Vizualizare sursă pentru „Deportarea tătarilor din Crimeea”

{{Infocaseta Atac civil
|titlu        = Deportarea tătarilor din Crimeea
|imagine      = Deportation of the Crimean Tatars montage.jpg
|partea	       =
|legendă      = De la stânga la dreapta, de sus în jos: <br>Monumentul deportării din Eupatoria. <br>Ceremonia aprinderii de lumânări în Kiev. Marș memorial în parcul Taras Șevcenko.<br>Vagon de vite, similar cu cel utilizat pentru  deportarea tătarilor.<br>Hărți comparative ale situației demografice din Crimeea în 1939, respectiv 2001.
|hartă        = 
|dimensiune_hartă=
|hartă_alt    =
|legendă_hartă= 
|loc          = [[Peninsula Crimeea]]
|coordonate   = 
|obiectiv     = [[Tătarii crimeeni]]
|data         = 18–20 mai 1944
|ora          = 
|ora_început  = 
|ora_sfârșit  = 
|fus_orar     = 
|tip_atac     = 
|arme         = 
|morți        = '''Estimările diferă funcție de autor'''<br />a) 34.000<ref name="buckley207"/><br />b) 40.000–44.000{{sfn|Williams|2015|p=109}} <br /> c) 42.000{{sfn|Rywkin|1994|p=67}} <br /> d) 45.000{{sfn|Ukrainian Congress Committee of America|2004|pp=43–44}}<br /> e) 109.956{{sfn|Hall|2014|p=53}}<br>(între 18% și 46% din totalul populației {{sfn|Human Rights Watch|1991|p=34}})
|tip_atac    = [[Transfer de populație|transfer forțat de populație]], [[purificare etnică]], [[genocid]]<ref>{{cite book |last=Naimark |first=Norman M. |title=Stalin's Genocides |date=2010 |publisher=Princeton University Press |location=Princeton, NJ |pages=2–14, 126, 135 }}</ref>
|răniți       = 
|autor        = [[NKVD]] ([[Tabel cronologic al agențiilor poliției secrete sovietice|poliția secretă sovietică]])
|suspecți     = 
|participanți = 
|apărători    = 
|motiv        = Politica [[Transferuri de populație în Uniunea Sovietică|transferurilor forțate de populație în URSS]] în condițiile celui de-[[al Doilea Război Mondial]]
}}

{{Transferuri de populație URSS}}
'''Deportarea tătarilor din Crimeea ''' (în {{lang-crh|Qırımtatar halqınıñ sürgünligi}}) sau '''Sürgünlik''' („'''exilul, surghiunul'''”) a fost [[purificare etnică|purificarea etnică]] și [[genocid cultural|genocidul cultural]] {{#tag:ref|[[RSFSR]] a recunoscut oficial deportarea popoarelor de către guvernul sovietic stalinist ca un act de genocid.<ref>[http://base.garant.ru/10200365/ Закон РСФСР от 26 апреля 1991 г. N 1107-I «О реабилитации репрессированных народов» (с изменениями и дополнениями)] Article 2 "Репрессированными признаются народы (нации, народности или этнические группы и иные исторически сложившиеся культурно-этнические общности людей, например, казачество), в отношении которых по признакам национальной или иной принадлежности проводилась на государственном уровне политика клеветы и '''геноцида''', сопровождавшаяся их насильственным переселением, упразднением национально-государственных образований, перекраиванием национально-территориальных границ, установлением режима террора и насилия в местах спецпоселения"</ref><ref>[https://ria.ru/20160426/1419848481.html Закон «О реабилитации репрессированных народов» (1991)] // РИА&nbsp;— 26.04.2016</ref> Există totuși unele cercetări care nu caracterizează aceste deportări ca genocid. Pentru a afla mai multe, citiți secțiunea [[#Problema genocidului și recunoașterea lui|Problema genocidului și recunoașterea lui]]|group=c}} a cel puțin 191.044 {{#tag:ref|Ori, după alte surse, 423.100.{{sfn|Allworth|1988|p=6}}|group=c}} [[tătari crimeeni]] care a avut loc în 18–20 mai 1944. Acțiunea a fost inițiată de guvernul sovietic și a fost coordonată de [[Lavrenti Pavlovici Beria| Lavrenti Beria]], [[Comisar al Poporului|comisarul poporului]] pentru Afaceri Interne și șef al [[NKVD]]-ului, în numele lui [[Iosif Vissarionovici Stalin|I. V. Stalin]].<ref name="g1">{{cite book |last=Williams |first=B. G. |title=The Crimean Tatars: From Soviet genocide to Putin's conquest |date=2016 |publisher=Oxford University Press |location=New York }}</ref><ref name="g2">{{Cite journal| doi = 10.5038/1911-9933.9.1.1273| volume = 9| issue = 1| pages = 3–17| last1 = Uehling| first1 = Greta| last2 = University of Michigan| title = Genocide's Aftermath: Neostalinism in Contemporary Crimea| journal = Genocide Studies and Prevention| access-date = 2021-01-06| date = 2015| url = http://scholarcommons.usf.edu/gsp/vol9/iss1/4/| doi-access = free}}</ref><ref name="g3">{{Cite journal| doi = 10.1177/00220094020370030101| volume = 37| issue = 3| pages = 323–347| last = Glyn Williams| first = Brian| title = The Hidden Ethnic Cleansing of Muslims in the Soviet Union: The Exile and Repatriation of the Crimean Tatars| journal = Journal of Contemporary History| access-date = 2021-01-06| date = 2002| url = http://journals.sagepub.com/doi/10.1177/00220094020370030101}}</ref><ref name="g4">{{cite book |last=Applebaum |first=A. |title=Gulag: A History |date=2003 |publisher=Doubleday |location=New York|chapter=Chapter 20: Stangers }}</ref> Într-o perioadă de doar trei zile, [[NKVD]]-ul s-a folosit de vagoane de cale ferată pentru vite pentru deportarea în principal a femeilor, copiilor, bătrânilor, chiar și a [[Partidul Comunist al Uniunii Sovietice |comuniștilor]] sau militari de carieră ai [[Armata Roșie|Armatei Roșii]], în principal în [[Republica Sovietică Socialistă Uzbekă |RSS Uzbekă]], la câteva mii de kilometri depărtare de localitățile de baștină. [[Tătarii crimeeni|Tătarii din Crimeea]] au fost doar una dintre cele câteva [[grup etnic|etnii]] care au fost afectate de politica lui Stalin de [[Transferuri de populație în Uniunea Sovietică |transferuri forțate ale populației]].

Deportarea a fost justificată din punct de vedere oficial ca pedeapsă colectivă pentru colaborarea a unor tătari din Crimeea cu [[Germania nazistă]]. Cercetări moderne consideră însă  că deportarea a făcut parte din [[criza Strâmtorilor Turcești|planul sovietic pentru obținerea accesului]] prin [[Dardanele]] și pentru  dobândirea de teritorii în [[Turcia]], unde exista o populație înrudită din punct de vedere etnic cu tătarii crimeeni. 

Aproape 8.000 de tătari din Crimeea au murit în timpul deportării, în timp ce zeci de mii au pierit ulterior din cauza condițiilor grele de trai din exil. Tătari exilați din Crimeea au abandonat 80.000 de gospodării și a peste 145.000 hectare de terenuri agricole. După deportarea tătarilor, a urmat o campanie intensă de [[detătărizarea Crimeii |„detătărizare”]] (ștergere oricăror urme ale prezenței tătarilor în peninsulă). În 1956, noul lider sovietic, [[Nikita Sergheevici Hrușciov| Nikita Hrușciov]], a condamnat în mod oficial politicile staliniste, inclusiv pe cele care priveau deportarea diferitelor grupuri etnice, dar nu a anulat directiva care interzicea întoarcerea tătarilor în Crimeea, în ciuda faptului că a acordat dreptul de întoarcere pentru restul popoarelor deportate. Tătarii au rămas în [[Asia Centrală]] pentru următoarele decenii, până în perioada [[Perestroika|Perestroikăi]] de la sfârșitul deceniul al nouălea al secolului trecut, când 260.000 de tătari s-a reîntors în Crimeea. Exilul tătarilor din Crimeea a durat 45 de ani. Interdicția de întoarcea a tătarilor a fost declarată oficial nulă și neavenită, iar [[Rada Supremă a Ucrainei|Rada Supremă]] a [[Republica Autonomă Crimeea|Republicii Autonome Crimeea]] a declarat la 14 noiembrie 1989 că deportările au fost o crimă. 

Până în 2004, s-a întors în Crimeea un număr de tătari suficient de mare pentru ca sa reprezinte 12% din populația peninsulei. Autoritățile sovietice nu au sprijinit în niciun fel întoarcerea lor și nici nu le-au oferit compensații pentru pierderile suferite. [[Federația Rusă]], [[stat succesor|statul succesor]] al [[URSS]], nu i-a despăgubit pe cei deportați pentru bunuri pierdute sau nu a pus sub acuzație pe autorilor relocării forțate. Deportarea a fost un eveniment crucial în istoria tătarilor din Crimeea și a ajuns să fie văzută ca un simbol al stării proaste și opresiunii grupurilor etnice mai mici în Uniunea Sovietică. Pe 12 decembrie 2015, [[Rada Supremă a Ucrainei|Parlamentul Ucrainei (Rada Supremă)]] a emis o rezoluție prin care a recunoscut caracterul de genocid a deportării tătarilor  și a stabilit ziua de 18 mai ca "Ziua comemorării victimelor genocidului tătarilor din Crimeea".

==Contextul istoric==
{{main| Istoria Crimeii }}
[[File:Black Sea with the Crimea highlighted.svg|thumb|Harta [[Marea neagră|Mării Negre]] cu [[Crimeea]] evidențiată cu portocaliu]]
[[Tătarii din Crimeea]] au controlat [[Hanatul Crimeii]] din 1441 până în 1783, când [[Crimeea]] a fost [[Anexarea Crimeii de către Imperiul Rus|anexată de Imperiul Rus]] în timpul [[Evoluția teritorială a Rusiei | expansiunii Rusiei]]. Până în secolul al XIV-lea, cea mai mare parte a populației [[limbi turcice|turcică]] din Crimeea a adoptat [[Islam]]ul, în urma convertirii lui {{Ill-wd|Q335097|3=Ozbeg Khan}} al [[Hoarda de Aur|Hoardei de Aur]]. [[Hanatul Crimeii]] a fost statul care a supraviețuit cel mai mult după dispariția [[Hoarda de Aur |Hoardei de Aur]]. {{sfn|Spring|2015|p=228}} Hoarda de Aur s-a implicat deseori în [[Războaiele Ruso-Crimeene|conflicte cu Moscova]]&mdash;din 1468 până în secolul al XVIII-lea, tătarii din Crimeea s-au opus din răsputeri dominației rusești în regiune. Odată cu creșterea puterii [[Imperiul Rus|Imperiului Rus]], tătarii au ales să părăsească Crimeea în mai multe valuri. Între 1784 – 1790, dintr-o populație de aproximativ un milion de oameni, aproximativ 300.000 de tătari au emigrat în [[Imperiul Otoman]].{{sfn|Potichnyj|1975|pp=302–319}}

[[Războiul Crimeii]] a declanșat un alt [[emigrație|exod în masă]] al tătarilor din peninsulă.  Între 1855 și 1866, cel puțin 500.000 de musulmani și, posibil, până la 900.000, au părăsit [[Imperiul Rus]] și au emigrat în [[Imperiul Otoman]].  Între 1855 și 1866, cel puțin 500.000 de musulmani, posibil chiar 900.000, au părăsit [[Imperiul Rus]] și au emigrat în [[Imperiul Otoman]]. Dintre aceștia, cel puțin o treime erau din Crimeea, în timp ce restul erau din [[Caucaz]]. Acești emigranți reprezentau 15&ndash;23% din populația totală a Crimeii. Imperiul Rus a folosit acest fapt ca fundament ideologic pentru a rusifica în continuare „[[Noua Rusie]]”.{{sfn|Fisher|1987|pp=356–371}} În cele din urmă, tătarii au devenit o minoritate în Crimeea. Dacă în 1783, ei reprezentau 98% din populație,{{sfn|Tanner|2004|p=22}}  până în 1897, tătarii erau o minoritate de doar 34,1%.<ref name="Vardys 101"/> În timp ce tătarii din Crimeea emigrau, guvernul rus a încurajat [[rusificare]]a peninsulei, populând-o cu [[ruși]], [[ucraineni]] și alți [[slavi| grupuri etnice slave]]. Această rusificare a continuat în timpul [[Uniunea Sovietică|Uniunii Sovietice]].<ref name="Vardys 101">[[#Vardys|Vardys (1971)]], p. 101</ref>

