Sari la conținut

Moshe Sharet: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Cezarika1 (discuție | contribuții)
m a redenumit Moşe Şarett în Moşe Şaret
Fără descriere a modificării
 
(Nu s-au afișat 46 de versiuni intermediare efectuate de alți 20 de utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Infocaseta Om politic}}
[[Fişier:MosheSharett.jpg|thumb|200 px|Prim-ministrul Israelului, Moshe Sharett.]]
'''Moshe Sharet''' (în {{he|משה שרת}}, la naștere Moshé Shertok; {{date biografice}}) a fost un om politic [[social-democrație|social democrat]] [[Israel|israelian]], [[evreu]] născut în [[Ucraina]], care a îndeplinit funcția de prim ministru al [[Israel]]ului de la [[26 ianuarie]] [[1954]] până la [[3 noiembrie]] [[1955]], în perioada când [[David Ben Gurion]] a decis să se retragă de la cârma țării și să se stabilească la [[Sde Boker]], în [[deșert]]ul [[Negev]]. Om de cultură și desăvârșit [[orator]], Moșe Șaret a fost cel dintâi ministru de externe al Israelului între anii [[1948]] și [[1956]] și este unul din părinții fondatori ai [[stat]]ului evreiesc modern.


== Copilăria și anii stăpânirii otomane ==
'''Moshe Sharett''' (משה שרת în [[limba ebraică|ebraică]],
Moshé Shertok (Sharet) s-a născut la 15 octombrie 1894, în orașul Herson din Ucraina. Tatăl său, Yakov Shertok (inițial Certok) , ziarist și scriitor, membru al mișcării [[Sionism|sioniste]] „Bilu”, emigrase în anul [[1882]] în [[Palestina]], aflată atunci sub dominație [[Imperiul otoman|otomană]]. În [[1906]] el s-a întors temporar în Imperiul Rus, ca să revină în Palestina în anul [[1906]], împreună cu soția, Fanya, născută Lev, și cu copiii lor, Moshe și Yehuda. După o scurtă ședere în [[Jaffa]], au trăit circa doi ani în satul [[Arabi|arab palestinian]] Ein Saniya, la nord de [[Ramallah]], unde Moshé a învățat să vorbească [[limba arabă]].
la naştere Moshe Shertok, n. [[15 octombrie]] [[1894]] la [[Herson]], [[Ucraina]] d. [[7 iulie]] [[1965]] la [[Ierusalim]]), a fost un om politic [[social-democraţie|social democrat]] [[Israel|israelian]], [[evreu]] născut în [[Ucraina]], a îndeplinit funcţia de prim ministru al [[Israel]]ului de la [[26 ianuarie]] [[1954]] până la [[3 noiembrie]] [[1955]], în perioada când [[David Ben Gurion]] a decis să se retragă de la cârma ţarii şi să se stabilească la [[Sde Boker]], în [[deşert]]ul [[Neghev]]. Om de cultură şi desăvârşit [[orator]], Moshe Sharett a fost cel dintâi ministru de externe al Israelului între anii [[1948]]- [[1956]] şi este unul din părinţii fondatori ai [[stat]]ului evreiesc modern.


În [[1908]] familia Shertok s-a mutat în Neve Tzedek, lângă așezarea Ahuzat Bait de pe malul Mării Mediterane, în nordul [[Jaffa|Iaffei]], care, în anul următor, [[1909]], va deveni [[Tel Aviv]].
== Copilăria şi anii stăpânirii otomane ==


După studii la gimnaziul [[limba ebraică|ebraic]] „Herzliya” în prima promoție de elevi a acestuia, și pe care le-a terminat cu rezultate excelente, a plecat la Istanbul pentru a studia dreptul și a putea apoi reprezenta în fața autorităților turcești interesele noii colectivități evreiești ce se cristaliza în Palestina. Între timp în [[1913]] i-a murit tatăl, Yaakov. În anul [[1914]], când a izbucnit [[primul război mondial]], Moshé Shertok a fost nevoit să-și întrerupă studiile și să se întoarcă în Palestina, unde a fost activ în mișcarea de încetățenire otomană în rândurile evreilor din Palestina. A predat un timp limba [[turcă]] în școlile evreiești. Un timp a lucrat la [[Damasc]] alături de [[inginer]]ul Gedalya Zilberstein, iar în [[1916]] s-a înrolat în armata otomană. A urmat la Istanbul un curs de ofițeri și, datorită excelentei stăpâniri a limbilor [[limba turcă|turcă]], [[limba germană|germană]] și arabă, a servit ca locotenent translator militar, o parte din timp și sub comandă germană, pe fronturile [[Macedonia|macedonian]], apoi în [[Iordania|sud-transiordanian]] și [[Siria]]. Pentru aceasta a fost decorat cu [[Crucea de fier]] germană și cu o Medalie de merit a Imperiului Otoman.
Moshe Shertok (Sharett) s-a născut la 15 October 1894, în oraşul Herson din Ucraina. Tatăl său,Yakov Shertok, ziarist şi scriitor, membru al mişcării sioniste „Bilu” emigrase în anul [[1882]] in Palestina, aflată atunci sub dominaţie [[Imperiul otoman|otomană]].În [[1906]] el s-a întors temporar în Imperiul Rus, ca să revină în Palestina in anul [[1906]], împreună cu soţia, Fanya, născută Lev, şi cu copiii lor Moshe şi Yehuda, După o scurtă şedere în [[Jaffa]] , au trăit circa doi ani în satul [[Arabi|arab palestinean]] Ein Saniya, la nord de [[Ramallah]], unde Moshe a învăţat să vorbească [[limba arabă]].
În [[1908]] familia Shertok s-a mutat în Neve Tzedek,lângă aşezarea Ahuzat Bait de pe malul Mării Mediterane, în nordul [[Jaffa|Iaffei]], care în anul următor, [[1909]] va deveni [[Tel Aviv]].
După studii la gimnaziul [[limba ebraică|ebraic]] „Herzliya” în prima promoţie de elevi a acestuia, şi pe care le-a terminat cu rezultate excelente, a plecat la Istanbul pentru a studia dreptul şi a putea apoi reprezenta în faţa autoritătilor turceşti interesele noii colectivităţi evreieşti ce se cristaliza în Palestina. Între timp în [[1913]] i-a murit tatăl,Yaakov. În anul [[1914]], când a izbucnit [[primul război mondial]], Moshe Shertok a fost nevoit să-şi întrerupă studiile şi să se întoarcă în Palestina , unde a fost activ în mişcarea de încetăţenire otomană în rândurile evreilor din Palestina. a predat un timp limba [[turcă]] în şcolile evreieşti. Un timp a lucrat la [[Damasc]] alături de [[inginer]]ul Gedalya Zilberstein ,iar în [[1916]] s-a înrolat în armata otomană. A urmat la Istanbul un curs de ofiţeri şi, datorită excelentei stăpâniri a limbilor [[limba turcă|turcă]], [[limba germană|germană]] şi arabă, a servit ca locotenent translator militar, o parte din timp şi sub comandă germană, pe fronturile [[Macedonia|macedonian]], apoi în [[Iordania|sud-transiordanian]] şi [[Siria]]. Pentru aceasta a fost decorat cu [[Crucea de fier]] germană şi cu o Medalie de merit a Imperiului Otoman,


