overgave van breda Velazquez.jpg|thumb|200px|''Diego Velázquez'': Predarea Bredei (''Las Lanzas''), 1634/35 - Museo Prado, Madrid]]
+[[Fișier:Velázquez - de Breda o Las Lanzas (Museo del Prado, 1634-35).jpg|thumb|200px|''Diego Velázquez'': Predarea Bredei (''Las Lanzas''), 1634/35 - Museo Prado, Madrid]]
 După întoarcerea din [[Italia]] în ianuarie [[1631]], pictorul își ocupă imediat postul la curtea regală. Răspunde la numeroase solicitări privind executarea unor portrete și a unor tablouri cu tematică religioasă. Bună parte a anului [[1635]] o dedică realizării tabloului intitulat ''"Predarea Bredei"''. Tabloul reprezintă momentul în care Justin Nassau, guvernatorul orașului olandez [[Breda]], predă cheile orașului său generalului Ambrogio Spinola, comandant al oștilor spaniole victorioase. Scena, care avea menirea să prezinte idealul spaniol de noblețe cavalerească față de adversarul învins, este realizată veridic în lumina naturală a zilei, scoțând în evidență tonurile verzi și albastre specifice peisajului olandez. Tabloul este realizat pentru decorarea marelui salon al noului palat ''"Buen Retiro"''.
-[[Fișier:Self-portrait_by_Diego_Velázquez.jpg|thumb|left|''Diego Velázquez'': Autoportret, 1643- Galleria Degli Uffizi, Florenţa]]
+[[Fișier:Self-portrait by Diego Velázquez.jpg|thumb|left|''Diego Velázquez'': Autoportret, 1643 - [[Galeria Uffizi|Galleria degli Uffizi]], Florența]]
 Atribuțiile lui Velázquez în calitate de pictor al curții se lărgesc în [[1636]], când primește titlul de ''"ayuda de guardarropa"'', având sarcina decorării apartamentelor regale. În [[1643]] este numit superintendent al colecției regale, având ca atribuție supravegherea lucrărilor de renovare a ''Alacazarului''.
-[[Fișier:Diego Velaquez, Venus at Her Mirror (The Rokeby Venus).jpg|thumb|200px|''Diego Velázquez'': Venus la oglindă, 1647-51 - National Gallery, Londra]]
+[[Fișier:Diego Velázquez, Venus at Her Mirror (The Rokeby Venus).jpg|thumb|200px|''Diego Velázquez'': Venus la oglindă, 1647-51 - National Gallery, Londra]]
 Este perioada în care Velázquez face parte din cercurile cele mai apropiate ale regelui. Din izvoare scrise știm că artistul a fost autorul câtorva nuduri, dar dintre acestea s-a păstrat doar ''"Venus la oglindă"''. În pictura spaniolă a secolelor al XVII-lea și al XVII-lea nudurile de femeie erau o raritate. Inchiziția nu permitea o asemenea temă în pictură. Creația lui Velázquez amintește de nudurile lui [[Tiziano Vecello|Tiziano]] (de ex.: ''"Venus din Urbino"''), dar artistul spaniol creează o viziune personală a acestei teme. Trupul zvelt, dar totodată uimitor modelat al zeiței este văzut din spate. Reflexia chipului ei în oglinda de argint este neclară. Avem impresia că [[Venus]] nu-și admiră propria frumusețe, ci mai degrabă urmărește pe cel care o privește.
 === A doua călătorie în [[Italia]] ===
-În [[1649]], Velázquez îi propune regelui să-l trimită în [[Italia]] cu misiunea de a achizițona picturi și sculpturi pentru galeria nouă a palatului ''Alcazar''. Pictorul sosește la [[Veneția]] unde cumpără tabloul ''"Venus și Adonis adormit"'' de [[Paolo Veronese]], precum și numeroase lucrări ale lui [[Jacopo Robusti Tintoretto|Tintoretto]]. După aceea pleacă la [[Modena]], [[Parma]], [[Bologna]], iar la sfârșitul lunii mai la [[Roma]].
+În [[1649]], Velázquez îi propune regelui să-l trimită în [[Italia]] cu misiunea de a achiziționa picturi și sculpturi pentru galeria nouă a palatului ''Alcazar''. Pictorul sosește la [[Veneția]] unde cumpără tabloul ''"Venus și Adonis adormit"'' de [[Paolo Veronese]], precum și numeroase lucrări ale lui [[Jacopo Robusti Tintoretto|Tintoretto]]. După aceea pleacă la [[Modena]], [[Parma]], [[Bologna]], iar la sfârșitul lunii mai la [[Roma]].