[[File:Evpatoria red terror corpses at sea coast.jpg|thumb|Cadavrele victimelor [[Teroarea Roșie|Terorii Roșii]] din iarna anului 1918 în [[Ievpatoria, Crimeea| Ievpatoria]], Crimeea]]
După [[Revoluția din Octombrie]] 1917, Crimeea a primit statut autonom în interiorul [[URSS|Uniunii Sovietice]] la 18 octombrie 1921{{sfn|Smele|2015|p=302}}. [[Colectivizare|Colectivizarea agriculturii]] din anii 1920 a produs o [[Seceta și foametea în Rusia și Uniunea Sovietică |foamete severă]], în urma căreia până la 100.000 de locuitori ai peninsulei au pierit, atunci când grânele lor au fost rechiziționate și  transportate în regiuni „mai importante” ale Uniunii Sovietice.{{sfn|Olson|Pappas|Pappas|1994|p=185}} Conform unei estimări, trei sferturi dintre victimele din Crimeea  foametei au fost tătari.{{sfn|Smele|2015|p=302}}  Statutul lor s-a deteriorat și mai mult după ce [[Iosif Vissarionovici Stalin|Stalin]] a devenit conducătorul Uniunii Sovietice și a pus în aplicare represiuni care au dus la moartea a cel puțin 5,2&nbsp;milioane de cetățeni sovietici între 1927 și 1938.{{sfn|Rosefielde|1997|pp=321–331}}

=== Al Doilea Război Mondial ===
În 1940, [[Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeeană ]] avea aproximativ 1.126.800 de locuitori, dintre care 218.000 de persoane, adică 19,4% din populație, erau tătari.{{sfn|Parrish|1996|p=104}} În 1941, [[Germania Nazistă]] a [[Operațiunea Barbarossa|invadat Europa Răsăriteană]] și a ocupat o bună partea a regiunilor apusene ale Uniunii Sovietice. Tătarii din Crimeea i-au întâmpinat pe germani ca eliberatori de stalinism și au fost tratați bine de germani de-a lungul celui de-[[al Doilea Război Mondial]].<ref name="Williams 2015 p 92">[[#Williams|Williams (2015)]], p. 92</ref>

Mulți dintre tătarii din Crimeea capturați care serveau în [[Armata Roșie]] au fost trimiși în lagărele de prizonieri de război după ce [[România în al Doilea Război Mondial |românii]] și naziștii au reușit [[Bătălia din Crimeea (1941)|să ocupe cea mai mare parte a Crimeii]]. Deși naziștii au cerut inițial uciderea tuturor "inferiorilor asiatici" și i-au etichetat pe tătarii din Crimeea etichetat ca „[[Untermensch|suboameni]] mongoli”,<ref>{{Cite book|last=Burleigh|first=Michael|url=https://books.google.com/books?id=q3BfUcJIYtQC&pg=PA748|title=The Third Reich: A New History|date=2001|publisher=Macmillan|isbn=978-0-8090-9326-7|pages=748|language=en}}</ref>{{sfn|Fisher|2014|pp=151–152}} ei ș-au schimbat atitudinea, dată fiind rezistența îndârjită a Armatei Sovietice. Începând din 1942, germanii au recrutat prizonieri de război sovietici pentru a forma trupe de sprijin.<ref>[[#Williams|Williams (2001)]], p. 377</ref> Tătarul [[Tătarii din România |dobrogean]] Mustecip Fazil Ulkusal și [[tătari lipcani |tătarul lipcan]] {{Ill-wd|Q572499|3=Edige Kirimal}} au acționat pentru eliberarea prizonierilor tătari din [[Lagăr de prizonieri de război|lagărele de prizonieri de război]] și pentru înrolarea acestora într-o legiune de sprijin a ''[[Wehrmacht]]ului''. Această legiune a avut efective de maxim opt batalioane.<ref name="Williams 2015 p 92"/> Din noiembrie 1941, autoritățile germane au permis tătarilor din Crimeea să înființeze comitete musulmane în diferite orașe ca o recunoaștere simbolică a unei autorități a administrației locale, deși acestora nu li s-a acordat nicio putere politică.{{sfn|Fisher|2014|p=157}}
{| class="wikitable floatright"
|+ Numărul tătarilor în Crimeea {{sfn|Drohobycky|1995|p=73}}{{sfn|Tanner|2004|p=22}}
|-
! scope="col" | Anul|| Persoane || Procent 
|-
! scope="col" | 1783 || 500.000 || 98%
|-
! scope="col" | 1897 || 186.212 || 34,1%
|-
! scope="col" | 1939 || 218.879 || 19,4%
|-
! scope="col" | 1979 || 5.422 || 0,3%
|-
! scope="col" | 1989 || 38.365 || 1,6%
|}
Mulți comuniști tătari din Crimeea s-au opus cu fermitate ocupației și au sprijinit [[Partizanii sovietici|mișcarea de rezistență]] pentru a furniza informații strategice și politice valoroase.{{sfn|Fisher|2014|p=157}} Alți tătari din Crimeea au luptat, de asemenea, de partea partizanilor sovietici, de exemplu mișcarea Tarhanov a 250 de tătari, care au luptat pe tot parcursul anului 1942 până la distrugerea ei. {{sfn|Fisher|2014|p=160}} Șase tătari din Crimeea au fost declarați [[Erou al Uniunii Sovietice| Eroi ai Uniunii Sovietice]], iar alte mii de tătari au primit înalte onoruri în Armata Roșie.

În timpul ocupației Crimeii de către [[Puterile Axei]], aproximativ 130.000 de oameni au murit.{{sfn|Fisher|2014|p=156}} Naziștii au efectuat represiunii brutale, au distrus peste 70 de sate, care fuseseră localitățile de baștină a aproximativ 25% din populația de tătari. Mii de tătari din Crimeea au fost trimiși cu forța la muncă ca ''[[Ostarbeiter]]'' în fabricile germane, descrise ca „ateliere vaste de sclavi”, sub supravegherea [[Gestapo]]ului, ceea ce a dus la pierderea sprijinului tătarilor pentru germani.<ref>[[#Williams|Williams (2001)]], p. 381</ref> În aprilie 1944, Armata Roșie a reușit să alunge [[Puterile Axei|forțele Axei]] din peninsulă în timpul [[Bătălia din Crimeea (1944)|Ofensivei din Crimeea]].{{sfn|Allworth|1998|p=177}}

Majoritatea {{Ill-wd|Q135897|3=voluntari auxiliari}} și familiile lor, precum și toți cei care fuseseră asociați cu comitetele musulmane, au fost evacuați în Germania, [[Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial|Ungaria]] sau [[Dobrogea]]. Majoritatea bărbaților s-au alăturat Diviziei Turcice Răsăritene. Astfel, majoritatea colaboratorilor au fost evacuați din Crimeea de Wehrmachtul în retragere. {{sfn|Uehling|2004|p=38}} Mulți oficiali sovietici au recunoscut, de asemenea, că doar colaboratorii germanilor s-au retras și au respins afirmațiile conform cărora tătarii din Crimeea au trădat ''în masă'' Uniunea Sovietică. Existența comitetelor musulmane organizate de la Berlin de diverși străini turcici a părut un motiv de îngrijorare în ochii guvernului sovietic, deja îngrijorat de poziția din acea perioadă a Turciei.<ref name="Williams 382">[[#Williams|Williams (2001)]], pp. 382–384</ref>

;Falsificarea informațiilor de către propaganda sovietică
Publicațiile sovietice au falsificat în mod flagrant informații despre tătarii din Crimeea care luptau  în Armata Roșie, mergând până acolo încât l-au descris pe [[Erou al Uniunii Sovietice|Eroul Uniunii Sovietice]] {{Ill-wd|Q4054631|3=Uzeir Abduramanov}} pe coperta unui număr din 1944 al revistei [[Ogoniok|'' Ogonyok'']]  ca [[azeri|azer]], nu [[tătar din Crimeea]], în condițiile în care familia sa fusese deportată din Crimeea datorită etniei cu doar câteva luni mai devreme.<ref>Журнал «Огонёк» № 45 - 46, 1944 г.</ref><ref>{{Cite web|url= http://goloskrimanew.ru/uzeir-abduramanov-geroy-slavnyiy-syin-kryimskotatarskogo-naroda.html |title= Узеир Абдураманов — Герой, славный сын крымскотатарского народа |access-date=2021-07-20}}</ref> În cartea ''În munții din Tavria'', Ilia Vergasov a susținut în mod fals că cercetașul partizan voluntar Bekir Osmanov a fost spion german executat. [[Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice ]] a recunoscut mai târziu că Osmanov nu luptat niciodată pentru germani și că a supraviețuit războiului, ordonând ca, în edițiilor ulterioare, să se facă corecturile de rigoare, după ce Osmanov și familia sa au observat minciuna evidentă.<ref>{{cite web|url=http://day.kyiv.ua/ru/article/istoriya-i-ya/k-synu-ot-otca-zakalyat-serdca|title=...К сыну от отца — закалять сердца|last=Kasyanenko|first=Nikita|date=14 April 2001|website=Газета «День»}}</ref>

==Deportarea==
{{main| Transferuri de populație în Uniunea Sovietică }}
{| class="toccolours" style="float: left; margin-left: 1em; margin-right: 2em; font-size: 100%; background:#c6dbf7; color:black; width:25em; max-width: 40%;" cellspacing="5"
| style="text-align: left;" | Ni s-a spus că suntem evacuați și că avem 15 minute să ne pregătim să plecăm. Ne-am urcat în vagoane de marfă - au fost 60 de persoane în fiecare, dar nimeni nu știa unde suntem duși. Să fim împușcați? Spânzurați? Lacrimile și panica au pus stăpânire pe noi.<ref>[[#Colborne|Colborne, 19 May 2016]]</ref>
|-
| style="text-align: left;" | — Saiid, deportat împreună cu familia lui din [[Ievpatoria, Crimeea| Ievpatoria]], pe când avea doar 10 ani.
|}
[[File:Demographics of Crimea.png|thumb|Evoluția componenței etnice a Crimeii. Scăderea bruscă a numărului tătarilor este vizibilă după deportare.{{Legend|#ff002a|Tătarii din Crimeea}}]] 
Folosindu-se de motivul oficial al [[Colaborarea cu Puterile Axei în timpul celui de al Doilea Război Mondial|colaborăționismului cu Puterile Axei]], guvernul sovietic a recurs la [[pedeapsă colectivă]] pentru zece minorități etnice,{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=3}} printre acestea numărându-se și tătarii din Crimeea.<ref>[[#Banerji|Banerji, 23 October 2012]]</ref> Pedeapsa colectivă a însemnat printre altele și deportarea în regiuni îndepărtate din [[Asia Centrală]] și [[Siberia]].{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=3}} Documentele sovietice de la sfârșitul anilor 1940 îi caracterizează pe tătarii din Crimeea ca pe o etnie de trădători. Deși tătarii din Crimeea au negat că ar fi fost vinovați de trădare, această idee a fost acceptată pe scară largă în perioada sovietică și persistă în literatura academică și opinia publică rusă.<ref>[[#Williams|Williams (2001)]], p. 374–375</ref>

Pe data de 10 mai 1944, [[Lavrenti Beria]] i-a recomandat lui Stalin ca tătarii din Crimeea să fie deportați departe de regiunile de frontieră din cauza „acțiunilor lor trădătoare”. {{sfn|Knight|1995|p=127}} Stalin a emis mai apoi Ordinul GKO Nr. 5859ss<ref> Nota „ss” (în [[rusă]] „cc”) este indicativul pentru „strict secret”</ref>, care prevedea relocarea tătarilor din Crimeea.<ref name="buckley231">[[#Buckley|Buckley, Ruble & Hoffman (2008)]], p. 231</ref> Deportarea a durat doar trei zile,{{sfn|Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights|2016}} 18&ndash;20 mai 1944. În timpul acestei acțiuni, agenții [[NKVD]] au mers din casă în casă, i-au adunat pe tătari sub amenințarea armelor și i-a urcat cu forța în vagoane de vite sigilate{{sfn|Weiner|2003|p=224}} pentru a-i transporta  al aproape 3.200 km {{sfn|Tweddell|Kimball|1985|p=190}} depărtare, în zone izolate din [[RSS Uzbekă]]. Tătarii deportați au primit dreptul să își ia cu ei până la 500&nbsp;kg de bagaje pentru fiecare familie.{{sfn|Kurtiev|Kandim|Muslimova|Suleymonov|2004|p=233}} Singurele persoane care nu au fost deportate au fost femeile de etnie tătară care erau măritate cu bărbați aparținând unor grupuri etnice nesupuse represiunii.{{sfn|Levene|2013|p=317}} Tătarii din Crimeea exilați au călătorit în vagoane supraaglomerate timp de câteva săptămâni fără  hrană și apă suficiente.{{sfn|Magocsi|2010|p=690}} Se estimează că cel puțin 228.392 de persoane au fost deportate din Crimeea, dintre care cel puțin 191.044 erau tătari{{sfn|Garrard|Healicon|1993|p=167}}, în total 47.000 de familii.{{sfn|Merridale|2007|p=261}} NKVD a raportat sosirea în destinațiile din Asia Centrală a 183.155 de tătari în viață, 7.889 de tătari fiind declarați morți în timpul transportului.{{Sfn|Smoly|2004|p=8}} Majoritatea tătarilor deportați proveneau din regiunile rurale ale Crimeii. Doar 18.983 de exilați erau locuitori ai orașelor peninsulei.{{sfn|Williams|2015|p=106}}