== Activitatea sa politică în Palestina mandatară ==
== Activitatea sa politică în Palestina mandatară ==


După război, după instaurarea dominaţiei britanice, în anul [[1919]], ca secretar al Comitetului de deputaţi ai aşezării evreieşti din Palestina şi ca membru al „Secţiei pentru probleme arabe şi pământuri” a acestui comitet, s-a numărat printre asistenţii lui '''Yehoshua Hankin''', în activitatea acestuia de cumpărare de pământuri pentru reaşezarea agricolă evreiască in Palestina .
După război, după instaurarea dominației britanice, în anul [[1919]], ca secretar al Comitetului de deputați ai așezării evreiești din Palestina și ca membru al „Secției pentru probleme arabe și pământuri” a acestui comitet, s-a numărat printre asistenții lui '''Yehoshua Hankin''', în activitatea acestuia de cumpărare de pământuri pentru reașezarea agricolă evreiască în Palestina .
În aceasta perioadă i-a cunoscut pe activiştii sionişti Dov Hoz şi Eliyahu Golomb (fondator al [[Hagana]]) care s-au căsătorit cu surorile sale - Rivka şi Ada.
În aceasta perioadă i-a cunoscut pe activiștii sioniști Dov Hoz și Eliyahu Golomb (fondator al [[Hagana]]) care s-au căsătorit cu surorile sale - Rivka și, respectiv, Ada.
În Anglia a cunoscut-o pe Tzipora Meirov, originară din [[Belarus|Belorusia]], care învăţa acolo tehnologia industriei laptelui. În 1922 s-a căsătorit cu ea, iar în anul 1928 li s-a născut un fiu, Yaakov.
În Anglia a cunoscut-o pe Tzipora Meirov, originară din [[Belarus|Bielorusia]], care învăța acolo tehnologia industriei laptelui. În 1922 s-a căsătorit cu ea, iar în anul 1928 li s-a născut primul fiu, Yaakov.
În [[1921]] a plecat la Londra pentru a studia ştiintele politice la [[London School of Economics and Political Science]]. Revenit în Palestina după încheierea studiilor, s-a alăturat partidului socialist '''Ahdut Haavodá''' şi redacţiei ziarului sindicalist ebraic „Davar”. După unificarea partidelor Ahdut Haavoda şi Hapo'el Hatzair în '''Mapai''' (Partidul muncitorilor din Eretz Israel) a devenit membru al acestui partid de tendinţa social democrată (1930). În anul următor, 1931, s-a mutat la [[Ierusalim]] unde a fost numit adjunct al lui [[Haim Arlosoroff]] , şeful departamentului politic al Organizaţiei Sioniste. I-a succedat după asasinarea acestuia la Tel Aviv în anul [[1933]]. A fost în această calitate responsabilul cu relaţiile externe al Organizaţiei Sioniste vreme de 15 ani până la proclamarea Statului Israel în mai 1948, cand a devenit ministru de externe în primele guverne ale acestuia.
În [[1921]] a plecat la Londra pentru a studia științele politice la [[London School of Economics and Political Science]]. Revenit în Palestina după încheierea studiilor, s-a alăturat partidului socialist '''Ahdut Haavodá''' și redacției ziarului sindicalist ebraic „Davar”. După unificarea partidelor Ahdut Haavoda și Hapo'el Hatzair în '''Mapai''' (Partidul muncitorilor din Eretz Israel) a devenit membru al acestui partid de tendință social democrată (1930). În anul următor, 1931, s-a mutat la [[Ierusalim]] unde a fost numit adjunct al lui [[Haim Arlosoroff]], șeful Departamentului Politic al Organizației Sioniste. I-a succedat după asasinarea acestuia la Tel Aviv în anul [[1933]]. A fost în această calitate responsabilul cu relațiile externe al Organizației Sioniste vreme de 15 ani până la proclamarea Statului Israel în mai 1948, cand a devenit ministru de externe în primele guverne ale acestuia.
Ca şef al departamentului politic Shertok a dus negocieri cu autorităţile britanice, a depus eforturi pentru continuarea recolonizării Palestinei cu evrei, pentru planificarea aşezărilor de tip "Zid si turn" (Homa umigdal), pentru construirea portului Tel Aviv după Intifada arabă din [[1936]] - [[1939]], ca răspuns la suspendarea serviciilor docurilor portului arab al Jaffei. Shertok a participat la înfiinţarea poliţiei evreieşti 'Hebrew Settlement Police Force', în uniforme britanice, ca prelungire legală a activităţii organizaţiei subterane de apărare Haganá. A coordonat apariţia şi depunerea mărturiilor părtii evreieşti în faţa comisiilor de anchetă britanice, americane şi ulterior ale [[ONU]] care soseau în Palestina.
Ca șef al Departamentului Politic, Shertok a dus negocieri cu autoritățile britanice, a depus eforturi pentru continuarea recolonizării Palestinei cu evrei, pentru planificarea așezărilor de tip "Zid și turn" (Homa umigdal), pentru construirea portului Tel Aviv după Intifada arabă din [[1936]] - [[1939]], ca răspuns la suspendarea serviciilor docurilor portului arab al Jaffei. Shertok a participat la înființarea poliției evreiești 'Hebrew Settlement Police Force' (în ebraică - Heil hanotrim), în uniforme britanice, ca prelungire legală a activității organizației subterane de apărare Haganá. A coordonat apariția și depunerea mărturiilor părții evreiești în fața comisiilor de anchetă britanice, americane și ulterior ale [[ONU]] care soseau în Palestina.