 [[Fișier:Innocent-x-velazquez.jpg|thumb|left|200px|''Diego Velázquez'': portretul Papei Inocenţiu al X-lea, 1650 - Galleria Doria Pamphilj, Roma]]
@@ Linia 33: / Linia 32: @@
 === Ultimii 10 ani ai vieții ===
-[[Fișier:Las_Meninas,_by_Diego_Velázquez,_from_Prado_in_Google_Earth.jpg|thumb|200px|''Diego Velázquez'': Doamne de onoare (''Las Meninas''), 1656 - Museo Prado, Madrid]]
+[[Fișier:Las Meninas, by Diego Velázquez, from Prado in Google Earth.jpg|thumb|200px|''Diego Velázquez'': Doamne de onoare (''Las Meninas''), 1656 - Museo Prado, Madrid]]
 [[Fișier:Timbru 1969 Velazquez.jpg|thumb|right|Timbru românesc din 1969]]
-Între anii [[1651]] și [[1660]], Velázquez își continuă cariera la curtea regală, timp în care creează noi capodopere. Tabloul său intitulat ''"Las Meninas"'' (cunoscut și ca: ''Doamne de onoare'' sau ''Familia lui Filip al IV-lea'') este una dintre cele mai ilustre creații din istoria picturii universale. Pictorul se înfățișează aici și pe sine, cu penelul și paleta în mână. Tabloul fascinează prin zugrăvirea realistă și, în același timp, discretă a vieții de la curte, prin autencitatea expresiei, surprinderea exactă a gesturilor și privirilor, înfățișarea magistrală a scenei.
+Între anii [[1651]] și [[1660]], Velázquez își continuă cariera la curtea regală, timp în care creează noi capodopere. Tabloul său intitulat ''"Las Meninas"'' (cunoscut și ca: ''Doamne de onoare'' sau ''Familia lui Filip al IV-lea'') este una dintre cele mai ilustre creații din istoria picturii universale. Pictorul se înfățișează aici și pe sine, cu penelul și paleta în mână. Tabloul fascinează prin zugrăvirea realistă și, în același timp, discretă a vieții de la curte, prin autenticitatea expresiei, surprinderea exactă a gesturilor și privirilor, înfățișarea magistrală a scenei.
 În februarie [[1652]], Filip al IV-lea îl numește mare mareșal al Palatului (''aposentador mayor de Palacio'') iar în [[1659]] i se conferă crucea de "Cavaler al Ordinului Sfântul Iacob". În anul următor, pregătește cununia ''infantei'' Margareta-Tereza cu regele [[Franța|Franței]], [[Ludovic al XIV-lea]], cununie ce are loc la granița franco-spaniolă. După întoarcerea sa la [[Madrid]], pictorul se îmbolnăvește. Regele își vizitează favoritul pe patul de suferință. După șapte zile de agonie, Diego Velázquez moare la [[6 august]] [[1660]]. Este înmormântat în biserica ''San Juan Bautista''.