Pe 4 iulie 1944, oficialii NKVD i-au raportat lui Stalin că relocarea tuturor tătarilor din Crimeea a fost finalizată.<ref>{{Cite book|last=Kisse|first=Anton|url=https://books.google.com/books?id=6kYjAQAAIAAJ|title=Возрождение болгар Украины|date=2006|publisher=Optimum|location=Odessa|pages=153|isbn=9789663440903|language=ru}}</ref> Cu toate acestea, la scurt timp după acest raport, NKVD a aflat că una dintre unitățile sale a uitat să deporteze oameni din [[cordonul litoral Arabat]]. În loc să pregătească un transfer suplimentar în trenuri, pe 20 iulie, ofițerii NKVD au urcat sute de tătari pe un vas vechi, pe care l-au dus în mijlocul [[Marea Azov|Mării Azov]], unde l-au scufundat. Cei care nu s-au înecat au fost uciși cu focuri de [[mitralieră]].{{sfn|Levene|2013|p=317}}
 
[[File:Uzbekistan_in_its_region.svg|left|thumb|Uzbekistan, destinația principală a deportaților]]
Oficial, tătarii au fost eliminați din Crimeea. Deportarea a vizat fiecare persoană din Crimeea considerată de guvern ca fiind de etnie tătară, inclusiv copii, femeile și bătrânii și chiar și pe cei care fuseseră membri ai [[Partidul Comunist al Uniunii Sovietice|Partidului Comunist al Uniunii Sovietice| Partidul Comunist]] sau [[Armata Roșie|Armatei Roșii]]. Ca atare, ei au fost desemnați legal ca fiind „[[Colonizările forțate în Uniunea Sovietică |coloniști speciali]]”, ceea ce însemna că erau oficial cetățeni de mâna a doua, cărora li s-a interzis să părăsească perimetrul zonei lor atribuite, sau să frecventeze universități de prestigiu. În plus, ei erau obligați să se prezinte în mod regulat în fața unui comandant militar pentru control.{{Sfn|Uehling|2004|p=100}}

În timpul acestei evacuări în masă, autoritățile sovietice au confiscat aproximativ 80.000 de case, 500.000 de [[vacă|bovine]], peste 145.000 de [[hectar]]e  de teren și 40.000 de tone de produse agricole.{{sfn|Sandole|Byrne|Sandole-Staroste|Senehi|2008|p=94}} Pe lângă cei 191.000 de tătari deportați, autoritățile sovietice au evacuat, de asemenea, 9.620 [[armeni]], 12.420 [[bulgari]] și 15.040 [[greci | greci sovietici]] din peninsulă. Toți au fost catalogați colectiv drept „trădători” și au devenit cetățeni de mâna a doua în URSS timp de câteva.{{sfn|Sandole|Byrne|Sandole-Staroste|Senehi|2008|p=94}} Printre deportați s-au mai aflat și 283 de persoane de alte etnii: [[italieni]], [[români]], [[caraiți din Crimeea |caraiți]], [[kurzi]], [[cehi]], [[unguri]] și [[croați]].{{sfn|Bugay|1996|p=46}} Între anii 1947 și 1948, încă 2.012 [[Veteran de război |veterani de război]] reîntorși la domiciliile din Crimeea au fost deportați de organele locale ale [[Ministerul Afacerilor Interne (Uniunea Sovietică)|Ministerului de Interne]].{{sfn|Parrish|1996|p=104}}

În total, 151.136 de tătari din Crimeea au fost deportați în [[RSS Uzbekă]], 8.597 în [[Mari El|RASS Mari]],  4.286 în [[RSS Kazahă]], iar restul de 29.846 au fost trimiși în diferite regiuni îndepărtate ale [[RSFS Rusă]].{{sfn|Syed|Akhtar|Usmani|2011|p=298}} Când tătarii din Crimeea au ajuns la destinație în RSS Uzbekă, ei au fost întâmpinați cu ostilitate de [[uzbeci| localnici]], care au aruncat cu pietre în ei, chiar și în copiii lor, pentru că au auzit că tătarii din Crimeea erau „trădători” și „colaboratori fasciști”.{{sfn|Stronski|2010|pp=132–133}} Uzbecii nu au dorit să devină „groapa de gunoi pentru națiunile trădătoare". În următorii ani, au fost înregistrate mai multe atacuri împotriva grupurilor de  tătari din Crimeea, în unele cazuri înregistrându-se și morți din rândul deportaților.{{sfn|Stronski|2010|pp=132–133}}

[[File:Lavrenty Beria.jpg|right|thumb|Lavrenti Beria, comandantul NKVD-ului sovietic]]
Deportările în masă din Crimeea au fost organizate de [[Lavrenti Beria]], șeful poliției secrete sovietice, [[NKVD]], și subordonații săi {{Ill-wd|Q890424|3=Bogdan Kobulov}}, [[Ivan Serov]], Boris Obrucinikov, Mihail Svinelupov și Arkadi Apolonov. Operațiunile de teren au fost conduse de adjunctul comandantului  sistemului [[Gulag]] Ghiorghi Dobrînin, colonelul de securitate Grigori Bejanov, generalul maior Ivan Piiașev, comisarul pentru securitatea statului Serghei Kliopov,  general locotenent  Ivan Sheredega, locotenent  colonel Boris Tekaev, și doi lideri locali, șeful [[Tabel cronologic al agențiilor poliției secrete sovietice|NKGB]]-ului local Piotr Fokin, și  general locotenent Victor Sergjenko.{{sfn|Parrish|1996|p=104}}Pentru asigurarea succesului acestei deportări, [[NKVD]] a asigurat 5.000 de agenți înarmați, iar {{Ill-wd|Q1820250|3=NKGB}} a alocat încă 20.000 de oameni înarmați, împreună cu câteva mii de soldați în termen.<ref name="buckley231"/> Documentele oficiale au demonstrat că mai multe ministere sovietice au fost implicate în executarea operațiunii, de la finanțare la asigurarea transportului.{{sfn|Parrish|1996|p=104}}

Pe 14 iulie 1944, guvernul sovietic a autorizat imigrarea a 51.000 de oameni, în cea mai mare parte [[ruși]], pentru asigurarea forței de muncă în cele 17.000 [[colhoz]]uri și [[sovhoz]]uri din Crimeea rămase fără lucrători. Pe 30 iunie 1945, statul de [[republică autonomă ]] al Crimeii a fost abrogat.<ref name="buckley231"/>

[[Propagandă |Propaganda sovietică]] a încercat să ascundă transferul de populație pretinzând că tătarii „s-au reinstalat voluntar în Asia Centrală”.<ref>[[#Williams|Williams (2001)]], p. 401</ref> Istoricul Paul Robert Magocsi afirmă că, în esență, Crimeea a fost „[[purificare etnică|purificată etnic]]”.{{sfn|Magocsi|2010|p=690}} După această deportare, termenul „[[tătar crimeean]]” a practic interzis în lexiconul sovietic-rus, iar toate  [[Toponimie |toponimele]] de origine tătară (numele orașelor, satelor și munților) din Crimeea au fost schimbate cu denumiri rusești pe toate hărțile, ca parte a unei campanii largi de ștergere a identității tătare a regiunii. Cimitirele musulmane și obiectivele religioase din Crimeea au fost demolate sau [[secularizare |secularizate]].{{sfn|Magocsi|2010|p=690}} Câtă vreme Stalin a fost în fruntea statului sovietic, nu a fost permis nimănui să menționeze existența etniei tătare crimeene în URSS. S-a mers până acolo încât li s-a interzis cetățenilor sovietici să se declare de etnie tătărască crimeeană recensămintele din 1959, 1970 și 1979. Tătarii crimeeni au putut să se declare doar „tătari”. Această interdicție a fost ridicată în timpul recensământului din 1989. Această interdicție a fost ridicată în timpul recensământului din 1989.<ref>[[#Buckley|Buckley, Ruble & Hoffman (2008)]], p. 238</ref>

==Urmări==
===Mortalitatea și numărul victimelor ===
{| class="wikitable" style="float: left;"
|+ Mortalitatea în rândul tătarilor crimeeni în conformitate cu documentele NKVD {{sfn|Amnesty International|1973|pp=160–161}}
|-
! Anul|| Numărul deceselor
|-
| mai 1944 – 1 ianuarie 1945 || 13.592
|-
| 1 ianuarie 1945 – 1 ianuarie 1946 || 13.183
|}

Primii deportați au început să sosească în Uzbekistan pe 29 mai 1944 și majoritatea au sosit în republica sovietică până pe 8 iunie 1944.{{sfn|Kamenetsky|1977|p=244}} [[Mortalitate]]a în rândul deportaților a rămas o chestiune în discuție. NKVD a păstrat înregistrări incomplete ale ratei mortalității în rândul etniilor relocate care au trăit în exil. Ca și celelalte popoare deportate, tătarii din Crimeea au fost plasați sub regimul [[Colonizările forțate în Uniunea Sovietică) |așezărilor speciale]]. Cei mai mulți dintre acești deportați au prestat [[muncă forțată]]:{{sfn|Uehling|2004|p=38}}sarcinile lor includeau lucrul în [[Extracția cărbunelui |minele de cărbune]] și batalioanele de construcții, sub supravegherea NKVD. Dezertorii puteau fi executați. Coloniștii speciali lucrau în mod obișnuit între 11 și 12 ore pe zi, șapte zile pe săptămână.{{sfn|Viola|2007|p=99}} În ciuda acestei munci fizice dificile, tătarii din Crimeea au primit doar aproximativ 200 g {{sfn|Kucherenko|2016|p=85}} până la 400 g de pâine pe zi.{{sfn|Reid|2015|p=204}} Condițiile de cazare au fost proaste - unii deportați au fost forțați să trăiască în [[bordei]]e și să doarmă pe jos.{{sfn|Lillis|2014}}

Transportul către aceste zone îndepărtate și [[lagăr de muncă |coloniile de muncă]] a fost la fel de obositor. Teoretic, NKVD-ul a încărcat 50 de persoane în fiecare vagon de cale ferată, împreună cu bunurile lor. Un martor ocular a pretins însă că au fost înghesuiți 133 de oameni în vagonul în care a călătorit ea.{{sfn|Reid|2015}} Vagonul deportaților avea o simplă gaură în podea pe care să o folosească ca toaletă. Unele femei gravide au trebuit să nască în vagoanele sigilate.{{sfn|Uehling|2004|p=3}} Condițiile din vagoanele supraaglomerate erau înrăutățite de lipsa de [[igienă]], ceea ce a condus la apariția [[tifos]]ului. Deoarece ușile vagoanelor au fost deschise rareori în timpul călătoriei, când trenurile erau oprite în afara stațiilor, persoanele bolnave le-au îmbolnăvit pe cele sănătoase din vagon. Deoarece trenurile s-au oprit doar pentru a deschide ușile în rare ocazii în timpul călătoriei, bolnavii i-au contaminat inevitabil pe ceilalți din vagoane. Tătarii crimeeni au putut să coboare din vagoanele sigilate doar când au ajuns la destinație în Uzbekistan. Unii dintre deportați au fost redirecționați însă spre alte destinații din Asia Centrală și au trebuit să continue călătoria. Unii dintre deportați au declarat că au călătorit pentru o perioadă neîntreruptă de 24 de zile.{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=33}} În tot acest timp, în care au fost închiși, li s-a dat foarte puțină mâncare sau apă.{{sfn|Magocsi|2010|p=690}} În vagoane nu intra aer curat, ușile și ferestrele erau blocate cu șuruburi. Paznicii convoaielor au deblocat ușile vagoanelor în Kazahstan doar ca să arunce cadavrele deportaților de-a lungul căii ferate. Din acest motiv, tătarii din Crimeea au poreclit aceste vagoane „[[Incinerație|crematorii]] pe roți”. {{sfn|Allworth|1998|p=155}} Documentele oficiale sovietice dau cifra de 7.889 de tătari din Crimeea morți în timpul acestui drum lung, adică cam 4% din rândul deportaților.{{sfn|Garrard|Healicon|1993|p=168}}
 