În timpul celui de-[[al doilea război mondial]] Moshe Shertoka încurajat înrolarea voluntară a evreilor din Palestina în [[Brigada combatantă evreiască]] - the Fighting Jewish Brigade, în cadrul armatei britanice, pentru a lua parte la efortul de război [[nazism|antinazist]]. Soldaţi evrei au efectuat în cadrul acesta şi acţiuni militare secrete, precum mai multe paraşutări pe teritoriul ţărilor afiliate [[Axa|Axei]]. După terminarea războiului, când colectivitatea evreilor din Palestina a ajuns în relaţii de ostilitate cu puterea mandatară britanică, pusă pe compromisuri greu de acceptat faţă de partea arabă, britanicii au procedat la masive acţiuni poliţieneşti, de percheziţii în căutare de arme şi au efectuat arestări în masă. La [[29 iunie]][[1946]] în aşa numita „Duminică neagră” au fost arestaţi numeroşi conducători ai evreilor, între care cel cu poziţia cea mai însemnată a fost Moshe Shertok.
În timpul celui de-[[al doilea război mondial]] Moșe Șertok a încurajat înrolarea voluntară a evreilor din Palestina în [[Brigada combatantă evreiască]] - the Fighting Jewish Brigade, în cadrul armatei britanice, pentru a lua parte la efortul de război [[nazism|antinazist]]. Soldați evrei au efectuat în cadrul acesta și acțiuni militare secrete, precum mai multe parașutări pe teritoriul țărilor afiliate [[Axa|Axei]]. După terminarea războiului, când colectivitatea evreilor din Palestina a ajuns în relații de ostilitate cu puterea mandatară britanică, pusă pe compromisuri greu de acceptat față de partea arabă, britanicii au procedat la masive acțiuni polițienești, de percheziții în căutare de arme și au efectuat arestări în masă. La [[29 iunie]] [[1946]], în așa numita „Duminică neagră”, au fost arestați numeroși conducători ai evreilor, între care cel cu poziția cea mai însemnată a fost Moșe Șertok.
A fost deţinut vreme de patru luni la închisoarea [[Latrun]]. În cele din urmă, Regatul Unit a fost nevoit să aducă problema viitorului Palestinei în faţa Naţiunilor Unite.
A fost deținut vreme de patru luni la închisoarea [[Latrun]]. În cele din urmă, Regatul Unit a fost nevoit să aducă problema viitorului Palestinei în fața Națiunilor Unite.
Moshe Shertok a jucat un rol de frunte în strădaniile pentru obţinerea aprobării de către ONU a planului de împărţire a Palestinei între un stat evreiesc şi unul arab, plan care contravenea obiectivelor politicii britanice şi se lovea de împotrivirea statelor arabe.
Moșe Șertok a jucat un rol de frunte în strădaniile pentru obținerea aprobării de către ONU a planului de împărțire a Palestinei între un stat evreiesc și unul arab, plan care contravenea obiectivelor politicii britanice și se lovea de împotrivirea statelor arabe.


== Cel dintâi ministru de externe al Israelului ==
== Cel dintâi ministru de externe al Israelului ==
Ca ministru de externe , sub numele ebraizat Moshe Sharett, a organizat eforturile pentru primirea Israelului în ONU în anul [[1949]] şi a participat la evenimentul oficial. A participat la stabilirea de relaţii diplomatice din primele zile ale existenţei Israelului cu [[Uniunea Sovietică]] şi ţările din Europa de Est,între care şi [[România]], de asemenea cu [[SUA]]. A participat împreună cu Ben Gurion şi cu [[Nahum Goldmann]] la obţinerea acordului de despăgubiri cu [[Republica Federală Germania|R.F. Germania]] în [[1952]], ceea ce a fost de mare ajutor dezvoltării Israelului.
Ca ministru de externe, sub numele ebraizat Moshe Sharet, a organizat eforturile pentru primirea Israelului în ONU în anul [[1949]] și a participat la evenimentul oficial. A participat la stabilirea de relații diplomatice din primele zile ale existenței Israelului cu [[Uniunea Sovietică]] și țările din Europa de Est, între care și [[România]], de asemenea cu [[SUA]]. A participat împreună cu Ben Gurion și cu [[Nahum Goldmann]] la obținerea acordului de despăgubiri cu [[Republica Federală Germania|R.F. Germania]] în [[1952]], ceea ce a fost de mare ajutor dezvoltării Israelului.


