Etimologie

Din franceză verdict.

Pronunție

  • AFI: /ver'dikt/


Substantiv


Declinarea substantivului
verdict
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ verdict verdicte
Articulat verdictul verdictele
Genitiv-Dativ verdictului verdictelor
Vocativ verdictule verdictelor
  1. (în organizarea judecătorească a unor state) răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat și pe baza căruia se pronunță sentința; (p.ext.) sentința unei curți cu jurați; (p.gener.) sentință judecătorească.
  2. (fig.) hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere.


Traduceri

Referințe