vibra
Etimologie
Din franceză vibrer < latină vibrare.
Pronunție
- AFI: /vi'bra/
Verb
| Conjugarea verbului vibra | |
| Infinitiv | a vibra |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
vibrez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să vibreze |
| Participiu | vibrat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre corpuri sau medii) a se mișca oscilatoriu și periodic în jurul poziției sale de echilibru; a avea vibrații; a tremura, a trepida; (p.ext.) a produce sunete.
- (v.intranz.) (despre sunete) a răsuna.
- (v.intranz.) (despre voce) a avea o sonoritate tremurătoare, a exprima o emoție puternică prin tremuratul sunetelor pe care le articulează.
- (v.intranz.) (fig.) a pâlpâi.
- (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a fi emoționat puternic, a fremăta, a palpita (sub impresia unei emoții).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online