Din [[1953]] relaţiile de colaborare dintre Sharett şi premierul Ben Gurion s-au răcit considerabil, diferendele dintre ei focalizându-se mai cu seamă în jurul acţiunilor de [[represalii]] iniţiate de Ben Gurion şi de mai mulţi ofiţeri superiori, şi care erau destinate să împiedice infiltrarea de guerrilleri [[fedain|fedayun]] palestineni pe teritoriul Israelului. Fedainii iniţiau acţiuni de teroare contra populaţiei civile israeliene aflate aproape de graniţa cu [[Egipt]]ul şi cu [[Iordania]]. Sharet opta însă pentru o politică mai prudentă, temându-se de escaladarea conflictului.
Din [[1953]] relațiile de colaborare dintre Sharet și premierul Ben Gurion s-au răcit considerabil, diferendele dintre ei focalizându-se mai cu seamă în jurul acțiunilor de [[represalii]] inițiate de Ben Gurion și de mai mulți ofițeri superiori, și care erau destinate să împiedice infiltrarea de guerrilleri [[fedain|fedayun]] palestineni pe teritoriul Israelului. Fedainii inițiau acțiuni de teroare contra populației civile israeliene aflate aproape de granița cu [[Egipt]]ul și cu [[Iordania]]. Șaret opta însă pentru o politică mai prudentă, temându-se de escaladarea conflictului.


== La conducerea guvernului ==
== La conducerea guvernului ==
Dupa ce Ben Gurion a demisionat din funcţia de prim ministru la sfârşitul anului 1953, la [[26 ianuarie]][[1954]] Moshe Sharett a fost numit prim ministru al Israelului, îndeplinind în continuare, în paralel, şi funcţia de ministru de externe. Eşecul unei penibile acţiuni de spionaj israeliene care fusese descoperită în Egipt în iulie 1954 - şi în care agenţi israelieni recrutaseră evrei sionişti locali pentru a provoca atentate contra unor instituţii occidentale şi a compromite noul regim naţionalist al Ofiţerilor liberi - ("[[Afacerea ruşinoasă]]"), a dus la demisia ministrului apărării Pinhas Lavon şi la revenirea lui Ben Gurion la Ministerul Apărării. Sharet însuşi nu fusese informat de această iniţiativă a serviciilor de spionaj. În cele din urmă, din [[1955]] Ben Gurion a preluat din nou şi conducerea guvernului. Iar în cursul pregătirii împreună cu Franţa şi Marea Britanie a campaniei din [[Sinai]] ([[criza Suezului]]) împotriva Egiptului, Ben Gurion a preferat să-l oblige pe Sharett să demisioneze la [[18 iunie]] [[1956]] pentru a nu-i pune beţe în roate. În octombrie 1956 armata israeliană a ocupat Sinaiul. Sharett a înţeles că în aceste condiţii şi-a încheiat în mare parte activitatea politică.
După ce Ben Gurion a demisionat din funcția de prim ministru la sfârșitul anului 1953, la [[26 ianuarie]][[1954]] Moshé Sharet a fost numit prim ministru al Israelului, îndeplinind în continuare, în paralel, și funcția de ministru de externe. Eșecul unei penibile acțiuni de spionaj israeliene care fusese descoperită în Egipt în iulie 1954 - și în care agenți israelieni recrutaseră evrei sioniști locali pentru a provoca atentate contra unor instituții occidentale și a compromite noul regim naționalist al Ofițerilor liberi - ("[[Afacerea rușinoasă]]"), a dus la demisia ministrului apărării Pinhas Lavon și la revenirea lui Ben Gurion la Ministerul Apărării. Sharet însuși nu fusese informat de această inițiativă a serviciilor de spionaj. În cele din urmă, din [[1955]] Ben Gurion a preluat din nou și conducerea guvernului. Iar în cursul pregătirii împreună cu Franța și Marea Britanie a campaniei din [[Sinai]] ([[criza Suezului]]) împotriva Egiptului, Ben Gurion a preferat să-l oblige pe Șarett să demisioneze la [[18 iunie]] [[1956]] pentru a nu-i pune bețe în roate. În octombrie 1956 armata israeliană a ocupat Sinaiul. Sharet a înțeles că în aceste condiții și-a încheiat în mare parte activitatea politică.


== Ultimii ani ai vieţii ==
== Ultimii ani ai vieții ==
A rămas totuşi deputat în Knesset până la moartea sa în [[1965]]. Fiind şi om de litere, din anul [[1957]] Sharett a devenit directorul editurii "Am Oved", cea mai importantă casă de editură legată de instituţiile social democrate, de asemenea preşedintele Seminarului Beit Berl, aparţinând tot de mişcarea social democrată. În anul [[1961]] a fost ales preşedintele Agenţiei Evreieşti.
A rămas totuși deputat în Knesset până la moartea sa în [[1965]]. Fiind și om de litere, din anul [[1957]] Sharet a devenit directorul editurii "Am Oved", cea mai importantă casă de editură legată de instituțiile social democrate, de asemenea președintele Seminarului Beit Berl, aparținând tot de mișcarea social democrată. În anul [[1961]] a fost ales președintele Agenției Evreiești.
În anul 1965, bolnav, în cărucior de invalid, a rostit ultimul său discurs memorabil, la plenara partidului Mapai, în care a blamat presiunile făcute de fostul premier Ben Gurion de a ancheta iarăşi Afacerea ruşinoasă. Neavând majoritate, Ben Gurion a părăsit atunci partidul înfiinţând o listă politică personală, Rafi (Lista muncitorească israeliană).
În anul 1965, bolnav, în cărucior de invalid, a rostit ultimul său discurs memorabil, la plenara partidului Mapai, în care a blamat presiunile făcute de fostul premier Ben Gurion de a ancheta iarăși Afacerea rușinoasă. Neavând majoritate, Ben Gurion a părăsit atunci partidul înființând o listă politică personală, Rafi (Lista muncitorească israeliană).


