vis
Etimologie
Din latină visum.
Pronunție
- AFI: /vis/
Substantiv
Declinarea substantivului vis | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vis | vise/visuri |
Articulat | visul | visele/visurile |
Genitiv-Dativ | visului | viselor/visurilor |
Vocativ | visule | viselor/visurilor |
- faptul de a visa; înlănțuire de imagini, de fenomene psihice și de idei care apar în conștiința omului în timpul somnului.
- (fig.) atmosferă, imagine, frumusețe ireală.
- reverie, meditație, visare.
- (fig.) iluzie deșartă; gând, idee, aspirație irealizabilă.
- dorință arzătoare.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) De vis = propriu visului; (fig.) extrem de frumos, de necrezut, ireal.
- (loc.adv.) Ca prin vis = vag, confuz.
Expresii
- A-și vedea visul cu ochii = a-și (sau a i se) îndeplini cea mai arzătoare dorință, a-și (sau a i se) realiza tot ce și-a propus
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online