@@ Linia 43: / Linia 42: @@
 * ''"Ca și Cartesius, care reduce ideea la rațiune, Velázquez reduce pictura la vizualitate"'' (''José Ortega y Gasset'')
 * ''" Velázquez este pictorul pictorilor"'' (''Édouard Manet'')
+== Note ==
+<references />
 == Legături externe ==
 {{commons}}
-* [http://www.revistamagazin.ro/content/view/8917/7/ Pictorul regelui], 14 septembrie 2011, ''Revista Magazin''
+* [http://www.revistamagazin.ro/content/view/8917/7/ Pictorul regelui] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20111007225521/http://www.revistamagazin.ro/content/view/8917/7/ |date=2011-10-07 }}, 14 septembrie 2011, ''Revista Magazin''
-* [http://www.revistamagazin.ro/content/view/6679/7/ Nudul măcălarit de o femeie îmbracată], 10 decembrie 2008, ''Revista Magazin''
+* [http://www.revistamagazin.ro/content/view/6679/7/ Nudul măcălarit de o femeie îmbracată] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140919095624/http://www.revistamagazin.ro/content/view/6679/7/ |date=2014-09-19 }}, 10 decembrie 2008, ''Revista Magazin''
-* [http://www.revistamagazin.ro/content/view/4964/7/ Bodegarul decorat de rege], 11 ianuarie 2007, ''Revista Magazin''
+* [http://www.revistamagazin.ro/content/view/4964/7/ Bodegarul decorat de rege] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120711154406/http://www.revistamagazin.ro/content/view/4964/7/ |date=2012-07-11 }}, 11 ianuarie 2007, ''Revista Magazin''
+* [http://www.owlstand.com/exhibition/room/6ad2f894-70a2-4654-ab26-3f3c0aebd075 Lucrarile de Diego Velázquez]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}
+{{Diego Velázquez}}
+{{Control de autoritate}}
 {{DEFAULTSORT:Velaázquez, Diego}}
 [[Categorie:Nașteri în 1599]]
 [[Categorie:Decese în 1660]]
 [[Categorie:Pictori baroci]]
-[[Categorie:Pictori spanioli]]
+[[Categorie:Pictori spanioli din secolul al XVII-lea]]
+[[Categorie:Oameni din Sevilla]]
+[[Categorie:Eponime ale craterelor de pe planeta Mercur]]
-{{Legătură AC|es}}
+[[Categorie:Nașteri pe 6 iunie]]
-{{Legătură AF|ca}}
+[[Categorie:Decese pe 6 august]]
-{{Legătură AF|eo}}
-{{Legătură AF|he}}
-{{Link GA|de}}
-[[ab:Диего Веласкес]]
-[[af:Diego Velázquez]]
-[[als:Diego Rodríguez de Silva y Velázquez]]
-[[an:Diego Velázquez]]
-[[ar:دييغو فيلازكيز]]
-[[arz:دييجو فيلاثكيز]]
-[[az:Dieqo Velaskes]]
-[[bat-smg:Diego Velázquez]]
-[[be:Дыега Веласкес]]
-[[be-x-old:Дыега Вэляскес]]
-[[bg:Диего Веласкес]]
-[[bn:দিয়েগো বেলাসকেস]]
-[[br:Diego Velázquez]]
-[[bs:Diego Velázquez]]
-[[ca:Diego Velázquez]]
-[[cs:Diego Velázquez]]
-[[cy:Diego Velázquez]]
-[[da:Diego Velázquez]]
-[[de:Diego Rodríguez de Silva y Velázquez]]
-[[el:Ντιέγο Βελάθκεθ]]
-[[en:Diego Velázquez]]
-[[eo:Diego Velázquez]]
-[[es:Diego Velázquez]]
-[[et:Diego Velázquez]]
-[[eu:Diego Velázquez]]
-[[ext:Diego Velázquez]]
-[[fa:دیه‌گو ولاسکز]]
-[[fi:Diego Velázquez]]
-[[fiu-vro:Velázqueze Diego]]
-[[fr:Diego Vélasquez]]
-[[fy:Diego Velázquez]]
-[[ga:Diego Velázquez]]
-[[gan:韋拿克]]
-[[gl:Diego Velázquez]]
-[[he:דייגו ולסקס]]
-[[hif:Diego Velázquez]]
-[[hr:Diego Velázquez]]
-[[hu:Diego Velázquez]]
-[[hy:Դիեգո Վելասկես]]
-[[ia:Diego Velázquez]]
-[[id:Diego Velázquez]]
-[[io:Diego Velázquez]]
-[[is:Diego Velázquez]]
-[[it:Diego Velázquez]]
-[[ja:ディエゴ・ベラスケス]]
-[[ka:დიეგო ველასკესი]]
