subjuga
Vezi și : subjugă |
Etimologie
Din franceză subjuguer.
Pronunție
- AFI: /sub.ʒuˈga/
Verb
Conjugarea verbului subjuga | |
Infinitiv | a subjuga |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
subjug |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să subjuge |
Participiu | subjugat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a supune o țară, un popor (prin forța armelor); a robi, a cuceri.
- A subjuga un popor străin.
- a pune în dependență (economică, politică etc.) față de cineva, a răpi libertatea și independența cuiva; a domina, a înrobi, a exploata.
- A subjuga întreaga Galie.
- (fig.) a exercita asupra cuiva o influență, o atracție covârșitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri.
Sinonime
- 1: aservi, înrobi, robi, supune, (fig.) înfeuda, îngenunchea
- 2: cuceri, ocupa, supune, (pop.) pleca, (înv.) pobedi, prididi, reduce
- 3: domina, stăpâni, (fig.) robi
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a supune; a îngenunchea
Etimologie
Din subjuga.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru subjuga.