{| class="toccolours" style="float: left; margin-left: 1em; margin-right: 2em; font-size: 100%; background:#c6dbf7; color:black; width:25em; max-width: 35%;" cellspacing="5"
| style="text-align: left;" | Am fost forțați să ne reparăm corturile individuale. Am muncit și am murit de foame. Mulți au fost atât de slăbiți de foame, că aceștia nu au putut sta în picioare... Bărbații noștri erau pe front și nu era nimeni care să poată îngropa morții. Uneori cadavrele zăceau printre noi câteva zile... Niște copii tătari crimeeni au săpat morminte mici și i-au îngropat pe micii ghinioniști.{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=37}}
|-
| style="text-align: left;" | — o tătăroaică anonimă, care și-a descris viața în exil. 
|}
Mortalitatea exilaților s-a situat la niveluri înalte pentru mai mulți ani datorită [[malnutriție|malnutriției]], [[Muncă forțată|muncii forțate]], [[boală|bolilor]], lipsei [[Asistență medicală|asistenței medicale]] și expunerii la climatul deșertic aspru din Uzbekistan. Exilații au fost trimiși în mod frecvent să lucreze la cele mai grele șantiere de construcție. Unitățile medicale uzbece s-au umplut de tătari crimeeni care erau sensibili la bolile asiatice locale, nespecifice [[Crimeea|Peninsulei Crimeea]], unde apa de băut era mai pură. Exilații s-au îmbolnăvit de [[febră galbenă]], [[distrofie]], [[malarie]] și afecțiuni ale tubului digestiv.{{sfn|Williams|2015|p=106}} Mortalitatea a fost cea mai mare în primii cinci ani ai exilului.  În 1949, autoritățile sovietice au numărat persoanelor din grupurilor etnice deportate care locuiau în așezări speciale. Potrivit înregistrărilor lor, în acești cinci ani au fost 44.887 de decese în exces, adică 19,6% din aceste grupuri.<ref name="buckley207">[[#Buckley|Buckley, Ruble & Hofmann (2008)]], p. 207</ref>{{sfn|Uehling|2004|p=38}} Alte surse dau cifre diferite – 44.125 de morți în această perioadă,{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=9}} în vreme ce, arhivele alternative ale NKDV-ului dau un total de 32.107 de morți.{{sfn|Ukrainian Congress Committee of America|2004|pp=43–44}} Aceste rapoarte includ numărul total de persoane deportate din Crimeea, inclusiv armenii, bulgarii și grecii, dar tătarii au reprezentat majoritatea acestui grup. Au trebuit să treacă cinci ani ca numărul de nașteri în rândul deportaților să îl depășească pe cel al decedaților. Arhivele sovietice demonstrează că între mai 1944 și ianuarie 1945 au murit în exil 13.952 de tătari crimeeni, aproximativ 7% din întreaga lor populație.{{sfn|Amnesty International|1973|pp=160–161}} Aproape o jumătate din numărul celor decedați, adică 6.096 persoane, au fost copii cu vârsta mai mică de 16 ani. De asemenea, au mai murit 4.525 de femei adulte și 2.562 de bărbați adulți. În anul 1945 au mai murit 13.183 de oameni.{{sfn|Amnesty International|1973|pp=160–161}} 
Astgel, până în decembrie 1945, cel puțin 27.000 de tătari din Crimeea au murit în deportare.{{sfn|Moss|2008|p=17}} O tătăroaică din Crimeea, care locuia lângă Tașkent, și-a reamintit evenimentele din 1944:

{{quote|Părinții mei au fost mutați din Crimeea în Uzbekistan în mai 1944. Părinții mei au avut surori și frați, dar când au ajuns în Uzbekistan, singurii supraviețuitori au fost doar ei. Surorile, frații și părinții părinților mei au murit în tranzit din cauza răcelii și a altor boli... Mama a fost lăsată complet singură și prima ei muncă a fost să taie copaci.{{sfn|Dadabaev|2015|p=56}}}}

Estimările realizate de tătarii crimeeni indică cifre ale mortalității care au fost mult mai mari și s-au ridicat la 46% din populația lor care trăia în exil.{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=34}} În 1968, într-o perioadă în care [[Leonid Brejnev]] era [[Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice]],  activiștii tătari crimeeni au fost persecutați pentru că au folosit aceste cifre ridicate ale mortalității și „au calomniat Uniunea Sovietică” . Pentru ca să demonstreze că tătarii crimeeni au exagerat, [[KGB]]-ul a publicat cifrele oficiale, care arătau că „doar” 22% din acel grup etnic a murit.{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=34}} Specialistul în [[demografie]] Dalchat Ediev a estimat că 34.300 de tătari crimeeni au murit datorită deportării, adică o rată a mortalității de 18%.<ref name="buckley207"/> Hannibal Travis a estimat că în total au murit în exil 40.000&ndash;80.000 tătari.{{sfn|Travis|2010|p=334}} Profesorul Michael Rywkin afirmă că au murit cel puțin  42.000 de tătari crimeeni între 1944 și 1951, inclusiv 7.900 de oameni care au murit în timpul transportului.{{sfn|Rywkin|1994|p=67}} Profesorul Brian Glyn Williams consideră că au murit între 40.000 și 44.000 de tătari ca urmare a deportării.{{sfn|Williams|2015|p=109}} Comitetul de Stat al Crimeii estimează că cel puțin 45.000 de tătari au murit între 1944 și 1948. Raportul oficial al [[NKVD]]-ului estimează că 27% dintre membrii acestui grup etnic au murit.{{sfn|Ukrainian Congress Committee of America|2004|pp=43–44}}

<small>'''Diverse estimări ale ratei mortalității tătarilor din Crimeea:'''</small>
{| width=100%
| bgcolor=Red width=18%|{{centrat|<span style="color:white;">'''18%'''<ref name="buckley207"/></span>}}
| bgcolor=Blue width=82%|{{centrat|<span style="color:white;">'''82%'''</span>}}
| <tr>
| {{centrat|<span style="color:Purple;"> '''Morți în exil'''</span>}}
| {{centrat|<span style="color:Blue;">'''Au supraviețuit exilului'''</span>}}
|}
{| width=100%
| bgcolor=Red width=27%|{{centrat|<span style="color:white;">'''27%'''{{sfn|Ukrainian Congress Committee of America|2004|pp=43–44}}</span>}}
| bgcolor=Blue width=73%|{{centrat|<span style="color:white;">'''73%'''</span>}}
| <tr>
| {{centrat|<span style="color:Purple;"> '''Morți în exil'''</span>}}
| {{centrat|<span style="color:Blue;"> '''Au supraviețuit exilului'''</span>}}
|}
{| width=100%
| bgcolor=Red width=46%|{{centrat|<span style="color:white;">'''46%'''{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=34}}</span>}}
| bgcolor=Blue width=54%|{{centrat|<span style="color:white;">'''54%'''</span>}}
| <tr>
| {{centrat|<span style="color:Purple;">'''Morți în exil'''</span>}}
| {{centrat|<span style="color:Blue;"> '''Au supraviețuit exilului'''</span>}}
|}	

===Reabilitarea===
Guvernul stalinist nu le-a recunoscut tătarilor crimeeni dreptul la educație sau la publicații în limba lor. În ciuda acestor interdicții și deși ei au fost obligați să studieze în [[limba rusă]] sau în [[limba uzbecă]], ei au reușit să își păstreze identitatea culturală. În 1956, noul lider sovietic, [[Nikita Hrușciov]], a ținut discursul „[[Despre cultul personalității și consecințele sale]]” în care a condamnat politicile staliniste, inclusiv deportările în masă ale diferitelor etnii. Cu toate acestea, deși numeroase grupuri etnice au primit permisiunea să se reîntoarcă la casele lor, trei grupuri au fost forțate să rămână în exil: [[Istoria germanilor în Rusia, Ucraina și Uniunea Sovietică|germanii sovietici]], [[Turcii din Georgia|turcii meshetinei]] și tătarii crimeeni.{{sfn|Tanner|2004|p=31}} În 1954, Hrușciov a permis ca Crimeea să fie inclusă în [[Republica Sovietică Socialistă Ucraineană|Ucraina sovietică]], deoarece Crimeea este legată pe uscat de Ucraina și nu de Rusia.{{sfn|Requejo|Nagel|2016|p=179}} La 28 aprilie 1956 a fost emisă directiva "Cu privire la eliminarea restricțiilor în legătură cu privind colonizarea specială a tătarilor din Crimeea... relocați în timpul Marelui Război Patriotic", prin care s-a dispus scoaterea din evidențe a deportaților și eliberarea acestora din supravegherea administrativă. Cu toate acestea, diverse alte restricții au fost încă păstrate, iar tătarilor nu li s-a permis să se întoarcă în Crimeea. În plus, în același an, Consiliul de Miniștri al Ucrainei a interzis tătarilor din Crimeea exilați, grecilor, germanilor, armenilor și bulgarilor să se mute chiar și în regiuniule [[Regiunea Herson | Herson]], [[Regiunea Zaporijjea | Zaporijia]], [[Regiunea Mîkolaiiv| Mîkolaiiv]] și [[Regiunea Odesa|Odesa]] ale [[RSS Ucraineană|RSS Ucrainene]]. {{sfn|Bazhan|2015|p=182}} Tătarii din Crimeea nu au primit nicio compensație pentru pierderea proprietăților.{{sfn|Tanner|2004|p=31}}


În anii 1950, tătarii crimeeni au început să lupte activ pentru dreptul lor la reîntoarcere. În 1957, ei strâns 6.0000 de semnături pe o petiție colectivă trimisă [[Sovietul Suprem|Sovietului Suprem]] prin care cereau [[Reabilitare (Uniunea Sovietică) |reabilitarea politică]] și dreptul la reîntoarcere în Crimeea.{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=37}} În 1961, au fost strânse 25.000 de semnături care au fost trimise la [[Kremlin]].{{sfn|Tanner|2004|p=31}}

{{Ill-wd|Q735699|3=Mustafa Djemilev}}, care avea doar șase ani când familia lui a fost deportată din Crimeea, a crescut în Uzbekistan și a devenit un activist pentru dreptul tătarilor crimeeni de reîntoarcere. El a fost arestat pentru prima oară în 1966 și a petrecut în total 17 ani în închisorile sovietice. El și-a căpătat astfel supranumele de „[[Nelson Mandela|Mandela]] tătarilor crimeeni”.{{sfn|Vardy|Tooley|Vardy|2003|p=554}} În 1984 el a fost condamnat pentru a șasea oară pentru „activitate antisovietică”, dar a primit sprijinul moral al disidentului sovietic  [[Andrei Saharov]], care fusese martor la cel de-al patrulea proces al lui Djemilev din 1976.<ref>[[#Shabad|Shabad, 11 March 1984]]</ref> Când disidenții bătrâni au fost arestați, a apărut o generație nouă, a celor tineri, care să îi înlocuiască.{{sfn|Tanner|2004|p=31}}

Pe 21 iulie 1967, reprezentanții tătarilor din Crimeea conduși de disidenta [[Ayșe Seitmuratova]] au primit permisiunea să se întâlnească la Moscova cu oficiali de rang înalt, inclusiv cu [[Iuri Andropov]]. În timpul întâlnirii, tătarii au cerut corectarea tuturor nedreptăților pe care Uniunea Sovietică le făcuse poporului lor. În septembrie 1967, [[Sovietul Suprem]] a emis un decret pruin care recunoștea că acuzația în masă de trădare împotriva întregii națiuni a fost „absurdă”, dar nu le-a oferit tătarilor din Crimeea aceleași reabilitare completă, care le-ar fi oferit și dreptul la reîntoarcere în locurile de baștină, ca în cazul altor popoare deportate. Decretul formulat cu atenție nu se referea la ei ca la „tătari din Crimeea", ci la „cetățenii de naționalitate tătară care trăiau anterior în Crimeea [...] au prins rădăcini în RSS Uzbecă” — minimalizând existența tătarilor crimeeni și dreptul de întoarcere și de creare a unei premise pentru cererile de „soluționare” a problemei.{{sfn|Williams|2015|p=165}} Tătarii au hotărât să formeze grupuri individuale care să se întoarcă în Crimeea în 1968 fără să aibă permisiunea oficială, doar pentru ca autoritățile sovietice să deporteze 6.000 dintre ei încă o dată.<ref name="Williams425">[[#Williams|Williams (2001)]], p. 425</ref> Cel mai cunoscut exemplu pentru rezistența tătarilor a fost activistul [[Musa Mamut]], care a fost deportat când avea 12 ani și s-a întors în Crimeea pentru că dorea să își mai vadă casa o dată. Când [[miliția|milițienii]] l-au informat că va fi expulzat, el și-a turnat benzină pe corp și s-a autoincendiat.<ref name="Williams425" /> În ciuda tuturor piedicilor, 557 de familii au reușit să obțină permisiune autorităților sovietice să locuiască în Crimeea.{{sfn|Tanner|2004|p=32}}