Moshe Sharett a murit la 7 iulie 1965 la Ierusalim, în vreme ce îndeplinea funcţia de preşedinte al Agenţiei Evreieşti. A fost înmormântat conform dorinţei sale la Tel Aviv, la Cimitirul Trumpeldor, un fel de Panteon naţional neoficial al Israelului. A avut trei copii - o fiică şi doi fii - Yaakov şi Haim.
Moshe Sharet a murit la 7 iulie 1965 la Ierusalim, în vreme ce îndeplinea funcția de președinte al Agenției Evreiești. A fost înmormântat conform dorinței sale la Tel Aviv, la Cimitirul Trumpeldor, un fel de Panteon național neoficial al Israelului.

==Viața privată==
A fost căsătorit cu Tzipora, născută Meirov. A avut trei copii - o fiică, scriitoarea Yael Medini (născută în 1931), și doi fii - Yaakov (1927-2022) și Haim (născut în 1933). În 1940 sora sa, Rivka, împreună cu soțul ei Dov Hoz, și cu fiica lor cea mare, Tirtza, precum si cumnata sa, Tzivya Sharet, soția fratelui său cel mare, compozitorul Yehuda Sharet, și alte două persoane, au murit într-un accident de avion.


A lăsat un jurnal voluminos, publicat postum de către fiul său, publicistul Yaakov Sharet.
A lăsat un jurnal voluminos, publicat postum de către fiul său, publicistul Yaakov Sharet.


== Cărţi ==
==In memoriam==
* Cartiere (Ramat Sharet la Ierusalim, Kiryat Sharet la [[Holon]] și [[Raanana]], Neve Sharet la Tel Aviv) și străzi în orașele Israelului îi poartă numele.
* “Oar in Asia” 1957
* Fondul Sharet - creat de Sharet în 1955, distribuie burse unor tineri israelieni care se disting în [[muzică]], [[dans]], [[arte plastice]], [[cinema]], [[teatru]] și [[arhitectură]]
* “At the Time of Nations” 1957
* 1993 - Fiul sau Yaakov Sharet a întemeiat Asociația pentru patrimoniul lui Moshe Sharet, care a publicat scrierile salem inclusiv pe [[internet]]
* [[Banca Israel]] a tipărit vreme de mulți ani bancnote de 20 de shekeli cu portretul său
* Școli la Tel Aviv, Holon, [[Kfar Saba]], [[Netanya]], [[Kiryat Ono]]. Bat Yam și [[Nof Hagalil]] îi poartă numele. Între anii 1940-2005 la Paris a funcționat școala israeliană Moshe Sharet.
* Casa functionarului din Ierusalim s-a numit Moshe Sharet, până la vânzarea ei în 1998.
* Arhiva Partidului Muncii din Israel îi poartă numele
* Institutul oncologic al Spitalului Hadassa Ein Kerem din Ierusalim îi poartă numele
* În pădurea Megginim s-a înființat un monument de comemorare a lui Moshe Sharet, alcatuit din nouă stânci pe care sunt însemnate date însemnate din viața sa

== Cărți ==
* 1957 - Mashot beAsia - “Vâslă în Asia”, Editura Davar, 1957 - jurnal de călătorie din Asia
* Beshaar haumot - “La poarta națiunilor” 1957- discursuri politice
* “Booklet of Poetry Translations” Brosura de traduceri de poezii (1957) {1958}
* “Booklet of Poetry Translations” Brosura de traduceri de poezii (1957) {1958}
* Fading lights 1965
* Fading lights 1965
* Jurnal politic 1968-79, 1978, posth - îngrijit de fiul său Yaakov Sharett
* Jurnal politic 1968-79, 1978, postum - îngrijit de fiul său Yaakov Sharet
* “We’ll meet, and maybe not” 1998 posth
* “We’ll meet, and maybe not” 1998 postum

== Note ==
<references />


== Bibliografie ==
== Bibliografie ==
* [http://www.pmo.gov.il/PMO/Government/Memorial/PrimeMinisters/Moshe_Sharet.htm?DisplayMode=SearchSite-ul Memorial al primilor miniștri ai Israelului - în ebraică]
* [http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/biography/sharett.html Moshe Sharet în site-ul bibliotecii virtuale evreiești]
* [https://web.archive.org/web/20131020181553/http://www.archive.gov.il/NR/rdonlyres/137DE3FA-A54F-49FF-A473-174C71F36D97/0/ziuneyderechsharet.pdf Cronologia vietii lui moshe sharet]


{{Prim-miniștrii Israelului}}
* [http://www.pmo.gov.il/PMO/Government/Memorial/PrimeMinisters/Moshe_Sharet.htm?DisplayMode=SearchSite-ul Memorial al primilor miniştri ai Israelului - în ebraică]
{{Control de autoritate}}
* [http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/biography/sharett.html Moshe Sharet în site-ul bibliotecii virtuale evreieşti]
{{DEFAULTSORT:Șaret, Moșe}}

[[Categorie:Nașteri în 1894]]
* [http://209.85.229.132/search?q=cache:5A0RMwKK8O4J:www.archive.gov.il/NR/rdonlyres/137DE3FA-A54F-49FF-A473-174C71F36D97/0/ziuneyderechsharet.pdf+%D7%99%D7%94%D7%95%D7%A9%D7%A2+%D7%97%D7%A0%D7%A7%D7%99%D7%9F+%D7%95%D7%A2%D7%93+%D7%94%D7%A6%D7%99%D7%A8%D7%99%D7%9D&cd=3&hl=iw&ct=clnk&gl=il Cronologia vietii lui moshe sharet]

