Tratatul de la Roma: Diferență între versiuni
Rescuing 1 sources and tagging 0 as dead.) #IABot (v2.0.9.2 |
m Robot. Înlocuire automată de text (-{{Informații bibliotecare +{{Control de autoritate) |
||
Linia 54: | Linia 54: | ||
* [http://www.amosnews.ro/arhiva/moneda-argint-dedicata-tratatului-roma-08-05-2007 Monedă de argint dedicată Tratatului de la Roma], 8 mai 2007, ''Amos News'' |
* [http://www.amosnews.ro/arhiva/moneda-argint-dedicata-tratatului-roma-08-05-2007 Monedă de argint dedicată Tratatului de la Roma], 8 mai 2007, ''Amos News'' |
||
{{Control de autoritate}} |
|||
{{Informații bibliotecare}} |
|||
[[Categorie:Tratatele integrării europene|Roma, Tratatul de la]] |
[[Categorie:Tratatele integrării europene|Roma, Tratatul de la]] |
||
[[Categorie:Roma]] |
[[Categorie:Roma]] |
Versiunea curentă din 18 martie 2023 02:13
Tratatul de la Roma se referă la tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (CEE) și a fost semnat de Franța, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia și Luxemburg la 25 martie 1957. Inițial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunității Economice Europene. Totuși, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul "Economic" atât din numele comunității cât și al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunității Europene sau Tratatul CE.
În aceași zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, Euratom) : cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Atât Tratatul de la Roma, cât și Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.
Tratatul inițial a fost modificat de către toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nisa a încercat să consolideze toate tratatele într-un singur document, dar Tratatul CE a rămas o secțiune de sine stătătoare în cadrul acestuia.
Deși intrarea în vigoare în 1993 a Tratatului de instituire a Uniunii Europene a fost un nou pas in direcția integrării europene, luarea majorității deciziilor în cadrul Uniunii se face încă după baza legală a Tratatului CE, care rămâne principală sursă a legislației comunitare.
Tratatul a fost semnat de către următorii:
- Paul-Henri Spaak și J. Ch. Snoy et d'Oppuers din partea Belgiei.
- Konrad Adenauer și Walter Hallstein din partea Germaniei.
- Christian Pineau și Maurice Faure din partea Franței.
- Antonio Segni și Gaetano Martino din partea Italiei.
- Joseph Bech și Lambert Schaus din partea Luxemburgului.
- Joseph Luns și J. Linthorst Homan din partea Olandei.
La Messina, în 1955, miniștrii de externe au convenit asupra concentrării atenției spre integrarea economică și conștientizarea faptului că scăderea tarifelor vamale între cei 6 le va stimula relațiile comerciale și dezvoltarea economică.
Obiectivul Tratatului de la Roma era integrarea economiei comune, crearea unei piețe comune, instituirea celor "4 libertăți", excluderea oricărei discriminări naționale. Pentru a funcționa însă, avea nevoie de un fundament juridic, erau necesare armonizări legislative, astfel, rolul Curții Europene de Justiție se arăta extrem de important.
Implicații teoretice ale acestui tratat: odată cu piața comună se naște societatea civilă europeană. Statul nu mai este subiectul suveran pe propriul teritoriu întrucât piața comună trebuie să funcționeze pe dimensiunea supranațională, doar așa poate fi eficientă. Astfel iese în evidență primatul dreptului comunitar asupra dreptului național. Totodată spectrul CEE este mai larg decât CECO, care avea în centru ideea de pace între Franța și Germania. În același timp, Marea Britanie refuza intrarea în CEE, avea mereu ideea de putere maritimă, nevrând să cedeze porțiuni de putere în mod gradual instituțiilor comunitare. A vrut să-și creeze propria piață comună și astfel a luat ființă EFTA în 1959, concepută drept rivală pentru CEE.
Comemorări aniversare
[modificare | modificare sursă]Aniversările majore ale semnării Tratatului de la Roma au fost comemorate în numeroase moduri.
Monede comemorative
[modificare | modificare sursă]Monedele comemorative au fost lovite de numeroase țări europene, în special la aniversările a 30-a și a 50-a (1987 și, respectiv, 2007).
2007 celebrări la Berlin
[modificare | modificare sursă]În 2007, sărbătorile au culminat la Berlin cu declarația de la Berlin care pregătește Tratatul de la Lisabona.
2017 celebrări la Roma
[modificare | modificare sursă]În 2017, Roma a fost centrul mai multor celebrări oficiale[2][3][4] și populare.[5][6] Demonstrațiile pe stradă au fost în mare parte în favoarea unității și integrării europene, potrivit unor surse de știri.[7][8][9][10]
Tratatul cu privire funcționarea Uniunii Europene (2007) este unul dintre cele două tratate primare ale Uniunii Europene. Tratatul de la Roma a constituit baza detaliată a legislației Uniunii Europene, prin stabilirea sferei de aplicare a autorității Uniunii Europene.
Potrivit istoricului Tony Judt, Tratatul de la Roma nu a reprezentat un punct de cotitură fundamental pentru Istoria Uniunii Europene:
„Este important să nu exagerăm importanța Tratatului de la Roma. Aceasta a reprezentat, în cea mai mare parte, declarații a unor intenții bune pentru viitor... Cea mai mare parte s-a axat pe eleborarea unui mecanism pentru instituirea procedurilor destinate să stabilească și să aplice reglementările viitoare. Singurul aspect cu adevărat semnificativ - a fost crearea, în temeiul articolului 177, a unei Curți Europene de Justiție, la care instanțele naționale ar prezenta dosare pentru judecarea finală - s-a dovedit extrem de importantă în deceniile următoare, însă nu a fost observată în mare măsură la acea dată[11]”
.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ FAZ
- ^ „European Commission – PRESS RELEASES – Press release – Rome Declaration of the Leaders of 27 Member States and of the European Council, the European Parliament and the European Commission”. europa.eu (în engleză). Accesat în .
- ^ „Speech by President Donald Tusk at the ceremony of the 60th anniversary of the Treaties of Rome – Consilium”. www.consilium.europa.eu. Accesat în .
- ^ „European Commission – PRESS RELEASES – Press release – Speech by President Juncker at the 60th Anniversary of the Treaties of Rome celebration – A new chapter for our Union: shaping the future of EU 27”. europa.eu (în engleză). Accesat în .
- ^ „Cortei Roma, il raduno dei federalisti. "L'Europa è anche pace, solidarietà e diritti"”. Il Fatto Quotidiano (în italiană). . Accesat în .
- ^ „Celebrazioni Ue, in 5 mila al corteo europeista”. Repubblica.it (în italiană). . Accesat în .
- ^ „A Rome, plusieurs milliers de manifestants défilent pour «un réveil de l'Europe»”. Libération.fr (în franceză). Accesat în .
- ^ „Des milliers de manifestants en marge des 60 ans du traité de Rome”. Le Monde.fr (în franceză). . ISSN 1950-6244. Accesat în .
- ^ „Pro-European, Anti-Populist Protesters March as EU Leaders Meet in Rome” (în engleză). Accesat în .
- ^ „Trattati di Roma, cortei e sit-in: la giornata in diretta” (în italiană). Accesat în .
- ^ Judt, Tony (). Postwar: A History of Europe since 1945. London: Pimlico. p. 303. ISBN 978-0-7126-6564-3.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Textul integral al tratatului Arhivat în , la Wayback Machine.
- Evenimente care marchează semnarea Tratatului de la Roma, 24 martie 2007, Amos News
- Monedă de argint dedicată Tratatului de la Roma, 8 mai 2007, Amos News