În 1968, au izbucnit revolte ale tătarilor crimeeni în orașul Uzbek [[Circik]].{{sfn|Williams|2015|p=127}} În octombrie 1973, poetul evreu [[Ilia Gabai]] s-a sinucis sărind în gol de pe o clădire din Moscova. El a fost unul dintre disidenții evrei importanți din URSS, care a luptat pentru dreptul popoarelor oprimate, în mod special pentru cele ale tătarilor din Crimeea. Gabai fusese arestat și închis într-un [[lagăr de muncă]], dar a continuat să lupte pentru cauza sa, fiind convins că tratamentul aplicat tătarilor din Crimeea de către autoritățile sovietice era echivalent cu [[genocid]]ul. {{sfn|Fisher|2014|p=150}} În același an a fost arestat și Djemilev.{{sfn|Williams|2015|p=129}}
[[File:Сакля в Крыму.jpg|thumb|left|O casă tătărească părăsită în Crimeea, fotografie din 1968]]
[[File:Amet-khan Sultan.jpg|thumb|Amet-khan Sultan a fost un tătar crimeean, as al aerului, multiplu decorat,  căruia i s-a acordat de două ori titlul de [[Erou al Uniunii Sovietice]]. Amet-khan a fost unul dintre primii oameni din Uniunea Sovietică care a cerut public în 1956reabilitarea și dreptul de întoarcere pentru tătarii din Crimeea.<ref>{{Cite web|title=95-ю годовщину дважды Героя Советского союза Амет-Хана Султана отметят в Крыму и в Дагестане|url=https://www.riadagestan.ru/news/society/95_yu_godovshchinu_dvazhdy_geroya_sovetskogo_soyuza_amet_khana_sultana_otmetyat_v_krymu_i_v_dagestane/|access-date=2021-01-11|website=Информационный портал РИА "Дагестан"}}</ref><ref>{{Cite book|last=|first=|title=ЦГАООУ. Ф.1. Оп. 24. Д. 4248. Л. 287—294. Заверенная копия|publisher=|year=|isbn=|location=|pages=}}</ref>]]

În ciuda [[Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985)|procesului de destalinizare]], doar venirea la putere a lui [[Mihail Gorbaciov]] și declanșarea [[Perestroika|Perestroikăi]] au făcut ca aceste lucruri să se schimbe. În 1987, activiștii tătari au organizat un protest în centrul Moscovei, lângă Kremlin.{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=37}} Acest lucru l-a obligat pe Gorbaciov să formeze o comisie care să analizeze această chestiune. Prima concluzie a comisiei, condusă de conservatorul [[Andrei Gromîko]], a fost că „nu există nicio bază pentru reînnoirea autonomiei și acordarea dreptului tătarilor crimeeni să se întoarcă”, dar Gorbaciov a ordonat formarea unei a doua comisii,  care a recomandat reînnoirea autonomiei pentru tătarii din Crimeea. {{sfn|Human Rights Watch|1991|p=38}} În cele din urmăîn 1989, interdicția de reîntoarcere a etniilor deportate a fost declarată oficial nulă și neavenită;  Sovietul Consiliul Suprem al Crimeii a emis, de asemenea pe 14 noiembrie 1989 o declarație, potrivit căreia deportările anterioare ale popoarelor au fost o activitate criminală.{{sfn|Sandole|Byrne|Sandole-Staroste|Senehi|2008|p=94}} Acest lucru a deschis calea pentru 260.000 de tătari crimeeni să se întoarcă în patria lor. În același an, Djemilev s-a întors în Crimeea și, până la 1 ianuarie 1992, cel puțin 166.000 de tătari au făcut acst lucru.<ref>[[#Kamm|Kamm, 8 February 1992]]</ref> Legea ''Cu privire la reabilitarea popoarelor oprimate'' din 26 aprilie 1991 a avut în vedere reabilitarea tuturor etniilor reprimate din Uniunea Sovietică.  Acestă lege a adoptat măsuri care implicau „abolirea tuturor legilor anterioare ale RSFS Ruse referitoare la deportările forțate ilegale” și a cerut „restaurarea și restituirea valorilor și arhivelor culturale și spirituale, care reprezintă moștenirea poporului reprimat”.{{sfn|Bugay|1996|p=213}}
[[File:Mustafa_Abd%C3%BClcemil_K%C4%B1r%C4%B1mo%C4%9Flu.jpg|right|thumb|Mustafa Djemilev, un activist tătar din Crimeea, a petrecut mai mulți ani pentru disidența sa]]

În 2004, tătarii formau 12% din populația Crimeii.<ref>[[#BBC News|BBC News, 18 May 2004]]</ref> În ciuda schimbării politicii sovietice, reîntoarcerea tătarilor în Crimeea nu a fost un proces simplu: în 1989, când ei au început reîntoarcerea în masă, diferiți [[naționalism|naționaliști]] ruși au organizat proteste în Crimeea cu sloganul „Trădătorii tătari – afară din Crimeea!”. În 1990 au fost raportate mai multe ciocniri între ruși și tătari în apropiere de [[Ialta]], armata fiind obligată să intervină pentru calmarea situației. Autoritățile locale sovietice nu s-au arătat interesate să îi ajute pe tătarii reîntorși în Crimeea să își găsească un loc de muncă sau o locuință.{{sfn|Garrard|Healicon|1993|p=173}} Tătarii care s-au reîntors au găsit 517 sate abandonate, dar birocrația locală a făcut ce i-a stat în putință să îi împiedice să le refacă.{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=37}} În anul 1991, cel puțin 117 familii de tătari crimeeni locuiau în corturi pe două pajiști lângă [[Simferopol]], așteptând ca autoritățile să le acorde o reședință permanentă.{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=44}} După [[Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste|destrămarea Uniunii Sovietice]], Crimeea a devenit parte a [[Ucraina|Ucrainei]] independente, dar autoritățile de la [[Kiev]] au oferit doar un sprijin limitat tătarilor reîntorși pe pământurile lor. Aproximativ 150.000 de tătari reîntorși în Crimeea au primit automat cetățenia Ucrainei prin Legea cetățeniei din 1991. Alți 100.000 de tătari care s-au reîntors după ce Ucraina și-a proclamat independența au întâmpinat o serie de greutăți în obținerea cetățeniei, inclusiv un proces birocratic costisitor.<ref>[[#Prokopchuk|Prokopchuk, 8 June 2005]]</ref> Dat fiind faptul că exilul a durat aproape 50 de ani, unii dintre tătari au decis să rămână în Uzbekistan, ceea ce a dus la separarea membrii familiilor lor care au decis să se reîntoarcă în Crimeea.{{sfn|Uehling|2002|pp=388–408}} În anul 2000, erau înregistrate 46.603 cereri ale tătarilor reîntorși care doreau să primească o bucată de pământ. O bună parte a acestor cereri a fost respinsă.  În jurul orașelor mai mari, așa cu este [[Sevastopol]]ul, un tătar crimeean a primit în medie doar 162 m<sup>2</sup> de teren de slabă calitate  saunepotrivit pentru agricultură.<ref name="buckley237">[[#Buckley|Buckley, Ruble & Hoffman (2008)]], p. 237</ref>

==Abordările moderne și urmări ==
{| class="toccolours" style="float: left; margin-left: 1em; margin-right: 2em; font-size: 100%; background:#c6dbf7; color:black; width:25em; max-width: 35%;" cellspacing="5"
| style="text-align: left;" | Colaboratorii [[KGB]]-ului sunt furioși că adunăm dovezi statistice despre tătarii din Crimeea care au pierit în exil și că strângem materiale împotriva comandanților sadici, care au batjocorit poporul în timpul anilor staliniști și care, potrivit preceptelor [[procesele ulterioare din Nürnberg | Tribunalului de la Nürnberg]], ar trebui judecat pentru [[crime împotriva umanității]]. Ca urmare a crimei din 1944, am pierdut mii și mii de frați și surori. Și acest lucru trebuie să fie reamintit!{{sfn|Allworth|1998|p=214}}
|-
| style="text-align: left;" | — Mustafa Dzhemilev, 1966
|}
Istoricul ucraineano-canadian Peter J. Potichnyj declară că nemulțumirea tătarilor din Crimeea față de viața lor în exil reflectă o imagine mai largă a grupurilor etnice non-ruse din URSS, care au început să-și exprime public furia împotriva nedreptăților comise de ideologii  [[iredentismul rusesc | Rusiei Mari]].{{sfn|Potichnyj|1975|pp=302–319}} În 1985, un eseu al jurnalistului ucrainean [[Vasil Sokil]] intitulat ''Uitând nimic, uitând pe nimeni'' a fost publicat în revista ''emigrației''  ruse ''Kontinent''. Într-o manieră adesea sarcastică, a evidențiat cetățenii și etniile sovietice uitate selectiv, care au suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar ale căror experiențe perturbă istoria oficială sovietică a unei victorii eroice: „Mulți au îndurat toate torturile lagărelor de concentrare ale lui [[Hitler]], doar pentru a fi trimiși în [[Gulag]]ul siberian. [...] De ce are nevoie, de fapt, o ființă umană? Nu atât de mult. Pur și simplu să fie recunoscut ca om. Nu ca un animal." Sokil a folosit experiența tătarilor din Crimeea ca exemplu al etniilor cărora li s-a refuzat această recunoaștere.{{sfn|Finnin|2011|pp=1091–1124}}

Între 1989 și 1994, aproximativ un sfert de milion de tătari au migrat din Asia Centrală în Crimeea. Aceasta a fost văzută ca o victorie simbolică a eforturilor lor de a se întoarce pe pământul lor natal.{{sfn|Williams|2002|pp=323–347}} Ei s-au reîntors după 45 de ani de exil.<ref>[[#Williams|Williams (2001)]], p. 439</ref>

Nici unul dintre grupurile etnice care au fost deportate în timpul epocii staliniste nu au primit vreun fel de compensație.{{sfn|Human Rights Watch|1991|p=3}} Unele grupuri și activiști ai tătarilor din Crimeea au cerut comunității internaționale să încerce să forțeze Federația Rusă ca, în calitatea sa de [[stat succesor]] al Uniunii Sovietice, să finanțeze reabilitarea a acestei etnii și să ofere compensații financiare pentru relocarea forțată.{{sfn|Allworth|1998|p=356}}
[[File:Deportation of the Crimean Tatars en.svg|thumb|Simbolul aniversării deportării tătarilor din Crimeea]]

În ciuda faptului că mii de tătari din Crimeea au luptat în rânduirile Armatei Roșii până la [[Bătălia Berlinului | bătălia finală a Berlinul]], suspiciunea sovietică s-a concentrat asupra acestui grup special.<ref>[[#Williams|Williams (2001)]], p. 384</ref> Unii istorici explică acest fapt ca pe o parte a planului lui Stalin de preluare completă a controlului Crimeii. 

Sovieticii [[criza Strâmtorilor Turcești |au căutat să obțină accesul]] la [[Dardanele]] și să aibă controlul asupra teritoriului turcesc din imediata vecinătate. Ori turcii din Crimeea aveau „rude” etnice în Turcia. Prin caracterizarea turcilor din Crimeea ca trădători, această caracterizare putea fi extinsă și asupra tătarilor din Turcia.{{sfn|Skutsch|2013|p=1188}} Istoricul Walter Kolarz consideră în schimb că deportarea tătarilor și încercarea lichidării etniei tătarilor din Crimeea în 1944 a fost doar actul final al unui proces lung de câteva secole al colonizării rusești a Crimeii, început în 1783.{{sfn|Potichnyj|1975|pp=302–319}} Istoricul  Gregory Dufa consideră acuzațiile sovietice împotriva tătarilor din Crimeea ca o scuză convenabilă pentru transferul lor forțat, prin care Moscova și-a asigurat un acces de necontestat la sudul geostrategic al  [[Marea Neagră | Mării Negre]] pe de o parte, și a eliminat presupusele  națiuni rebele pe de altă parte.{{sfn|Dufaud|2007|pp=151–162}} Profesorul de istorie rusă și sovietică Rebecca Manley a ajuns la o concluzie asemănătoare, și anume că obiectivul real al conducerii sovietice a fost „curățarea” regiunilor de frontieră de „elementele nesigure”.{{sfn|Manley|2012|p=40}} 
Profesorul Brian Glyn Williams a afirmat că deportarea [[Turcii din Georgia|turcilor meshetieni]], în ciuda faptului că nu au fost vreodată în apropierea liniilor frontului și nu au fost niciodată acuzați de vreo „crimă” antisovietică,  face să fie credibilă ideea că deportările crimeenilor și caucazienilor s-au datorat politicii externe sovietice, mai degrabă decât oricăror „crime în masă universale” reale.<ref>[[#Williams2002|Williams (2002)]], p. 386</ref>

În martie 2014,  a avut loc [[anexarea Crimeii de către Federația Rusă]], acțiune care a fost declarată ilegală de [[Adunarea Generală a Națiunilor Unite]]  prin [[Rezoluția 68/262 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite |Rezoluția 68/262]] și care a dus la deteriorarea în continuare a drepturilor tătarilor din Crimeea. Chiar dacă [[Federația Rusă]] a emis pe 21 aprilie 2014 Decretul nr. 268 „Cu privire la măsurile de reabilitare a popoarelor armean, bulgar, grec, tătar crimeean și german și sprijinul de stat pentru renașterea și dezvoltarea acestora” {{sfn|Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights|2014|p=15}}, în realitate tătarii din Crimeea au fost tratați cu mult mai puțină grijă. [[Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului]] a emis un avertisment la adresa Kremlinului în 2016 datorită acțiunilor autorităților ruse de intimidare, hărțuire și arestare a reprezentanților tătarilor din Crimeea, adesea sub acuzații îndoielnice,{{sfn|Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights|2016}} în vreme ce funcționarea organismului lor reprezentativ, {{Ill-wd|Q10858057|3=Mejlis}}, a fost interzisă.<ref>[[#Nechepurenko|Nechepurenko, 26 April 2016]]</ref> 
[[File:2016_Memorial_day_of_Deportation_of_the_Crimean_Tatars_in_Kyiv_15.jpg|right|thumb|Eveniment din Kiev pentru comemorarea victimelor deportărilor tătarilor din Crimeea (2016)]]