{{Prim-miniştrii Israelului}}

{{ciot-bio-Israel}}

{{DEFAULTSORT:Sharett, Moshe}}

[[Categorie:Naşteri în 1894]]
[[Categorie:Decese în 1965]]
[[Categorie:Decese în 1965]]
[[Categorie:Politicieni evrei]]
[[Categorie:Politicieni israelieni]]
[[Categorie:Politicieni israelieni]]
[[Categorie:Sionişti]]
[[Categorie:Sioniști]]
[[Categorie:Social democraţi evrei]]
[[Categorie:Social democrați evrei]]
[[Categorie:Evrei din Imperiul Otoman]]

[[Categorie:Semnatari ai Declarației de Independență a Israelului]]
[[ar:موشيه شاريت]]
[[bg:Моше Шарет]]
[[ca:Moshe Sharett]]
[[cs:Moše Šaret]]
[[da:Moshe Sharett]]
[[de:Mosche Scharet]]
[[en:Moshe Sharett]]
[[eo:Moŝe Ŝaret]]
[[es:Moshé Sharet]]
[[et:Moshe Sharet]]
[[fi:Moshe Sharett]]
[[fr:Moshé Sharett]]
[[he:משה שרת]]
[[hu:Móse Sárett]]
[[id:Moshe Sharett]]
[[is:Moshe Sharett]]
[[it:Moshe Sharett]]
[[ja:モシェ・シャレット]]
[[ka:მოშე შარეთი]]
[[mr:मोशे शॅरेड]]
[[ms:Moshe Sharett]]
[[nl:Moshe Sharett]]
[[no:Moshe Sharett]]
[[pl:Mosze Szarett]]
[[pt:Moshe Sharett]]
[[ru:Шарет, Моше]]
[[sr:Моше Шарет]]
[[sv:Moshe Sharett]]
[[tr:Moşe Şaret]]
[[uk:Моше Шарет]]
[[yi:משה שרת]]
[[zh:摩西·夏里特]]

Versiunea curentă din 6 aprilie 2023 11:02

Moshe Sharet
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Herson, gubernia Herson, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Ierusalim, Israel Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Trumpeldor din Tel Aviv[*] Modificați la Wikidata
PărințiIakov Lvovici Certok[*][[Iakov Lvovici Certok |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuTzippora Sharett[*][[Tzippora Sharett (Moshe Sharett's wife)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiYael Medini[*][[Yael Medini (scriitoare israeliană)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Palestina otomană[*]
 Israel
 Palestina sub mandat britanic
 Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat
traducător
sionist[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiIerusalim Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba ebraică[7][8]
limba rusă[2]
limba turcă[2]
limba engleză[2]
limba arabă[2]
limba germană[2] Modificați la Wikidata
Deputat în Knesset Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
Succedat deAri Ankorion[*][[Ari Ankorion (politician israelian)|​]]
Legislatură
Grup parlamentarMapai[*][[Mapai (partid social-democrat din Israel)|​]]
Al 2-lea Prim-ministru al Israelului[*] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
GuvernFifth government of Israel[*][[Fifth government of Israel (Government formed by Moshe Sharett in 1954)|​]]
Sixth government of Israel[*][[Sixth government of Israel (1955 government led by Moshe Sharett)|​]]
Precedat deDavid Ben Gurion
Succedat deDavid Ben Gurion
Ministrul de externe al Israelului Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deGolda Meir

PremiiPremiul Sokolov[*] ()
honorary citizen of Jerusalem[*][[honorary citizen of Jerusalem |​]]
Partid politicMapai[*][[Mapai (partid social-democrat din Israel)|​]]  Modificați la Wikidata
Alma materȘcoala de Economie și Științe Politice din Londra[2]
Facultatea de drept a Universității din Istanbul[*]
Herzliya Hebrew Gymnasium[*][[Herzliya Hebrew Gymnasium (historic secondary school in Tel Aviv)|​]]
Universitatea din Istanbul
Semnătură

Moshe Sharet (în ebraică משה שרת, la naștere Moshé Shertok; n. , Herson, gubernia Herson, Imperiul Rus – d. , Ierusalim, Israel) a fost un om politic social democrat israelian, evreu născut în Ucraina, care a îndeplinit funcția de prim ministru al Israelului de la 26 ianuarie 1954 până la 3 noiembrie 1955, în perioada când David Ben Gurion a decis să se retragă de la cârma țării și să se stabilească la Sde Boker, în deșertul Negev. Om de cultură și desăvârșit orator, Moșe Șaret a fost cel dintâi ministru de externe al Israelului între anii 1948 și 1956 și este unul din părinții fondatori ai statului evreiesc modern.

Copilăria și anii stăpânirii otomane

[modificare | modificare sursă]

Moshé Shertok (Sharet) s-a născut la 15 octombrie 1894, în orașul Herson din Ucraina. Tatăl său, Yakov Shertok (inițial Certok) , ziarist și scriitor, membru al mișcării sioniste „Bilu”, emigrase în anul 1882 în Palestina, aflată atunci sub dominație otomană. În 1906 el s-a întors temporar în Imperiul Rus, ca să revină în Palestina în anul 1906, împreună cu soția, Fanya, născută Lev, și cu copiii lor, Moshe și Yehuda. După o scurtă ședere în Jaffa, au trăit circa doi ani în satul arab palestinian Ein Saniya, la nord de Ramallah, unde Moshé a învățat să vorbească limba arabă.

În 1908 familia Shertok s-a mutat în Neve Tzedek, lângă așezarea Ahuzat Bait de pe malul Mării Mediterane, în nordul Iaffei, care, în anul următor, 1909, va deveni Tel Aviv.