-[[kaa:Diego Velázquez]]
-[[kk:Диего Веласкес]]
-[[kl:Diego Velázquez]]
-[[ko:디에고 벨라스케스]]
-[[la:Didacus Velázquez]]
-[[lb:Diego Velázquez]]
-[[lt:Diego de Silva y Velázquez]]
-[[lv:Djego Velaskess]]
-[[mhr:Диего Веласкес]]
-[[ml:ഡിയെഗോ വെലാസ്ക്വെസ്]]
-[[mn:Диего Веласкес]]
-[[mr:दियेगो व्हेलाझ्केझ]]
-[[ms:Diego Velázquez]]
-[[mwl:Diego Velázquez]]
-[[nl:Diego Velázquez (kunstschilder)]]
-[[nn:Diego Velázquez]]
-[[no:Diego Velázquez]]
-[[oc:Diego Rodríguez de Silva y Velázquez]]
-[[os:Веласкес, Диего]]
-[[pl:Diego Velázquez]]
-[[pms:Diego Velázquez]]
-[[pnb:ڈیاگو ویلاسکوئز]]
-[[pt:Diego Velázquez]]
-[[qu:Diego Velázquez]]
-[[roa-tara:Diego Velázquez]]
-[[ru:Веласкес, Диего]]
-[[rue:Дієґо Веласкес]]
-[[sh:Diego Velázquez]]
-[[simple:Diego Velázquez]]
-[[sk:Diego Rodríguez de Silva y Velázquez]]
-[[sl:Diego Velázquez]]
-[[so:Diego Velázquez]]
-[[sr:Дијего Веласкез]]
-[[sv:Diego Velázquez]]
-[[sw:Diego Velázquez]]
-[[ta:டியேகோ வெலாஸ்க்குவெஸ்]]
-[[th:เดียโก เบลัซเกซ]]
-[[tr:Diego Velázquez]]
-[[uk:Дієго Веласкес]]
-[[ur:ڈیگو ولازکوئز]]
-[[uz:Diego Velázquez]]
-[[vi:Diego Velázquez]]
-[[vo:Diego Velázquez]]
-[[war:Diego Velázquez]]
-[[yo:Diego Velázquez]]
-[[zh:委拉斯開茲]]
-[[zh-min-nan:Diego Velázquez]]

v d m Diego Velázquez
Listă de lucrări
Gen	Prânzul (1617) Bătrână prăjind ouă (c. 1618) Prânzul fermierilor (1618) Cei trei muzicieni (1618) Vânzătorul de apă din Sevilla (1618–1622) Servitoarea din bucătărie (1620–1622) Cusătoreasa (c. 1635–1643)
Istorie	Triumful lui Bachus (1628–1629) Apollo în fierăria lui Vulcan (1629) Capitularea orașului Breda (1634–1635) Marte odihnindu-se (1640) Venus privindu-se în oglindă (c. 1647–1651) Personaj feminin (1648) Las Hilanderas (c. 1657)
Religie	Hristos în casa Martei și a Mariei (1618) Sfântul Paul (1618–1620) Adorația magilor (1619) Tunica lui Iosif (1630) Ispitirea Sfântului Toma (1632) Cristos crucificat (1632) Încoronarea Fecioarei (c. 1641–1644)
Portrete	Călugărița Jerónima de la Fuente (1620) Don Luis de Góngora (1622) Contele-duce de Olivares (1624) Infantele Don Carlos (1626–1627) Filip al IV-lea în armură (1626-1628) Portretul Mariei de Austria (1630) Filip al IV-lea în maro și argintiu (anii 1630) Portretul unui bărbat (c. 1630) Prințul Baltasar Carlos cu un pitic (1631) Doña Antonia de Ipeñarrieta y Galdós și fiul ei, Don Luis (1634) Contele-duce de Olivares (1635) Prințul Baltasar Carlos, vânător (1635) Juan Martínez Montañés (1635–1636) Pablo de Valladolid (1636–1637) Doamnă cu evantai (1638–1639) Filip al IV-lea în Fraga (1644) Francisco Lezcano (1645) Papa Inocențiu al X-lea (1650) Juan de Pareja (1650) Mariana de Austria (1652) Las Meninas (1656) Infanta Margarita Teresa în rochie albastră (1659) Infanta Maria Tereza a Spaniei (1659) Prințul Filip Prospero (1659) Infanta Margarita Teresa în rochie roz (1660)
Portrete ecvestre	Elisabeta a Franței (c. 1628–1636) Contele-duce de Olivares (1634) Margareta de Austria (1634) Filip al III-lea (1634–1635) Filip al IV-lea (1635–1636) Prințul Baltasar Carlos (1635)
Bufoni	Calabacillas (1626-1632) Don Ioan de Austria (1632–1633) Barbarroja (1633) Calabacillas (1637–1639) Sebastián de Morra (c. 1645) Don Diego de Acedo (1645)
Peisaje	Peisaj al grădinii vilei Medici (c. 1630)