ONU a raportat că peste 10.000 de oameni au părăsit Crimeea după anexarea acestui teritoriu de către Rusia, iar majoritatea acestora au fost tătari,<ref>[[#UN News Centre|UN News Centre, 20 May 2014]]</ref> ceea ce a dus la un declin mai accentuat al comunității lor fragile. Tătarii din Crimeea au declarat că au avut mai multe motive pentru plecarea lor, printre care nesiguranța, frica și intimidarea din partea noilor autorități ruse.{{sfn|Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights|2014|p=13}} în raportul din 2015, Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului a avertizat că în Crimeea au fost înregistrate diverse [[Drepturile omului |încălcări ale drepturilor omului]], inclusiv împiedicarea tătarilor din Crimeea de a marca cea de-a 71-a aniversare a deportării lor.{{sfn|Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights|2015|pp=40–41}} Lui Djemilev, care se afla în [[Turcia]] în momentul anexării Crimeii, i-a fost interzisă de către autoritățile ruse intrarea în regiune pentru o perioadă de cinci ani, a doua oară când el a fost evacuat din propriul teritoriu natal.<ref>[[#Reuters2014|Reuters, 22 April 2014]]</ref>

Interpretările moderne ale savanților și istoricilor clasifică uneori această deportare în masă a civililor drept [[Crime împotriva umanității |crimă împotriva umanității]],{{sfn|Wezel|2016|p=225}} [[purificare etnică]],{{sfn|Requejo|Nagel|2016|p=180}}{{sfn|Williams|2002|pp=323–347}}{{sfn|Magocsi|2010|p=690}} [[declin al populației | depopulare intenționată]],{{sfn|Polian|2004|p=318}} un act de  [[Represiune politică|represiune stalinistă]],{{sfn|Lee|2006|p=27}} sau  "[[genocid cultural]]", adică o ștergere deliberată dintr-o identitate și cultură a unei națiuni.<ref>[[#Williams2002|Williams (2002)]], pp. 357–373</ref>{{sfn|Dufaud|2007|pp=151–162}} Tătarii din Crimeea numesc acest eveniment ''Sürgünlik'' ("exil").{{sfn|Zeghidour|2014|pp=83–91}}
===Problema genocidului și recunoașterea lui ===


{| class="wikitable sortable" style="width:50%; margin:auto;"
|-
! # !! Name !! Data recunoașterii !! Sursa
|-
| 1 || {{flag|Ucraina}} || style="text-align:center;"| 12 decembrie 2015 || <ref name=ukgeno>[[#Radio Free Europe|Radio Free Europe, 21 January 2016]]</ref>
|-
| 2 || {{flag|Letonia}} || style="text-align:center;"| 9 mai 2019 || <ref name=latgeno>{{Cite web |url=https://www.saeima.lv/en/news/saeima-news/27891-foreign-affairs-committee-adopts-a-statement-on-the-75th-anniversary-of-deportation-of-crimean-tatars-recognising-the-event-as-genocide |title=Foreign Affairs Committee adopts a statement on the 75th anniversary of deportation of Crimean Tatars, recognising the event as genocide |date=24 April 2019 |publisher=Saeima |access-date=11 May 2019}}</ref><ref name=latgeno2>{{Cite web|url=https://www.rferl.org/a/latvian-lawmakers-label-1944-deportation-of-crimean-tatars-as-act-of-genocide/29933467.html|title=Latvian Lawmakers Label 1944 Deportation Of Crimean Tatars As Act Of Genocide|date=2019-05-09|website=Radio Free Europe/Radio Liberty|access-date=2019-05-10}}</ref>
|-
| 3 || {{flag|Lituania}} || style="text-align:center;"| 6 iunie 2019 || <ref name=lithugenod>{{Cite news |url=https://www.baltictimes.com/lithuanian_parliament_recognizes_soviet_crimes_against_crimean_tatars_as_genocide/ |title=Lithuanian parliament recognizes Soviet crimes against Crimean Tatars as genocide |date=6 June 2019 |newspaper=The Baltic Times |access-date=6 June 2019}}</ref>
|-
| 4 || {{flag|Canada}} || style="text-align:center;"| 10 iunie 2019 || <ref name=canogeno>{{Cite web | url=https://www.facebook.com/BorysWrz/posts/earlier-today-delivering-the-good-news-to-iconic-crimean-tatar-leader-mustafa-dz/10156820037778558/ |title = Borys Wrzesnewskyj}}</ref><ref name=ganoex>{{Cite web | url=http://www.ukrweekly.com/uwwp/foreign-affairs-committee-passes-motion-by-wrzesnewskyj-on-crimean-tatar-genocide/ | title=Foreign Affairs Committee passes motion by Wrzesnewskyj on Crimean Tatar genocide | accessdate=2021-07-25 | archive-date=2020-04-19 | archive-url=https://web.archive.org/web/20200419000357/http://www.ukrweekly.com/uwwp/foreign-affairs-committee-passes-motion-by-wrzesnewskyj-on-crimean-tatar-genocide/ | dead-url=yes }}</ref>
|}
[[File:The projection mapping on the Ukrainian Government Building for the Day of Remembrance for the victims of the Crimean Tatar genocide.webm|thumb|Proiecție pe clădirea Ministerului de Externe de la Kiev cu ocazia Zilei comemorării victimelor genocidului tătarilor (2020)]]

Anumiți activiști, politicieni, cercetători, istorici sau guverne merg mai departe și consideră deportarea tătarilor drept [[genocid]] {{sfn|Tatz|Higgins|2016|p=28}}{{sfn|Uehling|2015|p=3}}{{sfn|Blank|2015|p=18}}{{sfn|Legters|1992|p=104}} sau [[genocid cultural]].<ref name="g1" /><ref name="g2" /><ref name="g3" /><ref name="g4" /> Istoricul american Norman Naimark a scis: „Cecen[i] și ingușii, tătarii din Crimeea și alte «popoare pedepsite» din perioada războiului au fost, au fost, într-adevăr, programate pentru eliminare, dacă nu fizic, atunci ca naționalități autoidentificate.”<ref>{{cite book |last=Naimark |first=Norman M. |title=Stalin's Genocides |date=2010 |publisher=Princeton University Press |location=Princeton, NJ |page=126 }}</ref> Profesorul Lyman H. Legters a susținut că sistemul penal sovietic, combinat cu politicile sale de reinstalare, ar trebui să fie considerat de tip genocid, deoarece sentințele au fost suportate în mod specific de anumitor grupuri etnice și că o relocare a acestor grupuri etnice, a căror supraviețuire depinde de legăturile cu patria sa particulară, „a avut un efect de genocid remediabil numai prin restaurarea grupului în patria sa.” {{sfn|Legters|1992|p=104}} Disidenții sovietici [[Ilia Gabai]]{{sfn|Fisher|2014|p=150}} și {{Ill-wd|Q2477108|3=Petro Grigorenko}}{{sfn|Allworth|1998|p=216}} au clasificat amândoi evenimentul drept genocid. Istoricul american Timothy Snyder include deportarea tătarilor din Crimeea într-o listă a politicilor sovietice care „îndeplinesc standardele genocidului”.<ref>{{Cite web|url=https://www.theguardian.com/commentisfree/cifamerica/2010/oct/05/holocaust-secondworldwar|title=The fatal fact of the Nazi-Soviet pact|last=Snyder|first=Timothy|date=2010-10-05|website=The Guardian|access-date=2018-08-06}}</ref> pe 12 decembrie 2015, [[Rada Supremă a Ucrainei]] a emis o rezoluție prin care a recunoscut deportarea tătarilor din Crimeea drept genocid și a stabilit ziua de 18 mai ca „Ziua comemorării victimelor genocidului tătarilor din Crimeea”.<ref name=ukgeno/> [[Seimul Letoniei]] a recunoscut evenimentul drept act de genocid pe 9 mai 2019.<ref name="latgeno"/><ref name="latgeno2"/> The [[Seimas|Parlamentul Lituaniei]] a făcut același lucru pe 6 iunir 2019.<ref name="lithugenod"/> Parlamentul Canadei a votat o moțiune pe 10 iunie 2019 prin care a recunoscut deportarea tătarilor din Crimeea din 1944  (Sürgünlik) drept un genocid comis de dictatorul sovietc I. V. Stalin și a desemnat ziua de 18 mai „Ziua comemorării”.<ref name=canogeno/><ref name=ganoex/>


Alți savanți au pus în discuție caracterul de genocid al deportării. Alexander Statiev este de părere că [[Transferuri de populație în Uniunea Sovietică|deportările sovietice]] au avut ca rezulta rate ale decesului care le-ar încadra drept „genocid”, dar Stalin nu a avut în intenția să extermine [[Transferuri de populație în Uniunea Sovietică|aceste grupuri etnice]]. El consideră că aceste deportări sunt cel mult un exemplu de [[rusificare|asimilare sovietică]] a „națiunilor nedorite”.{{sfn|Statiev|2010|pp=243–264}} Amir Weiner consideră că regimul sovietic a căutat să  distrugă doar „identitatea lor teritorială”.{{sfn|Weiner|2002|pp=44–53}} Astfel de puncte de vedere au fost criticate de Jon Chang ca fiind „[[rasism]] rafinat” și [[revizionism istoric]]. El a reamintit că deportările au fost de fapt bazate pe etnia victimelor.<ref name="changonrevison">{{cite journal |last1=K. Chang |first1=Jon |title=Ethnic Cleansing and Revisionist Russian and Soviet History |journal= Academic Questions|date=8 April 2019 |volume=32 |issue=2 |page=270 |doi=10.1007/s12129-019-09791-8 |s2cid=150711796 }}</ref>

===Reprezentări culturale===
[[File:ESC2016_winner%27s_press_conference_01.jpg|left|thumb|[[Jamala]] a dedicat cântecul ''[[1944 (cântec)|1944]]'' cu care a câștigat [[Eurovision]]ul în 2016  tătarilor din Crimeea deportați]]
În anul 2008, Lily Hyde, o ziaristă britanică care locuia în Ucraina, a publicat un roman ''Dreamland'' care descrie viața unei familii de tătari care s-au reîntors pe pământurile strămoșești în anii 1990. Povestea este spusă din perspectiva unei fetițe de 12 ani care se mută din Uzbekistan într-un sat demolat împreună cu părinții, fratele și bunicul ei. Bunicul îi spune povești despre eroii și victimele din rândul tătarilor din Crimeea.<ref>[[#O'Neil|O'Neil, 1 August 2014]]</ref>

Filmul ucrainean în [[limba tătară crimeeană]] ''[[Haytarma, istoria unei națiuni |Haytarma (Întoarcerea)]]'' prezintă experiența asului aerului tătar, [[Erou al Uniunii Sovietice]], {{Ill-wd|Q470325|3=Amet-khan Sultan}} în timpul deportărilor din 1944.<ref>[[#Grytsenko|Grytsenko, 8 July 2013]]</ref>

În 2015, Christina Paschyn a produs filmul documentar ''A Struggle for Home: The Crimean Tatars'', o coproducție Ucraina&ndash;Qatar. Filmul prezintă istoria tătarilor din Crimeea din 1783 până în  2014, episodul deportărilor în masă din 1944 bucurându-se de o atenție deosebită.<ref>[[#International Documentary Film Festival Amsterdam|International Documentary Film Festival Amsterdam, 2016]]</ref>

La [[Concursul Muzical Eurovision 2016| Eurovision 2016]] de la [[Stockholm]], [[Suedia]], cântăreața [[Jamala]] a interpretat cântecul  ''[[1944 (cântec)|1944]]'', care se referă la deportarea tătarilor din Crimeea din acel an. Jamala, născută într-o familie de tătari aflată în exil în [[Kîrgîstan]], a dedicat cântecul străbunicii sale deportate. Ea a devenit prima persoană de etnie tătară din Crimeea care a participat la concursul Eurovision și de asemenea primul artist care a interpretat un cântec cu versurile în limba tătarilor din Crimeea. Ea a devenit al doilea artist ucrainean care a câștigat concursul.<ref>[[#John|John, 13 May 2016]]</ref>

