Idiolect: Diferență între versiuni
Conținut șters Conținut adăugat
Miehs (discuție | contribuții) articol nou (corectat automat) |
m Robot. Înlocuire automată de text (-{{Informații bibliotecare +{{Control de autoritate) |
||
| (Nu s-au afișat 26 de versiuni intermediare efectuate de alți 13 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
'''Idiolect''' este un termen utilizat în [[lingvistică]], care desemnează ansamblul deprinderilor lingvistice ale unui individ, specifice unei perioade a existenței acestuia. Idiolectul se caracterizează prin mobilitate accentuată și printr-un puternic caracter individual.<ref>[http://bibliotecalibera.files.wordpress.com/2008/06/tehnici-retorice-si-argumentative.pdf Retorică și teoria argumentării]</ref> |
'''Idiolect''' este un termen utilizat în [[lingvistică]], care desemnează ansamblul deprinderilor lingvistice ale unui individ, specifice unei perioade a existenței acestuia. Idiolectul se caracterizează prin mobilitate accentuată și printr-un puternic caracter individual.<ref>[http://bibliotecalibera.files.wordpress.com/2008/06/tehnici-retorice-si-argumentative.pdf Retorică și teoria argumentării]</ref><ref>{{Cite book |last=Constantinescu-Dobridor |first=Gheorghe |chapter=Sociolect |title=Mic Dicționar de Terminologie Lingvistică |publisher=Editura Albatros |place= București |year=1980 |page= 235}}</ref> |
||
Prin extensie, idiolectul reprezintă ansamblul particularităților verbale ale unui vorbitor<ref>Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998</ref>, respectiv structura unui [[idiom]], așa cum apare la un vorbitor.<ref>Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986</ref> |
Prin extensie, idiolectul reprezintă ansamblul particularităților verbale ale unui vorbitor<ref>Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998</ref>, respectiv structura unui [[idiom]]<ref>'''idiom''': Termen general care denumește o unitate lingvistică (limbă, dialect sau grai) DEX '98 (1998)<br>Sistem lingvistic cu structură și cu trăsături proprii, vorbit de un anumit grup etnic. NODEX (2002) <br>Mijloc de comunicare lingvistică cu o structură și individualități proprii; denumire generică pentru limbă, dialect, grai. DN (1986) <br>1. termen generic pentru limbă, dialect, subdialect sau grai. 2. (muz.) creație și interpretare proprii unei anumite zone folclorice. MDN (2000)</ref>, așa cum apare la un vorbitor.<ref>Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986</ref> |
||
Conceptul de ''idiolect'', pentru desemnarea unui ''limbaj individual'' în vorbirea unei persoane, a fost propus de savantul englez B. Bloch. |
Conceptul de ''idiolect'', pentru desemnarea unui ''limbaj individual'' în vorbirea unei persoane, a fost propus de savantul englez B. Bloch.<ref>[http://www.cnaa.md/files/theses/2006/4627/doina_usaci_abstract.pdf Usaci Doina: Dezvoltarea limbajului individual al studenților alolingvi în baza situației de discurs]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref> |
||
[[Umberto Eco]] |
[[Umberto Eco]] folosește ca retraducere mai articulată a noțiunii de idiolect sintagma sinonimică de ''strategie textuală''.<ref>[http://www.autorii.com/scriitori/mircea-eliade/marci-ale-insolitarii-fantastice-in-la-tiganci.php Mărci ale insolitării fantastice în ''La țigănci'' de [[Mircea Eliade]]]</ref> |
||
În afară de variațiile de exprimare verbală de la un vorbitor la altul, termenul de ''idiolect'' desemnează și inventarul deprinderilor verbale ale unui individ într-o anumită perioadă a vieții sale. Se știe că aceeași persoană își schimbă de-a lungul vieții modul de a se exprima, adică utilizează idiolecte diferite.<ref name=Abrudan>Conf. Univ. Dr. Elena Abrudan: Comunicare vizuală, curs </ref> |
|||
Suma constantelor idiolectelor formează o ''arie dialectală''.<ref>[http://www.scrigroup.com/educatie/gramatica/Introducere-in-dialectologie-D65195.php Introducere în dialectologie]</ref> |
|||
==Vezi și== |
|||
*[[Sociolingvistică]] |
|||
*[[Sociolect]] |
|||
==Note== |
==Note== |
||
<references/> |
<references/> |
||
{{Control de autoritate}} |
|||
{{ciot-lingvistică}} |
|||
[[Categorie:Sociolingvistică]] |
|||
[[Categorie:Dialectologie]] |
|||
[[Categorie:Cuvinte-valiză]] |
|||
Versiunea curentă din 18 martie 2023 20:17
Idiolect este un termen utilizat în lingvistică, care desemnează ansamblul deprinderilor lingvistice ale unui individ, specifice unei perioade a existenței acestuia. Idiolectul se caracterizează prin mobilitate accentuată și printr-un puternic caracter individual.[1][2]
Prin extensie, idiolectul reprezintă ansamblul particularităților verbale ale unui vorbitor[3], respectiv structura unui idiom[4], așa cum apare la un vorbitor.[5]
Conceptul de idiolect, pentru desemnarea unui limbaj individual în vorbirea unei persoane, a fost propus de savantul englez B. Bloch.[6]
Umberto Eco folosește ca retraducere mai articulată a noțiunii de idiolect sintagma sinonimică de strategie textuală.[7]
În afară de variațiile de exprimare verbală de la un vorbitor la altul, termenul de idiolect desemnează și inventarul deprinderilor verbale ale unui individ într-o anumită perioadă a vieții sale. Se știe că aceeași persoană își schimbă de-a lungul vieții modul de a se exprima, adică utilizează idiolecte diferite.[8]
Suma constantelor idiolectelor formează o arie dialectală.[9]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Retorică și teoria argumentării
- ^ Constantinescu-Dobridor, Gheorghe (). „Sociolect”. Mic Dicționar de Terminologie Lingvistică. București: Editura Albatros. p. 235.
- ^ Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
- ^ idiom: Termen general care denumește o unitate lingvistică (limbă, dialect sau grai) DEX '98 (1998)
Sistem lingvistic cu structură și cu trăsături proprii, vorbit de un anumit grup etnic. NODEX (2002)
Mijloc de comunicare lingvistică cu o structură și individualități proprii; denumire generică pentru limbă, dialect, grai. DN (1986)
1. termen generic pentru limbă, dialect, subdialect sau grai. 2. (muz.) creație și interpretare proprii unei anumite zone folclorice. MDN (2000) - ^ Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986
- ^ Usaci Doina: Dezvoltarea limbajului individual al studenților alolingvi în baza situației de discurs[nefuncțională]
- ^ Mărci ale insolitării fantastice în La țigănci de Mircea Eliade
- ^ Conf. Univ. Dr. Elena Abrudan: Comunicare vizuală, curs
- ^ Introducere în dialectologie
