stăpânit

română

Etimologie

Din a stăpâni.

Pronunție

• AFI: /stə.pɨ'nit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului stăpânit
	Singular	Plural
Masculin	stăpânit	stăpâniți
Feminin	stăpânită	stăpânite
Neutru	stăpânit	stăpânite

1. (despre oameni și manifestările lor) care are sau care denotă putere de stăpânire; cumpătat, reținut.

Cuvinte derivate

• nestăpânit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online