== Note ==
{{Reflist|20em}}

== Comentarii ==
{{reflist|group=c}}

==Bibliografie==
===Cărți===
{{Refbegin|colwidth=40em|indent=y}}
* {{cite book|last=Allworth|year=1998|title=The Tatars of Crimea: Return to the Homeland: Studies and Documents|first=Edward|publisher=Duke University Press|location=Durham|isbn=9780822319948|oclc=610947243|lccn=97019110|url-access=registration|url=https://archive.org/details/tatarsofcrimeare0000unse}}
* {{cite book|last=Bazhan|first=Oleg|year=2015|editor-last1=McDermott|editor-first1=Kevin|editor-last2=Stibbe|editor-first2=Matthew |title=De-Stalinising Eastern Europe: The Rehabilitation of Stalin's Victims after 1953|chapter=The Rehabilitation of Stalin's Victims in Ukraine, 1953–1964: A Socio-Legal Perspective|publisher=[[Palgrave Macmillan]]|location=Basingstoke|oclc=913832228|isbn=9781137368928}}
* {{cite book|ref=Buckley|title=Migration, Homeland, and Belonging in Eurasia|first1=Cynthia J.|last1= Buckley|first2= Blair A. |last2=Ruble|first3= Erin Trouth|last3= Hofmann|location=Washington, D.C.|publisher=Woodrow Wilson Center Press|year= 2008|isbn=9780801890758|oclc=474260740| lccn=2008015571 |url=https://books.google.com/books?id=wulDuN7APaIC&pg=PA209}}
* {{cite book |title=The Deportation of Peoples in the Soviet Union | last=Bugay| first=Nikolay |author-link= | year=1996 | publisher=Nova Publishers | isbn=9781560723714 |oclc=36402865 |location=New York City| url=https://books.google.com/books?id=xwp5y9NDaEwC&pg=PA46}}
* {{cite book|last=Dadabaev|first=Timur| title=Identity and Memory in Post-Soviet Central Asia: Uzbekistan's Soviet Past|publisher=[[Routledge]]|year=2015|location=Milton Park|isbn=9781317567356|lccn=2015007994|oclc=1013589408}}
* {{cite book|last=Drohobycky|title=Crimea: Dynamics, Challenges and Prospects|first=Maria|publisher=[[Rowman & Littlefield]]|year= 1995|isbn=9780847680672|oclc=924871281| lccn=95012637|location=Lanham}}
* {{cite book|last=Fisher|title=Crimean Tatars|first=Alan W.|location=Stanford, California|publisher=Hoover Press|year= 2014|isbn= 9780817966638|oclc=946788279 |lccn=76041085}}
* {{cite book|last1=Garrard|last2=Healicon|year=1993|title=World War 2 and the Soviet People: Selected Papers from the Fourth World Congress for Soviet and East European Studies|first1=John|first2= Alison|location=New York City|publisher={{Ill-wd|Q7580872|3=Springer}}|isbn= 9781349227969|oclc=30408834 |lccn=92010827 |url=https://books.google.com/books?id=6kivCwAAQBAJ&pg=PA167 }}
* {{cite book|last=Kamenetsky|first=Ihor|year=1977|title=Nationalism and Human Rights: Processes of Modernization in the USSR|isbn=9780872871434 |lccn=77001257|publisher=Association for the Study of the Nationalities (USSR and East Europe) Incorporated|location=Littleton, Colorado}}
* {{cite book|last=Knight|year=1995|first=Amy |author-link= |title=Beria: Stalin's First Lieutenant|publisher=[[Princeton University Press]] |isbn=9780691010939 |lccn=93003937| location=Princeton, N.J.}}
* {{cite book|last=Kucherenko| title=Soviet Street Children and the Second World War: Welfare and Social Control under Stalin| first=Olga|publisher=[[Bloomsbury Publishing]] |year= 2016|isbn=9781474213448 |location=London |lccn=2015043330}}
* {{cite book|last1=Kurtiev|first1=Refat|last2=Kandim|first2=Yunus|last3=Muslimova|first3=Edie|last4=Suleymanov|first4=Seyran|title=Депортация крымских татар 18 мая 1944 года. Как это было: воспоминания депортированных|year=2004|publisher=Odzhak|language=ru|location=Simferopol|isbn=9789668535147|oclc=255117144|url=https://books.google.com/books?id=tNgjAQAAIAAJ}}
* {{cite book|last=Lee| first=Jongsoo James| year=2006| title=The Partition of Korea After World War II: A Global History| publisher=Springer|isbn=	9781403983015|lccn=2005054895|location=New York City}}
* {{cite book|last=Legters|first=Lyman H.|year=1992|title=Native Americans and Public Policy|chapter=The American Genocide| chapter-url=https://books.google.com/books?id=wghp62KBvWYC&pg=PA104|editor-last=Lyden| editor-first=Fremont J.|isbn=9780822976820|location=Pittsburgh|oclc=555693841|publisher=University of Pittsburgh Press }}
* {{cite book|last=Levene |first=Mark| year=2013| title=The crisis of genocide: Annihilation: Volume II: The European Rimlands 1939-1953| publisher=OUP Oxford |location=New York City| isbn=9780191505553 | lccn=2013942047| url=https://books.google.com/books?id=_INoAgAAQBAJ&pg=PA317}}
* {{cite book|last=Magocsi|first=Paul R.|author-link= |title=A History of Ukraine: The Land and Its Peoples |publisher=University of Toronto Press|year=2010|isbn=9781442610217 |oclc=899979979 |lccn=96020027|location=Toronto}}
* {{cite book|last=Manley|first=Rebecca|year=2012|title=To The Tashkent Station: Evacuation and Survival in the Soviet Union at War|publisher=Cornell University Press|isbn=9780801457760|oclc=979968105|location=[[Ithaca, New York]]}}
* {{cite book|last=Merridale|year=2007|title=Ivan's War: Life and Death in the Red Army, 1939-1945| first=Catherine |publisher=[[Henry Holt and Company]]| isbn=9780571265909|lccn=2005050457|location=New York City}}
* {{cite book|last=Moss|title=An Age of Progress?: Clashing Twentieth-Century Global Forces|first=Walter G. |publisher=Anthem Press|year= 2008|isbn=9780857286222 |lccn=2007042449 |oclc=889947280|location=London }}
* {{cite book|last=Motadel|first=David|url=https://books.google.com/books?id=zUiYBQAAQBAJ&pg=PA235|title=Islam and Nazi Germany's War|publisher=[[Harvard University Press]]|page=235|year=2014|isbn=9780674724600|oclc=900907482}}
* {{cite book|last1=Olson|title=An Ethnohistorical Dictionary of the Russian and Soviet Empires|first1=James Stuart |first2=Lee Brigance |last2=Pappas|first3= Nicholas Charles |last3=Pappas|publisher=Greenwood Publishing Group|year= 1994 |location=Westport, Conn.|oclc=27431039|isbn= 9780313274978 }}
* {{cite book|last=Parrish|author-link= |year=1996|title=The Lesser Terror: Soviet State Security, 1939-1953| first=Michael |publisher=Greenwood Publishing Group|oclc=473448547|isbn= 9780275951139 |location=Westport, Conn.|url=https://books.google.com/books?id=NDgv5ognePgC&pg=PA104}}
* {{cite book |last= Polian |first= Pavel |author-link= |year= 2004|title= Against Their Will: The History and Geography of Forced Migrations in the USSR |location= Budapest; New York City |publisher= Central European University Press |isbn= 9789639241688 |lccn=2003019544 |title-link= Împotriva voinței lor}}
* {{cite book|last=Reid|year=2015|title=Borderland: A Journey Through the History of Ukraine |first=Anna |url=https://books.google.com/books?id=nl7XBAAAQBAJ&pg=PT204 |publisher=Hachette, UK|isbn=9781780229287 |lccn=2015938031|location=New York City}}
* {{cite book|last1=Requejo|last2=Nagel|first1=Ferran|first2=Klaus-Jürgen|year=2016|title=Federalism Beyond Federations: Asymmetry and Processes of Resymmetrisation in Europe|edition=repeated|publisher=Routledge|isbn=9781317136125|lccn=2010033623|oclc=751970998|location=Surrey, England}}
* {{cite book | last=Rywkin |first=Michael | title=Moscow's Lost Empire |location=Armonk, N.Y. |publisher=M.E. Sharpe |year=1994 |isbn=9781315287713 |oclc=476453248| lccn=93029308| url=https://books.google.com/books?id=k8oPc9BCz_4C&pg=PA67 }}
* {{cite book|last1=Sandole|last2=Byrne|last3=Sandole-Staroste|last4=Senehi|title=Handbook of Conflict Analysis and Resolution|first1=Dennis J.D.|first2=Sean |first3=Ingrid |first4=Jessica |location=London |publisher=[[Routledge]]|year= 2008|oclc=907001072|isbn=9781134079636 |lccn=2008003476 |url=https://books.google.com/books?id=sWAEmN5u9U4C&pg=PA94 }}
* {{cite book|last= Skutsch|first=Carl|url=https://books.google.com/books?id=yXYKAgAAQBAJ&pg=PA1188|title=Encyclopedia of the World's Minorities|publisher=Routledge|year=2013|location=New York|oclc=863823479|isbn=9781135193881}}
* {{cite book|last=Smele|first=Jonathan D.|year=2015|title=Historical Dictionary of the Russian Civil Wars, 1916-1926|publisher=Rowman & Littlefield |location=Lanham|isbn=9781442252813|oclc=985529980}}
* {{Cite book|last=Smoly|first=Valery|url=https://books.google.com/books?id=jvIgAQAAMAAJ|title=Кримські татари: шлях до повернення : кримськотатарський національний рух (друга половина 1940-х-початок 1990-х років) очима Радянських спецслужб : збірник документів та матеріалів|publisher=Ін-т історії України|year=2004|isbn=978-966-02-3286-0|location=Kiev|language=uk}}
* {{cite book|last=Spring|first=Peter|year=2015|title=Great Walls and Linear Barriers|publisher=Pen and Sword Books|location=Barnsley, South Yorkshire|lccn=2015458193|isbn=9781473853843}}
* {{cite book|last=Studies on the Soviet Union|title=Studies on the Soviet Union|year=1970|publisher=Institute for the Study of the USSR| oclc=725829715|location=Munich}}
* {{cite book|last=Stronski|title=Tashkent: Forging a Soviet City, 1930–1966| first=Paul|location=Pittsburgh| publisher=University of Pittsburgh Press |year= 2010|isbn=9780822973898 | lccn=2010020948 }}
* {{cite book|last1=Syed|first1=Muzaffar Husain|first2=Saud |last2=Akhtar|first3= B.D.|last3= Usmani|title=A Concise History of Islam|publisher=Vij Books India|location=New Delhi|year=2011|isbn= 9789382573470 |oclc=868069299}}
* {{cite book|last=Tanner|title=The Forgotten Minorities of Eastern Europe: The History and Today of Selected Ethnic Groups in Five Countries|first=Arno |location=Helsinki|publisher=East-West Books|year=2004|isbn=9789529168088 |oclc=695557139 |lccn=2008422172 |url=https://books.google.com/books?id=EQtCPAo1XU8C&pg=PA32}}
* {{cite book|last1=Tatz|last2=Higgins|author-link= | year=2016| title=The Magnitude of Genocide|first1=Colin |first2=Winton|publisher=[[ABC-CLIO]] |isbn=9781440831614 |lccn=2015042289 |oclc=930059149|location=Santa Barbara, CA|url=https://books.google.com/books?id=N1WaCwAAQBAJ&pg=PA28}}
* {{cite book|last=Travis|year=2010| title=Genocide in the Middle East: The Ottoman Empire, Iraq, and Sudan|first=Hannibal |publisher=Carolina Academic Press|location=Durham, N.C.|isbn=9781594604362 |oclc=897959409 |lccn=2009051514 }}
* {{cite book|last1=Tweddell|last2=Kimball|title=Introduction to the Peoples and Cultures of Asia|url=https://archive.org/details/introductiontope0000twed|url-access=registration|first1=Colin E.|first2=Linda Amy|publisher=Prentice-Hall|location=Englewood Cliffs, N.J.|year= 1985| isbn=9780134915722 |oclc=609339940| lccn=84017763}}
* {{cite book|last=Uehling|first=Greta|year=2004 | title=Beyond Memory: The Crimean Tatars' Deportation and Return |isbn=9781403981271 |publisher=Palgrave | oclc=963444771| lccn=2003063697| url=https://books.google.com/books?id=MUnHAAAAQBAJ&pg=PA38}}
* {{cite book|last1=Vardy|last2=Tooley|last3=Vardy|title=Ethnic Cleansing in Twentieth-century Europe|first1=Steven Béla |first2= T. Hunt |first3= Agnes Huszar |location=New York City|publisher=Social Science Monographs|year=2003| isbn=9780880339957 |oclc=53041747}}
* {{cite book|last=Viola|first=Lynne|year=2007|title=The Unknown Gulag: The Lost World of Stalin's Special Settlements|publisher=Oxford University Press|location=Oxford|isbn=9780195187694|oclc=456302666|lccn=2006051397|author-link= }}
* {{cite book|last=Weiner|title=Landscaping the Human Garden: Twentieth-century Population Management in a Comparative Framework|first=Amir |publisher={{Ill-wd|Q1479937|3=Stanford University Press}}|year= 2003|isbn=9780804746304|oclc=50203946| location=[[Stanford, California]]| lccn=2002010784 }}
* {{cite book|last=Wezel|first=Katja |title=Geschichte als Politikum: Lettland und die Aufarbeitung nach der Diktatur|publisher=BWV Verlag|location=Berlin|year= 2016|isbn= 9783830534259 |oclc=951013191|language=de}}
* {{cite book|title=The Crimean Tatars: The Diaspora Experience and the Forging of a Nation |first=Brian Glyn |ref=Williams|last=Williams|author-link= | publisher=BRILL|year=2001|oclc=46835306|isbn=9789004121225 |lccn=2001035369 |location=Boston }}
* {{cite book|last=Williams|first=Brian Glyn|title=The Crimean Tatars: From Soviet Genocide to Putin's Conquest |publisher=Oxford University Press| location=London, New York | lccn=2015033355 |year= 2015|isbn=9780190494728 |oclc=910504522}}
* {{cite book|last1=Allworth|title=Tatars of the Crimea: Their Struggle for Survival : Original Studies from North America, Unofficial and Official Documents from Czarist and Soviet Sources|first=Edward|location=Michigan|publisher=[[Columbia University]]. Center for the Study of Central Asia|year= 1988|isbn=0822307588}}
* {{cite book|last = Hall|title=The Crimea. A very short history|first=M. Clement|year= 2014|isbn=978-1-304-97576-8|url =https://books.google.com/books?id=iIuUBgAAQBAJ }}
{{refend}}