După studii la gimnaziul ebraic „Herzliya” în prima promoție de elevi a acestuia, și pe care le-a terminat cu rezultate excelente, a plecat la Istanbul pentru a studia dreptul și a putea apoi reprezenta în fața autorităților turcești interesele noii colectivități evreiești ce se cristaliza în Palestina. Între timp în 1913 i-a murit tatăl, Yaakov. În anul 1914, când a izbucnit primul război mondial, Moshé Shertok a fost nevoit să-și întrerupă studiile și să se întoarcă în Palestina, unde a fost activ în mișcarea de încetățenire otomană în rândurile evreilor din Palestina. A predat un timp limba turcă în școlile evreiești. Un timp a lucrat la Damasc alături de inginerul Gedalya Zilberstein, iar în 1916 s-a înrolat în armata otomană. A urmat la Istanbul un curs de ofițeri și, datorită excelentei stăpâniri a limbilor turcă, germană și arabă, a servit ca locotenent translator militar, o parte din timp și sub comandă germană, pe fronturile macedonian, apoi în sud-transiordanian și Siria. Pentru aceasta a fost decorat cu Crucea de fier germană și cu o Medalie de merit a Imperiului Otoman.

Activitatea sa politică în Palestina mandatară

[modificare | modificare sursă]

După război, după instaurarea dominației britanice, în anul 1919, ca secretar al Comitetului de deputați ai așezării evreiești din Palestina și ca membru al „Secției pentru probleme arabe și pământuri” a acestui comitet, s-a numărat printre asistenții lui Yehoshua Hankin, în activitatea acestuia de cumpărare de pământuri pentru reașezarea agricolă evreiască în Palestina . În aceasta perioadă i-a cunoscut pe activiștii sioniști Dov Hoz și Eliyahu Golomb (fondator al Hagana) care s-au căsătorit cu surorile sale - Rivka și, respectiv, Ada. În Anglia a cunoscut-o pe Tzipora Meirov, originară din Bielorusia, care învăța acolo tehnologia industriei laptelui. În 1922 s-a căsătorit cu ea, iar în anul 1928 li s-a născut primul fiu, Yaakov. În 1921 a plecat la Londra pentru a studia științele politice la London School of Economics and Political Science. Revenit în Palestina după încheierea studiilor, s-a alăturat partidului socialist Ahdut Haavodá și redacției ziarului sindicalist ebraic „Davar”. După unificarea partidelor Ahdut Haavoda și Hapo'el Hatzair în Mapai (Partidul muncitorilor din Eretz Israel) a devenit membru al acestui partid de tendință social democrată (1930). În anul următor, 1931, s-a mutat la Ierusalim unde a fost numit adjunct al lui Haim Arlosoroff, șeful Departamentului Politic al Organizației Sioniste. I-a succedat după asasinarea acestuia la Tel Aviv în anul 1933. A fost în această calitate responsabilul cu relațiile externe al Organizației Sioniste vreme de 15 ani până la proclamarea Statului Israel în mai 1948, cand a devenit ministru de externe în primele guverne ale acestuia. Ca șef al Departamentului Politic, Shertok a dus negocieri cu autoritățile britanice, a depus eforturi pentru continuarea recolonizării Palestinei cu evrei, pentru planificarea așezărilor de tip "Zid și turn" (Homa umigdal), pentru construirea portului Tel Aviv după Intifada arabă din 1936 - 1939, ca răspuns la suspendarea serviciilor docurilor portului arab al Jaffei. Shertok a participat la înființarea poliției evreiești 'Hebrew Settlement Police Force' (în ebraică - Heil hanotrim), în uniforme britanice, ca prelungire legală a activității organizației subterane de apărare Haganá. A coordonat apariția și depunerea mărturiilor părții evreiești în fața comisiilor de anchetă britanice, americane și ulterior ale ONU care soseau în Palestina.

În timpul celui de-al doilea război mondial Moșe Șertok a încurajat înrolarea voluntară a evreilor din Palestina în Brigada combatantă evreiască - the Fighting Jewish Brigade, în cadrul armatei britanice, pentru a lua parte la efortul de război antinazist. Soldați evrei au efectuat în cadrul acesta și acțiuni militare secrete, precum mai multe parașutări pe teritoriul țărilor afiliate Axei. După terminarea războiului, când colectivitatea evreilor din Palestina a ajuns în relații de ostilitate cu puterea mandatară britanică, pusă pe compromisuri greu de acceptat față de partea arabă, britanicii au procedat la masive acțiuni polițienești, de percheziții în căutare de arme și au efectuat arestări în masă. La 29 iunie 1946, în așa numita „Duminică neagră”, au fost arestați numeroși conducători ai evreilor, între care cel cu poziția cea mai însemnată a fost Moșe Șertok. A fost deținut vreme de patru luni la închisoarea Latrun. În cele din urmă, Regatul Unit a fost nevoit să aducă problema viitorului Palestinei în fața Națiunilor Unite. Moșe Șertok a jucat un rol de frunte în strădaniile pentru obținerea aprobării de către ONU a planului de împărțire a Palestinei între un stat evreiesc și unul arab, plan care contravenea obiectivelor politicii britanice și se lovea de împotrivirea statelor arabe.

Cel dintâi ministru de externe al Israelului

[modificare | modificare sursă]

Ca ministru de externe, sub numele ebraizat Moshe Sharet, a organizat eforturile pentru primirea Israelului în ONU în anul 1949 și a participat la evenimentul oficial. A participat la stabilirea de relații diplomatice din primele zile ale existenței Israelului cu Uniunea Sovietică și țările din Europa de Est, între care și România, de asemenea cu SUA. A participat împreună cu Ben Gurion și cu Nahum Goldmann la obținerea acordului de despăgubiri cu R.F. Germania în 1952, ceea ce a fost de mare ajutor dezvoltării Israelului.

Din 1953 relațiile de colaborare dintre Sharet și premierul Ben Gurion s-au răcit considerabil, diferendele dintre ei focalizându-se mai cu seamă în jurul acțiunilor de represalii inițiate de Ben Gurion și de mai mulți ofițeri superiori, și care erau destinate să împiedice infiltrarea de guerrilleri fedayun palestineni pe teritoriul Israelului. Fedainii inițiau acțiuni de teroare contra populației civile israeliene aflate aproape de granița cu Egiptul și cu Iordania. Șaret opta însă pentru o politică mai prudentă, temându-se de escaladarea conflictului.

La conducerea guvernului

[modificare | modificare sursă]

După ce Ben Gurion a demisionat din funcția de prim ministru la sfârșitul anului 1953, la 26 ianuarie1954 Moshé Sharet a fost numit prim ministru al Israelului, îndeplinind în continuare, în paralel, și funcția de ministru de externe. Eșecul unei penibile acțiuni de spionaj israeliene care fusese descoperită în Egipt în iulie 1954 - și în care agenți israelieni recrutaseră evrei sioniști locali pentru a provoca atentate contra unor instituții occidentale și a compromite noul regim naționalist al Ofițerilor liberi - ("Afacerea rușinoasă"), a dus la demisia ministrului apărării Pinhas Lavon și la revenirea lui Ben Gurion la Ministerul Apărării. Sharet însuși nu fusese informat de această inițiativă a serviciilor de spionaj. În cele din urmă, din 1955 Ben Gurion a preluat din nou și conducerea guvernului. Iar în cursul pregătirii împreună cu Franța și Marea Britanie a campaniei din Sinai (criza Suezului) împotriva Egiptului, Ben Gurion a preferat să-l oblige pe Șarett să demisioneze la 18 iunie 1956 pentru a nu-i pune bețe în roate. În octombrie 1956 armata israeliană a ocupat Sinaiul. Sharet a înțeles că în aceste condiții și-a încheiat în mare parte activitatea politică.

Ultimii ani ai vieții

[modificare | modificare sursă]

A rămas totuși deputat în Knesset până la moartea sa în 1965. Fiind și om de litere, din anul 1957 Sharet a devenit directorul editurii "Am Oved", cea mai importantă casă de editură legată de instituțiile social democrate, de asemenea președintele Seminarului Beit Berl, aparținând tot de mișcarea social democrată. În anul 1961 a fost ales președintele Agenției Evreiești. În anul 1965, bolnav, în cărucior de invalid, a rostit ultimul său discurs memorabil, la plenara partidului Mapai, în care a blamat presiunile făcute de fostul premier Ben Gurion de a ancheta iarăși Afacerea rușinoasă. Neavând majoritate, Ben Gurion a părăsit atunci partidul înființând o listă politică personală, Rafi (Lista muncitorească israeliană).

Moshe Sharet a murit la 7 iulie 1965 la Ierusalim, în vreme ce îndeplinea funcția de președinte al Agenției Evreiești. A fost înmormântat conform dorinței sale la Tel Aviv, la Cimitirul Trumpeldor, un fel de Panteon național neoficial al Israelului.

Viața privată

[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit cu Tzipora, născută Meirov. A avut trei copii - o fiică, scriitoarea Yael Medini (născută în 1931), și doi fii - Yaakov (1927-2022) și Haim (născut în 1933). În 1940 sora sa, Rivka, împreună cu soțul ei Dov Hoz, și cu fiica lor cea mare, Tirtza, precum si cumnata sa, Tzivya Sharet, soția fratelui său cel mare, compozitorul Yehuda Sharet, și alte două persoane, au murit într-un accident de avion.

A lăsat un jurnal voluminos, publicat postum de către fiul său, publicistul Yaakov Sharet.

  • Cartiere (Ramat Sharet la Ierusalim, Kiryat Sharet la Holon și Raanana, Neve Sharet la Tel Aviv) și străzi în orașele Israelului îi poartă numele.
  • Fondul Sharet - creat de Sharet în 1955, distribuie burse unor tineri israelieni care se disting în muzică, dans, arte plastice, cinema, teatru și arhitectură
  • 1993 - Fiul sau Yaakov Sharet a întemeiat Asociația pentru patrimoniul lui Moshe Sharet, care a publicat scrierile salem inclusiv pe internet
  • Banca Israel a tipărit vreme de mulți ani bancnote de 20 de shekeli cu portretul său
  • Școli la Tel Aviv, Holon, Kfar Saba, Netanya, Kiryat Ono. Bat Yam și Nof Hagalil îi poartă numele. Între anii 1940-2005 la Paris a funcționat școala israeliană Moshe Sharet.
  • Casa functionarului din Ierusalim s-a numit Moshe Sharet, până la vânzarea ei în 1998.
  • Arhiva Partidului Muncii din Israel îi poartă numele
  • Institutul oncologic al Spitalului Hadassa Ein Kerem din Ierusalim îi poartă numele
  • În pădurea Megginim s-a înființat un monument de comemorare a lui Moshe Sharet, alcatuit din nouă stânci pe care sunt însemnate date însemnate din viața sa
  • 1957 - Mashot beAsia - “Vâslă în Asia”, Editura Davar, 1957 - jurnal de călătorie din Asia
  • Beshaar haumot - “La poarta națiunilor” 1957- discursuri politice
  • “Booklet of Poetry Translations” Brosura de traduceri de poezii (1957) {1958}
  • Fading lights 1965
  • Jurnal politic 1968-79, 1978, postum - îngrijit de fiul său Yaakov Sharet
  • “We’ll meet, and maybe not” 1998 postum
  1. ^ a b חה"כ משה שרת (שרתוק) (în ebraică), Knesset 
  2. ^ a b c d e f https://blogs.lse.ac.uk/mec/2020/05/03/book-review-my-struggle-for-peace-the-diary-of-moshe-sharett/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Moshe Sharett, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ Moshe Sharett, SNAC, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ „Moshe Sharet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ Czech National Authority Database, accesat în