===Articole online ===
{{Refbegin|colwidth=40em|indent=y}}
*{{cite web | last=Banerji | first=Robin | url=https://www.bbc.co.uk/news/magazine-19815852 | title=Crimea's Tatars: A fragile revival | work=[[BBC News]] | date=23 October 2012 | access-date=4 August 2017 | ref=Banerji }}
*{{cite web|last=Colborne|date=19 May 2016|first=Michael|title=For Crimean Tatars, it is about much more than 1944|url=http://www.aljazeera.com/indepth/features/2016/05/crimean-tatars-1944-160519062014138.html|access-date=4 August 2017|publisher=[[Al Jazeera]]|ref=Colborne}}
*{{cite news|last=Grytsenko |first=Oksana |url=http://www.kyivpost.com/guide/movies/haytarma-the-first-crimean-tatar-movie-is-a-must-see-for-history-enthusiasts-326698.html|title='Haytarma', the first Crimean Tatar movie, is a must-see for history enthusiasts|publisher=Kyiv Post|date=8 July 2013|access-date=22 October 2013 | ref=Grytsenko }}
*{{cite web| last=John| first=Tara| date=13 May 2016| publisher=[[Time (magazine)|Time]]| url=http://time.com/4329061/eurovision-jamala-russian-ukraine-crimea/| title=The Dark History Behind Eurovision's Ukraine Entry| access-date=4 August 2017| ref=John}}
*{{cite web|last=Kamm|date=8 February 1992|first=Henry|title=Chatal Khaya Journal; Crimean Tatars, Exiled by Stalin, Return Home|work=The New York Times|url=https://www.nytimes.com/1992/02/08/world/chatal-khaya-journal-crimean-tatars-exiled-by-stalin-return-home.html|ref=Kamm}}
* {{cite web|last=Lillis|year=2014|first=Joanna|title=Uzbekistan: Long Road to Exile for the Crimean Tatars|url=http://www.refworld.org/cgi-bin/texis/vtx/rwmain?page=search&docid=5489abe44&skip=0&query=Crimean%20tatars%201944|publisher=EurasiaNet|access-date=4 August 2017}}
*{{cite web|last=Nechepurenko|date=26 April 2016|access-date=4 August 2017|first=Ivan|title=Tatar Legislature Is Banned in Crimea|url=https://www.nytimes.com/2016/04/27/world/europe/crimea-tatar-mejlis-ban-russia.html|work=[[The New York Times]]|ref=Nechepurenko}}
*{{cite web|last=O'Neil|first=Lorena|access-date=4 August 2017|date=1 August 2014|url=https://www.npr.org/2014/08/28/343854892/telling-crimeas-story-through-childrens-books|publisher=npr.org|title=Telling Crimea's Story Through Children's Books|ref=O'Neil}}
*{{cite web|last=Shabad|date=11 March 1984|first=Theodore|title=Crimean Tatar Sentenced to 6th Term of Detention|url=https://www.nytimes.com/1984/03/11/world/crimean-tatar-sentenced-to-6th-term-of-detention.html|work=The New York Times|access-date=4 August 2017|ref=Shabad}}
*{{cite web| work=[[BBC News]]| url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/3724881.stm| title=Crimean Tatars recall mass exile| date=18 May 2004| access-date=4 August 2017| ref=BBC News}}
* {{cite web|publisher=International Documentary Film Festival Amsterdam|title=A Struggle for Home: The Crimean Tatars|url=https://www.idfa.nl/en/film/accc04af-e0b4-46e3-8948-40508946bd52/a-struggle-for-home-the-crimean-tatars/docs-for-sale|year=2016|access-date=4 August 2017|ref=International Documentary Film Festival Amsterdam|archive-date=2017-08-04|archive-url=https://web.archive.org/web/20170804174930/https://www.idfa.nl/en/film/accc04af-e0b4-46e3-8948-40508946bd52/a-struggle-for-home-the-crimean-tatars/docs-for-sale|dead-url=yes}}
*{{cite web|publisher=Radio Free Europe|title=Ukraine's Parliament Recognizes 1944 'Genocide' Of Crimean Tatars|date=21 January 2016|url=http://www.rferl.org/content/ukraine-tatar-deportation-parliament-genocide/27360343.html|access-date=4 August 2017|ref=Radio Free Europe}}
*{{cite news|newspaper=Reuters|date=22 April 2014| access-date=4 August 2017|title=Crimea Tatars say leader banned by Russia from returning|url=https://www.reuters.com/article/us-ukraine-crisis-tatars-idUSBREA3L0E820140422|ref=Reuters2014 }}
*{{cite web|publisher=Ukrainian Congress Committee of America|title=The Ukrainian Quarterly, Volumes 60-61|url=https://books.google.com/books?id=ux4jAQAAIAAJ&q=crimean+tatars+property+estimated|year=2004|access-date=4 August 2017|ref={{Harvid|Ukrainian Congress Committee of America|2004}}}}
*{{cite web|publisher=UN News Centre|title=Some 10,000 people in Ukraine now affected by displacement, UN agency says|url=http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=47837&Kw1=crimea&Kw2=tatar&Kw3=#.VlmQONLRbIU|date=20 May 2014|access-date=4 August 2017|ref=UN News Centre}}
{{refend}}

===Articole din reviste științifice===
{{Refbegin|colwidth=40em|indent=y}}
*{{cite journal|last=Blank|first=Stephen|year=2015|title=A Double Dispossession: The Crimean Tatars After Russia's Ukrainian War|volume= 9|issue= 1|pages=18–32|journal=Genocide Studies and Prevention|doi=10.5038/1911-9933.9.1.1271|doi-access=free}}
*{{cite journal|last=Dufaud|year=2007|title= La déportation des Tatars de Crimée et leur vie en exil (1944-1956): Un ethnocide?|first=Grégory |journal=Vingtième Siècle. Revue d'Histoire|volume= 96|issue=1|pages=151–162|jstor=20475182 |language=fr|doi=10.3917/ving.096.0151}}
*{{cite journal|last=Finnin|year=2011| title=Forgetting Nothing, Forgetting No One: Boris Chichibabin, Viktor Nekipelov, and the Deportation of the Crimean Tatars|first=Rory|journal=The Modern Language Review|volume= 106|issue= 4|pages=1091–1124|doi=10.5699/modelangrevi.106.4.1091|jstor=10.5699/modelangrevi.106.4.1091 }}
*{{cite journal|last=Fisher|first=Alan W.|volume=35|issue=3|pages=356–371|jstor=41047947|title=Emigration of Muslims from the Russian Empire in the Years After the Crimean War|year=1987| journal=Jahrbücher für Geschichte Osteuropas}}
*{{cite journal|last=Hirsch|first=Francine|year=2002|journal=Slavic Review|title=Race without the Practice of Racial Politics|volume=61|issue=1|pages=30–43|jstor=2696979|doi=10.2307/2696979|s2cid=147121638}}
*{{cite journal|last=Potichnyj|title=The Struggle of the Crimean Tatars|journal=Canadian Slavonic Papers|volume= 17|issue= 2–3|pages=302–319|year= 1975|doi=10.1080/00085006.1975.11091411|first=Peter J.|jstor=40866872}}
* {{cite journal|last=Rosefielde|author-link= |title=Documented homicides and excess deaths: New insights into the scale of killing in the USSR during the 1930s|year=1997|first=Steven |doi=10.1016/S0967-067X(97)00011-1|pmid=12295079|journal=Communist and Post-Communist Studies|volume= 30|issue= 3|pages=321–31}}
*{{cite journal|last=Statiev|year=2010|first=Alexandar|journal=Journal of Genocide Research|volume= 11|issue= 2–3 |pages=243–264|title=Soviet ethnic deportations: intent versus outcome|doi=10.1080/14623520903118961|s2cid=71905569}}
*{{cite journal|last=Uehling|year=2002|title=Sitting on Suitcases: Ambivalence and Ambiguity in the Migration Intentions of Crimean Tatar Women|first=Greta|journal=Journal of Refugee Studies|volume=15|issue=4|pages=388–408|doi= 10.1093/jrs/15.4.388}}
*{{cite journal|last=Uehling|first=Greta|year=2015|title=Genocide's Aftermath: Neostalinism in Contemporary Crimea|journal=Genocide Studies and Prevention| volume=9|issue=1|pages=3–17|doi=10.5038/1911-9933.9.1.1273|doi-access=free}}
*{{cite journal|last=Vardys|title=The Case of the Crimean Tartars|first=V. Stanley |ref=Vardys|journal=The Russian Review|volume=30|issue= 2|pages=101–110|year=1971|doi=10.2307/127890|jstor=127890}}
*{{cite journal|last=Weiner|first=Amir|year=2002|title=Nothing but Certainty| journal=Slavic Review| volume=61|issue=1 |jstor=2696980|pages=44–53|doi=10.2307/2696980|s2cid=159548222}}
*{{cite journal|last=Williams|ref=Williams2002|first=Brian Glyn|journal=Journal of Genocide Research|volume= 4|issue= 3|pages=357–373|year=2002|title=Hidden ethnocide in the Soviet Muslim borderlands: The ethnic cleansing of the Crimean Tatars|doi=10.1080/14623520220151952|s2cid=72722630}}
*{{cite journal|last=Williams|first=Brian Glyn|journal=Journal of Contemporary History|volume= 37|issue= 3|pages=323–347|year=2002|title=The Hidden Ethnic Cleansing of Muslims in the Soviet Union: The Exile and Repatriation of the Crimean Tatars |doi=10.1177/00220094020370030101|jstor=3180785 }} 
*{{cite journal|last=Zeghidour|year=2014|first=Sliman|title=Le désert des Tatars|doi=10.3917/mediu.040.0083|journal=Association Médium|volume=40|issue=3|pages=83|language=fr}}
{{refend}}

===Surse ale Organizațiilor non-guvernamentale ===
{{Refbegin|colwidth=40em|indent=y}}
* {{cite web|last=Prokopchuk|first=Natasha|editor=Vivian Tan| publisher=UNHCR| date=8 June 2005| access-date=5 September 2017 |url=http://www.unhcr.org/news/latest/2005/6/42a710bf2/helping-crimean-tatars-feel-home.html|title=Helping Crimean Tatars feel at home again|ref=Prokopchuk }}
* {{cite web| last=[[Amnesty International]]| year=1973 | url=https://www.amnesty.org/download/Documents/204000/eur460021975eng.pdf| title=A Chronicle of Current Events - Journal of the Human Rights Movement in the USSR|issue=28–31}}
* {{cite web|last=[[Human Rights Watch]]| year=1991| url=https://www.hrw.org/reports/pdfs/u/ussr/ussr.919/usssr919full.pdf| title=Punished Peoples" of the Soviet Union: The Continuing Legacy of Stalin's Deportations}}
*{{cite news|last=Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights| url=http://www.ohchr.org/Documents/Countries/UA/11thOHCHRreportUkraine.pdf| access-date=4 August 2017 | title=Report on the human rights situation in Ukraine|year= 2015 }}
*{{cite news|last=Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights|year=2014|title=Report of the Special Rapporteur on minority issues, Rita Izsák - Addendum - Mission to Ukraine|url=http://www.ohchr.org/Documents/Issues/IEMinorities/A.HRC.28_MissionUkraine.pdf| access-date=4 August 2017}}
*{{cite web|last=Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights| access-date=4 August 2017| title=Press briefing notes on Crimean Tatars|url=http://www.ohchr.org/EN/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=19970&LangID=E|year=2016|location=Geneva|editor=Rupert Colville}}
{{refend}}

==Resurse internet==
*{{Commons category-inline|Deportation of the Crimean Tatars}}


[[Categorie:Represiuni politice sovietice]]
[[Categorie:Deportări|Tătarii]]
[[Categorie:Crime împotriva umanității]]
[[Categorie:Articole cu surse în limba franceză (fr)]]
[[Categorie:Articole cu surse în limba germană (de)]]
[[Categorie:Articole cu surse în limba ucraineană (uk)]]
[[Categorie:Articole cu surse în limba rusă (ru)]]